Asumarea situaţiilor grele prin care trecem

În perioadele dificile din viaţă cei mai mulţi oameni îşi pun speranţa în Dumnezeu. Sunt însă şi cazuri în care, aşa cum sunt marile crize economice prin care trece o ţară întreagă, oamenii îşi întorc atenţia mai mult spre lipsurile lor şi uită să mai fie oameni. Dau vina pe toţi şi pe toate, tot ceea ce este rău în viaţa lor capătă dimensiunea vinei altora. Oamenii vor rezolvarea situaţiei lor indiferent dacă este creştinesc modul în care se va face sau nu.

Zilele acestea, jurnalele de ştiri ale televiziunilor şi posturilor de radio româneşti abundă de informaţii privind protestele oamenilor. Societatea se revoltă împotriva măsurilor adoptate de executiv. Mai mult chiar, oamenii sunt îndemnaţi să iasă în stradă pentru a-şi exprima nemulţumirile. Factorul uman a fost deteriorat, atât în cazul pensionarilor, cât şi al salariaţilor. În aceste vremuri tulburi, Biserica a avut şi are dintotdeauna rolul de consilier spiritual şi social, militând pentru promovarea relaţiilor în spiritul moralei creştine. Ideea centrală care stă la însăşi baza dogmei creştin, ortodoxe este aceea că prin îmbunătăţirea relaţiilor cu noi înşine, cu semenii, ne îmbunătăţim relaţia cu Dumnezeu.

Să nu ne înstrăinăm de Dumnezeu şi de noi înşine

În una dintre cele mai rostite rugăciuni de către credincioşi, "Tatăl nostru", spunem: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". Iertarea nu este doar un îndemn, ci şi o poruncă primită de oameni de la Mântuitorul Iisus Hristos, care s-a rugat pentru iertarea păcatelor celor ce l-au răstignit, zicând "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac" (Luca 23, 34). Lipsa banilor, teama de a nu îşi pierde locul de muncă sunt doar câteva dintre motivele pentru care românii au ajuns să traverseze o criză nu doar financiară, ci şi una spirituală. Drept consecinţă, oamenii au uitat să ierte, să fie oameni adevăraţi, buni creştini, iubitori de Dumnezeu şi de semeni.

Din punct de vedere psihologic, iertarea este un act al fiinţei omeneşti care presupune participarea tuturor puterilor sufleteşti: inimă, inteligenţă, voinţă. "Iertarea înseamnă un transfer de energie care elimină partea negativă a unei încărcături sufleteşti. Este o eliberare de tensiune. Acţiunea de a ierta este greu de realizat în contextul în care omul este supărat pe ceva", a precizat psihologul Ioan Gotcă de la Centrul de Sănătate Mintală "Dr. Ghelerter" din Iaşi. În opinia acestuia, o persoană iartă doar dacă a învăţat acest lucru în familie. "Omul se naşte cu dorinţa de a răzbuna şi nu de a ierta, răzbunarea fiind privită ca un act de dreptate. Putem vorbi chiar de o tendinţă generală. În 90% din cazuri este vorba despre răzbunare şi doar în 10% din cazuri putem vorbi de iertare. Atunci când o persoană dă de greu, când se află într-un impas, cere iertarea lui Dumnezeu şi este mai dispusă să-şi ierte semenii. Societatea în care o persoană trăieşte îl poate angrena în acţiuni precum protestele sau grevele, acte de înrăire a oamenilor, însă tocmai momentele dificile pe care le traversează o persoană o ajută să ierte şi să fie mai bună", a adăugat psihologul Ioan Gotcă.

A greşi e omeneşte, a ierta este divin

Orice bun creştin ştie că Dumnezeu este iubire. "Tot ceea ce au spus proorocii se reazămă pe cele două porunci: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Iertarea este una dintre faptele bune care izvorăsc din dragostea faţă de Dumnezeu. Omul care nu are milă faţă de semeni nu are nici dragoste faţă de aceştia. El se află în întuneric faţă de fraţii săi", afirmă preotul Constantin Ungureanu de la parohia din satul Tăcuta, judeţul Vaslui.

Aşa cum aminteşte şi păritele, Biserica ne învaţă să ne iubim vrăjmaşii. ""Rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc ca să fiţi fiii Tatălui din Cer", stă scris în Evanghelia după Matei. În măsura în care iertăm suntem şi noi iertaţi. Cine nu iartă devine slugă vicleană. Împăcarea semenilor se poate obţine doar prin smerenie şi prin rugăciune", a adăugat părintele Constantin Ungureanu.

Creştinii sunt dispuşi spre a ierta păcatele celor apropiaţi, mai ales în perioadele dificile aşa cum este cea pe care o traversează în prezent societatea românească. "Oamenii cu asta au mai rămas, datoria lor este de a ierta, chiar dacă întâmpină unele probleme în viaţa de zi cu zi", a menţionat părintele Ungureanu.

Taina Spovedaniei, calea spre iertarea păcatelor

Atunci când vorbim de iertarea semenilor, preoţii şi psihologii slujesc acelaşi ţel, şi anume readucerea sufletului omenesc la starea de echilibru şi de armonie în situaţii de viaţă. Taina Spovedaniei reprezintă principala modalitate prin care un creştin poate obţine iertarea păcatelor. "Cel care greşeşte faţă de cineva este dator să îi ceară iertare. Prin spovedanie, păcatul îi este iertat", mai spune părintele Constantin Ungureanu. Legătura dintre duhovnic şi creştin este permanentă, prin rugăciunea faţă de enoriaş, orice părinte tratează omul ca şi chip al lui Dumnezeu. Aşa cum însăşi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel explica într-unul dintre cuvintele de învăţătură, "atunci când iertăm, trebuie să o facem din toată inima, adică atunci când iertăm greşelile cuiva, trebuie să le şi uităm. Pentru a ierta din inimă, însă, trebuie să avem inimă milostivă, şi aceasta se dobândeşte numai prin prezenţa harului lui Dumnezeu cel Milostiv în sufletul omului".