Păcăliţi de ofertele „gratis“ şi reclamele-capcană

În goana nebună de a-şi rotunji profiturile mai ales în vremuri tulburi precum cele pe care le traversăm, agenţii economici folosesc nenumărate tertipuri pentru a atrage cumpărătorii. În termeni legali, acestea sunt denumite practici comerciale incorecte şi sunt pedepsite cu amenzi între 3.000 de lei şi 30.000 de lei. Potrivit legislaţiei reglementate cu cerinţele europene în domeniu, pe lista neagră a practicilor comerciale incorecte se regăsesc publicitatea înşelătoare, publicitatea agresivă, falsele oferte gratuite, reclamele-capcană, dar şi jocurile piramidale sau îndemnurile directe adresate copiilor de a cumpăra anumite produse sau de a-şi convinge părinţii să le cumpere.

Publicitatea reprezintă, de cele mai multe ori, un instrument folosit de companii doar pentru sporirea puternică a vânzărilor, şi nu pentru informarea corectă a consumatorului. Astfel, cumpărătorul sfârşeşte doar prin a fi agasat de referinţele spectaculoase ale produsului, de premiile care pot fi câştigate achiziţionând un anume produs etc., calitatea acestuia nefiind reflectată decât în reclame sau pe etichetă.

Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor comerciale incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor a definit practicile comerciale ca fiind orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor.

Acţiuni în Justiţie

Pentru a descuraja astfel de practici, legea amintită permite persoanelor sau organizaţiilor care au un interes legitim (inclusiv comercianţii) să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) în legătură cu practicile comerciale incorecte sau să iniţieze acţiuni în Justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit ori sunt susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte. Legea prevede şi sancţiuni pentru încălcarea ei, amenzile fiind cuprinse între 3.000 şi 30.000 de lei, acestea putând ajunge însă şi la 60.000 de lei în cazul în care comercianţii refuză să respecte deciziile ANPC.

Practici comerciale ilegale prin omisiune

Omisiunea poate fi considerată o practică comercială incorectă în cazul în care consumatorul este privat de informaţiile necesare la achiziţia unui produs sau serviciu, care trebuie să fie clare, complete şi precise. Practicile comerciale agresive sunt, şi ele, penalizate de lege, acestea putând fi recunoscute dacă se recurge la hărţuire, constrângere, inclusiv la forţa fizică sau la influenţă nejustificată.

Legea enumeră acele practici comerciale considerate a fi incorecte în orice situaţie, între care amintim:

- afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care nu este;

- afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinut autorizaţia necesară;

- lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, pentru ca apoi comerciantul să recurgă la refuzarea prezentării articolului ce a făcut obiectul publicităţii, refuzarea luării comenzii privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen rezonabil, prezentarea unui eşantion cu defecte, în scopul promovării unui produs diferit;

- afirmarea falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că nu va fi disponibil decât în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi al lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză;

- angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu post-vânzare către consumatori fără însă a-i informa în mod clar, înainte de angajarea acestora în tranzacţie, cu privire la limba în care furnizează serviciul, în situaţia în care comerciantul a comunicat cu consumatorul, înaintea încheierii tranzacţiei, într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care el este stabilit;

- afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situaţia în care acest lucru nu este posibil;

- prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege, ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului.

Publicitatea mascată, interzisă prin lege

Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată) este ilegală şi poate fi „taxată“ de inspectorii pentru protecţia consumatorului cu amenzi de până la 60.000 de lei.

Modalităţile de păcălire a consumatorului continuă cu:

- lansarea de afirmaţii inexacte cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul;

- promovarea, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un alt produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător;

- afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau se stabileşte în altă parte, atunci când acest lucru nu este adevărat.

Consumatori înşelaţi cu „premii“ şi „produse gratis“

- afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale, fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil;

- descrierea unui produs ca fiind „gratis“, „fără costuri“ sau într-un mod similar, în cazul în care consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afara de costurile invariabile ce rezultă din răspunsul la practica comercială şi din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului;

- includerea, în materialele publicitare, a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat, când, de fapt, acesta nu l-a comandat;

- crearea impresiei false că service-ul post-vânzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat membru, altul decât cel în care produsul este vândut.