Denumit uneori şi "ciuma lină", astmul bronşic este una dintre cele mai frecvente afecţiuni cronice. Statisticile recente estimează că până la 10% din populaţia României este afectată de această maladie. Având în vedere că tot mai multe persoane cad victime acestei boli, astmul a devenit o problemă importantă de sănătate publică.
Potrivit Societăţii Române de Pneumologie (SRP), "date recente arată că unul din trei copii prezintă manifestări alergice, dintre care 30-50% vor dezvolta astm bronşic". Astfel, această boală afectează populaţia de la fragedă vârstă.
Aşa cum se înţelege din denumire, astmul bronşic afectează bronhiile. Acestea reprezintă un sistem de ţevi ramificate care seamănă cu ramurile tulpinii unui copac. Ele permit reglarea fluxului de aer care ajunge din atmosferă la nivelul alveolelor pulmonare, acolo unde au loc schimburile gazoase din organism. În acelaşi timp, prin funcţiile pe care le are, arborele bronşic curăţă aerul inspirat de impurităţi şi bacterii, aducându-l la temperatura corpului şi umezindu-l. Din interacţiunea factorilor de mediu predispozanţi, ca diferiţi alergeni sau iritanţi fizici, chimici sau infecţioşi, asociată cu o hiper-reactivitate genetică a individului, apare o inflamaţie cronică a căilor aeriene. Pe acest fond inflamator, atunci când se intră în contact cu factorii de risc, apare obstrucţia bronşică determinată de spasmul musculaturii bronşice, de dopurile de mucus şi inflamarea excesivă. Această obstrucţie determină manifestările clinice, ea fiind reversibilă spontan sau sub tratament. Manifestările frecvente sunt de tipul unei respiraţii şuierătoare sau dificile, unele persoane acuzând o tuse nocturnă sau matinală, senzaţia de sufocare, că "respiră ca printr-un tifon" sau că "îi strânge pieptul". Între astfel de crize, pacientul se poate simţi perfect sănătos. Crizele pot fi uşoare, trecând de la sine, sau pot deveni severe şi supărătoare. Uneori, persoana respectivă ştie exact ce anume îi determină crizele, identificând şi apoi evitând factorul declanşant atunci când acest lucru se poate.
O boală cronică controlată uşor prin tratament
De cele mai multe ori, astmul se prezintă ca o alergie respiratorie care apare la persoane susceptibile. Această predispoziţie se transmite frecvent de la părinţi, manifestându-se ca astm sau ca alte forme de alergie. Boala se poate manifesta cu ocazia unei viroze sau a unei expuneri la alergeni aerogeni, ca polenul, mucegaiul, acarieni din praful de casă, animale cu blană, substanţe iritante prezente în fumul de ţigară sau la locul de muncă, ca urmare a exerciţiilor fizice sau în urma unor emoţii puternice.
Odată apărută, boala are o evoluţie cronică. Inflamaţia va fi mereu prezentă, chiar dacă simptomele se vor face resimţite de către bolnav doar în timpul crizelor. Prin tratament, cei mai mulţi bolnavi obţin un bun control al bolii, iar atunci când aceasta se produce, persoanele respective se pot bucura de o viaţă normală, fără limitări.
Diagnostic fără durere
Un lucru esenţial însă pentru aceasta este diagnosticarea bolii. Observarea de către un medic a unei persoane în criză, corelată cu un istoric sugestiv, face ca diagnosticul să fie deseori uşor de stabilit. Totuşi, pentru confirmarea diagnosticului, evaluarea severităţii bolii şi urmărirea evoluţiei în timp este absolut necesară spirometria. Pentru aceasta, persoana care se investighează nu trebuie decât să sufle într-un tub, aparatul măsurând parametrii respiratori. Spirometria nu doare, nu durează mult, nu necesită efort, iar rezultatul se dă pe loc. În funcţie de situaţiile particulare, se poate recurge la teste suplimentare de provocare, la evaluarea imunoglobulinelor serice sau la identificarea specifică a alergenilor.
Deşi nu este o boală curabilă, astmul bronşic este o boală uşor de tratat. În primul rând este necesară o educaţie sanitară pentru ca persoana respectivă să poată evita factorii de risc, să-şi înţeleagă medicaţia şi să o folosească corect, să recunoască agravarea simptomelor pentru a putea reacţiona sau a cere ajutor. Tratamentul medicamentos are două componente principale. Pentru că este vorba despre o inflamaţie cronică, există o medicaţie de fond, pe care pacientul trebuie să o ia mereu, indiferent dacă are simptome sau nu. Acest tratament scade frecvenţa, durata şi intensitatea crizelor. Când acestea din urmă totuşi apar, se folosesc medicamentele de salvare, eficiente doar pe moment. Fiindcă majoritatea acestor medicamente se administrează cu ajutorul spray-urilor, efectele lor vor fi localizate doar la nivelul plămânilor, fără să apară efecte adverse asupra întregului organism. În acelaşi timp, chiar dacă uneori trebuie folosite toată viaţa din cauza caracterului cronic al bolii, aceste spray-uri nu creează dependenţă.
Familia ca factor de risc emoţional
În ultimul timp se vorbeşte despre "familia astmatogenă" ca o posibilă cauză a dezvoltării astmului bronşic. În acest caz, se consideră că extremele cu privire la relaţiile intrafamiliale sau sociale joacă un rol important în dezvoltarea bolii. Pe de o parte, doctorul internist Konstantin V. Zorin, specialist în psihologie medicală, apreciază că "rădăcinile psihologice ale astmului bronşic se pot afla în năzuinţa blocată, nerealizată, de a obţine recunoaşterea şi atenţia celor din jur, în contradicţia dintre dorinţa de a cuceri încrederea şi frica de a încerca, precum şi în atracţia sexuală refulată cu stângăcie". El crede că apariţia astmului la copil este în strânsă legătură cu privarea prea de timpuriu de "mediul matern". Părinţii distanţi sau puţin afectuoşi determină o reacţie organică din partea copilului prin care acesta cere atenţia de care a fost privat.
Pe de altă parte, există cealaltă extremă în care părinţii, mai frecvent mamele, îşi înăbuşă copilul cu "dragostea" pe care i-o poartă. Acesta nu se mai poate dezvolta liber, se simte încarcerat şi asuprit de o iubire dogoritoare. Astfel, singurele momente de libertate şi le câştigă în timpul crizelor de astm, atunci când mama pierde controlul asupra lui, când ea nu mai poate face nimic.
O mamă bună îşi pune copiii "sub acoperământul ei" (Sir. 14, 24), un tată bun îşi învaţă copilul "după chemarea sa" (Pil. 22, 6). Sfaturile multiple din Sfânta Scriptură ne învaţă că dragostea purtată faţă de copii trebuie să fie normală. Copiii trebuie iubiţi şi preţuiţi ca daruri şi bucurii ale vieţii (Ps. 112, 9), dar cel ce-şi iubeşte copilul prea mult îşi face rău nu doar sieşi, ci şi copilului, afectând relaţiile atât cu cei din jur, dar şi cu Dumnezeu (Mt. 10, 37). Spre deosebire de aceste atitudini extreme, fie de părăsire emoţională sau afecţiune sufocantă, părinţii trebuie să permită creşterea liberă a copiilor în dragoste adevărată şi preţuire necondiţionată.
Învinge astmul!
Cu ocazia Zilei Mondiale a Astmului, în întreaga lume se organizează evenimente ce au ca obiectiv creşterea gradului de conştientizare a impactului astmului bronşic şi îmbunătăţirea serviciilor medicale legate de această afecţiune la nivel mondial. Pentru că doar 10% din cazuri sunt identificate şi tratate, se impun o mediatizare şi o înţelegere mai bună a acestei boli care afectează profund persoana umană şi relaţiile cu ceilalţi. În acest an s-a lansat primul site de educaţie medicală dedicat pacienţilor cu astm bronşic din România. Pe www.invingeastmul.ro se află informaţii cu privire la boală, dar şi posibilităţi de autoevaluare. Mai mult, "îi oferim oricărui pacient interesat să meargă pentru o consultaţie la un medic pneumolog posibilitatea să localizeze cel mai apropiat cabinet de pneumologie şi să intre în legătură cu medicul respectiv", a declarat doctorul Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie. Până pe 15 mai, cei interesaţi pot efectua testări gratuite la centrele menţionate pe site. De asemenea, bucureştenii îşi pot măsura gratuit funcţia pulmonară pe 14 şi 15 mai, în Parcul Tineretului.
