Deşi fenomenul migraţiei pentru muncă în străinătate nu a mai luat proporţii în ultimii doi ani, din cauza recesiunii economice, în România zilelor noastre problema copiilor rămaşi singuri acasă, privaţi de grija şi afecţiunea părinţilor, se menţine şi constituie încă o realitate tristă. Biserica, prin intermediul preoţilor parohi, este alături de aceştia, încercând să-i implice în activităţile parohiei, ajutându-i cu bani, alimente şi încurajându-i în permanenţă.
Potrivit celei mai recente statistici a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (ANPDC), la nivel naţional sunt înregistraţi 85.605 copii cu părinţi plecaţi în străinătate. Dintre aceştia, 26.472 de copii au ambii părinţi plecaţi să muncească în afara ţării, 48.665 au doar un singur părinte plecat, iar 10.468 au doar un singur părinte, şi acela plecat peste graniţele ţării.
O parte dintre aceşti copii au norocul de a rămâne în grija bunicilor sau a rudelor apropiate, care încearcă, pe cât posibil, să suplinească dragostea şi afecţiunea părinţilor. Cazurile cu adevărat disperate sunt cele în care copiii rămân singuri acasă, dar în mod special, cei care sunt abandonaţi în timp de părinţi şi ajung în centrele de plasament sau în grija unor asistenţi maternali.
Aparent, copiilor rămaşi să crească singuri în ţară nu pare să le lipsească nimic. Au tot ce le trebuie pentru un trai bun, bani buni de buzunar, lucruri de care alţi copii de vârsta lor nu se pot bucura, pentru că părinţii au grijă să le trimită lunar sume frumoase, care să le permită să ducă o viaţă cu totul lipsită de griji. Toate acestea explicabile şi prin prisma mustrărilor de conştiinţă pe care părinţii, unii împinşi de nevoi, alţii dornici să câştige mult mai bine decât în ţară, le resimt atunci când se gândesc la copiii lăsaţi singuri în România. Sunt privaţi, însă, de dragoste, grijă şi responsabilitatea părinţilor, toate acestea determinându-i, adesea, să aleagă căi greşite. "Mulţi dintre copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate merg spre abandon şcolar şi spre delincvenţă. Primesc prea mulţi bani, intră în tot felul de anturaje, iar până la delincvenţă nu mai e decât un pas. Profesorii încearcă să lucreze cu ei, îi ajută, dar e foarte clar că părinţii nu pot fi înlocuiţi", explică Stela Rusu, asistent social în cadrul Primăriei Miroslava.
Preotul paroh, un sprijin de nădejde
Localitatea Miroslava este, din păcate, una dintre localităţile din ţară cu cel mai mare număr de părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Pe lângă autorităţile locale, preotul paroh încearcă, în măsura posibilităţilor, să fie acel sprijin de care aceşti copii au nevoie în lipsa părinţilor. "În măsura în care putem, îi ajutăm, pe cei aflaţi în situaţii mai dificile, cu bani, alimente şi alte produse. Vara, când părinţii vin în concediu, încerc să le explic şi lor cât de tristă este existenţa copiilor lor. Sunt conştienţi şi ei, dar motivează lipsa unui loc de muncă în ţară", explică părintele Mihai Rusu.
Copii care cresc fără părinţi
În parohia Miroslava a părintelui Mihai Rusu există 40 astfel de cazuri de copii cu părinţii plecaţi. Un caz deosebit este cel al Elenei C., o fetiţă cu ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. De şase ani fata a rămas singură acasă, se îngrijeşte şi de ea şi zilnic face naveta la şcoala din Iaşi, în care învaţă. Din când în când, părintele o mai ajută cu bani, cu un pacheţel de mâncare, cu ce se poate ajuta un copil. Mai trimite şi câte o femeie să o ajute la treburile casei. "M-a impresionat în mod deosebit fetiţa aceasta. Când am mers cu ajunul, de Crăciun, am găsit-o singură. Era abătută, tristă. Îţi rupea sufletul. Copiii ăştia care cresc fără părinţi lângă ei sunt copleşiţi de tristeţe, nu se pot bucura de nimic; asta se vede pe feţele lor", povesteşte părintele Mihai Rusu, parohia Miroslava. În parohia pe care o păstoreşte există patru cazuri şi mai dramatice de copii ale căror mame au plecat în străinătate şi nu s-au mai întors. Micuţii au rămas pe drumuri şi au intrat apoi în atenţia autorităţii judeţene pentru protecţia copilului şi apoi într-un centru de plasament.
Biserica se roagă pentru familia reunită
"Prin mijloacele specifice, Biserica îşi manifestă grija pentru nevoile spirituale şi materiale pe care le au cei rămaşi acasă, în România, mai ales copiii, bătrânii, bolnavii şi săracii. Ne gândim cât de greu trebuie să le fie familiilor care, din sărăcie materială sau din alte motive, se află separate, fie prin plecarea la muncă în străinătate a unuia dintre părinţi, fie prin plecarea ambilor părinţi, lăsând copiii în grija bunicilor şi a rudelor din România sau uneori în grija nimănui. Cultivând bucuria reîntoarcerii acasă, Biserica îndeamnă la rugăciune pe toţi fiii ei duhovniceşti pentru ca cei aflaţi în această situaţie să-şi revadă familia reunită cât mai curând cu putinţă", preciza Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul adresat în Duminica migranţilor (16 august 2009).
