Criza economică ce a afectat întreaga lume a pătruns în mod natural şi în România, la finele anului 2008, însă efectele au început să fie resimţite abia la începutul anului trecut, adâncindu-se tot mai mult în acest an. Tăierile de salarii şi pensii, creşterea impozitelor şi implicit a preţurilor au dus la creşterea gradului de sărăcire a populaţiei. În aceste vremuri dificile, Biserica vine în sprijinul credincioşilor săi printr-o serie de programe sociale.
După zece ani de puternică creştere economică, România a intrat în recesiune în 2009, când Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut cu 7,1%.
În 2010, după un scenariu mai optimist vizând creşterea economică de 1,3%, previziunile s-au înrăutăţit, analiştii şi autorităţile neexcluzând continuarea recesiunii. Cauzele recesiunii la nivel mondial, coroborate cu cele particulare României, au pus statul în imposibilitatea de a mai face faţă cheltuielilor şi chiar de a mai putea plăti pensii şi salarii. În lipsa unor măsuri ferme de revigorare a economiei, Guvernul a ajuns la fundul sacului, fiind nevoit să-şi ajusteze cheltuielile bugetare. S-a ajuns, astfel, la împrumuturi externe, tăierea pensiilor, salariilor şi ajutorului de şomaj, impozite pe mai multe categorii de venituri, creşterea TVA de la 19% la 24%, reducerea aparatului administrativ, cu consecinţe dramatice în plan social: şomaj, sărăcirea populaţiei, creşterea preţurilor, creşterea numărului de datornici la bănci.
În aceste condiţii nu este de mirare că un studiu, realizat pe parcursul celor doi ani de criză pe care i-am traversat, de către Mercury Research, arată că peste trei sferturi dintre români au fost afectaţi de recesiune, aceasta având un impact mai mare asupra femeilor, antreprenorilor şi angajaţilor cu studii superioare, precum şi asupra persoanelor care pentru moment nu au un loc de muncă.
"Principalele temeri sunt legate de imposibilitatea de a menţine acelaşi stil de viaţă ca în prezent (40%), de scăderea veniturilor (39%) sau de nesiguranţa de a face faţă cheltuielilor curente (38%)", se arată în acest studiu.
Criza economică a dus şi la triplarea ratei abandonului şcolar, circa 40.000 de copii renunţând în fiecare an să mai meargă la şcoală, susţin reprezentanţii World Vision România.
"Când ai încredere în puterea lui Dumnezeu, nu ai de ce să disperi"
Continuând rolul misionar şi de ajutorare a semenilor, parohia Udricani din Bucureşti derulează mai multe programe de ajutorare a categoriilor grav lovite de criza economică şi financiară pe care cu toţii o traversăm. Aici s-au făcut şi se fac colecte în bani, alimente neperisabile, haine, care au fost duse la Aşezământul de la Valea Plopului şi la Căminul de bătrâni nr. 5 Vitan.
"De curând, de la apariţia acestei crize, am consiliat o serie de credincioşi pentru a face faţă acestor vremuri grele, iar pe cei care au avut nevoie i-am ajutat material. De asemenea, noi avem proiecte de restaurare a unor aşezăminte ale parohiei, pe care să le redăm celor care au nevoie de ajutorul şi de sprijinul nostru: un azil de bătrâni înfiinţat la 1877, o şcoală românească şi o grădiniţă. Vrem să refacem grădiniţa şi şcoala, pentru a veni în sprijinul familiilor nevoiaşe şi al copiilor care au nevoie de ajutor şi de o educaţie care să nu-L excludă pe Dumnezeu", explică pr. Constantin Pătuleanu, parohul Bisericii Udricani (Bucureşti), profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova.
Dincolo de ajutorul material de care oamenii au nevoie în această perioadă, preoţii au rolul de a-i consilia, de a le întări credinţa şi nădejdea că pot face faţă acestor greutăţi. "În predici şi cateheze îi sfătuim pe credincioşi să nu dispere. Este poate cel mai important sfat pe care putem să-l dăm oamenilor. Atunci când ai încredere în puterea lui Dumnezeu, nu ai de ce să disperi, nu ai de ce să ajungi în depresii. Pe de altă parte, îi învăţăm pe oameni să fie ceva mai raţionali", subliniază părintele Pătuleanu.
Criza spirituală, o cauză a crizei economice
Teologii consideră că actuala criză economică, cu toate consecinţele sale, are rădăcini şi într-o profundă criză spirituală prin care trece umanitatea, caracterizată prin lipsa încrederii şi proasta împărţire a resurselor. "Dumnezeu a spus omului să trăiască, să se înmulţească şi să stăpânească pământul, dar nu cu iraţionalitate. Omul trebuie să ştie să folosească resursele naturale cu înţelepciune. Din păcate, există o bună parte a semenilor noştri care adună averi peste averi, uitând că la marginea societăţii există oameni care sunt în suferinţă. S-a uitat de mila creştină şi nu mai ştim să reactivăm teologia Sfinţilor Părinţi", consideră părintele Constantin Pătuleanu.
Potrivit acestuia, din anii de recesiune economică pe care îi traversăm trebuie să rămânem cu anumite învăţăminte. Respectiv, trebuie să învăţăm să economisim, să nu folosim resursele naturale în mod egoist şi să ne concentrăm mai puţin pe verbul "a avea". "A fost, într-adevăr, o vreme când s-a câştigat ceva mai bine şi am consumat prea mult. Trăim într-o societate care ne îndeamnă să consumăm. Trebuie să învăţăm să implementăm în viaţa noastră şi verbul "a fi", care vine de la "a fiinţa", care nu înseamnă numai o foame fizică, ci şi o foame pentru valorile spirituale pe care ni le-a lăsat Biserica noastră. Dacă ne vom reîntoarce către aceste valori, vom şti să depăşim şi criza economică", susţine pr. prof. Constantin Pătuleanu.
Program social şi pastoral de combatere a efectelor crizei
În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod din 6-7 iulie a fost aprobat "Programul social şi pastoral în vremuri de criză economică" propus de Patriarhia Română, cu scopul ajutorării familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri mici şi a bolnavilor săraci. Programul va fi derulat de fiecare eparhie la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat şi centru eparhial prin intensificarea programelor sociale desfăşurate şi prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă necesitate şi bani cu scopul ajutorării categoriilor sociale defavorizate. De asemenea, programul prevede măsuri de sprijinire a familiilor preoţilor din parohiile sărace, prin constituirea de fonduri pastorale eparhiale alimentate prin contribuţii de solidaritate.
