Blasfemieri şi luări în derâdere de dragul audienţei

Odată cu apropierea de Sfânta Sărbătoare a Paştelui, ne întâlnim din nou cu un personaj coborât parcă din desenele animate: Iepuraşul de Paşte. Achiziţie nouă a conştiinţei publice din România, Iepuraşul este invocat cu speranţă de tot soiul de oameni. Mai deunăzi o personalitate publică, întrebată fiind ce doreşte să îi aducă Iepuraşul de Paşte, a spus: "Sănătate şi ceva creştere economică". De unde rezultă, pentru mine cel puţin, că Iepuraşul e un tip destul de bine pus la punct cu studiile, a făcut şi Medicina, şi ASE-ul. Nu ştiu de ce nu-l punem ministru.

În copilăria mea nu am auzit de acest personaj nici măcar o dată, despre iepuraşi ştiam că se gătesc cu sos de vin alb şi se mănâncă.

Mai vedeam iepuraşi la desenele animate, îmi plăcea şmecheria lui Bugs Bunny, dar sincer să fiu nu l-am crezut niciodată în stare să aducă unei ţări întregi creştere economică.

Desigur, poate fi invocată metafora vorbind de Iepuraşul de Paşte, dar când o ţinem întruna cu asta parcă devine ceva care trebuie luat mai în serios. Ca simplu creştin, aş prefera un răspuns de genul: "Dacă vorbim de sărbătoarea Paştelui, nu vreau să-mi aducă Iepuraşul nimic, ci Hristos!"

Dar să-l lăsăm pe Iepuraş cu planurile lui economice care, speră unii, ne vor salva şi să lărgim puţin cadrul. Vom vedea cum în ultimii 20 de ani tot soiul de personaje, unele coborâte din basmele occidentale de marketing, altele din sferele cereşti, împart cu noi spaţiul vieţii: Zâna Măseluţă (încă nu foarte cunoscută românilor, dar se fac progrese în sensul acesta), Crăciuniţele, hoarde întregi de "drăcuşori" şi desigur "îngeraşii".

Aproape că nu este emisiune de divertisment în care să nu vezi nişte fete îmbrăcate sumar, în negru, cu aripioare negre, care dansează lasciv pe lângă alte fete, în alb şi cu aripioare albe, dansând exact la fel, ambele tabere pe post de îngeri răi şi îngeri buni. Puterile cereşti au ajuns parodiate, prezentate consumist şi speculate la orice colţ de stradă, de vitrină, de televiziune.

Adormirea conştiinţei prin aşa-zise amuzamente

Îmbrăcat în aroma divertismentului, mesajul este de fapt unul profund mizerabil, uniformizant la nivel de valori, confuzant.

Ai senzaţia că dracii sunt de fapt drăcuşori care se distrează şi ei, uite, exact ca şi îngeraşii. Diminutivate, trecute în rândul personajelor de basm, puterile cerului şi ale iadului devin accesibile, amuzante, aşa că omul nu mai are de ce se teme sau la ce să aibă grijă. Nu este de mirare că mulţi tineri din zilele noastre consideră aceste realităţi ontologice ca fiind simboluri (dar simboluri înţelese în sens restrâns, de convenţii sociale) - dracii adică ce e rău în om şi atât, iar îngerii sunt oamenii buni.

Această bagatelizare vine din lumea occidentală, îndeosebi din Statele Unite, unde există o lungă tradiţie în acest sens.

Ne aducem aminte de filmul "Michael", cu John Travolta, în care actorul îl întruchipa pe Arhanghelul Mihail, venit pe pământ cu o misiune. Dar ce să vezi, viaţa pe pământ este atât de frumoasă şi interesantă pe lângă locurile pe unde locuieşte de regulă acest Michael, încât acesta se dedă distracţiei, fumează trabuc, bea, se bate cap în cap cu un taur, într-o încercare adolescentină a puterilor, ba chiar face dragoste cu o femeie! Ar fi foarte amuzant dacă nu ar fi vorba de luptătorul lui Dumnezeu care a îngenuncheat Diavolul, la începuturi, şi pe care dacă l-am vedea în realitate, fără îndoială ne-ar pieri cheful de glume proaste. De altfel, se ştie că Arhanghelul chiar s-a arătat de câteva ori pe pământ, dar lucrurile pe care le-a făcut nu te îndeamnă deloc la distracţie şi voie bună, ci la meditaţie, în smerenie şi frică de Dumnezeu.

Toată această cultură a bagatelizării, luarea în uşor la nivel de esenţă şi ambalarea în distractivul facil a fiinţelor spirituale care sunt îngerii şi chiar a lui Dumnezeu, are efecte perverse şi vizibile în viaţa de toate zilele, în atitudinea de zi cu zi a creştinului.

Fiindcă - şi aici ne întâlnim iarăşi cu treptele intermediare, până la atingerea virtuţilor "de top" -, înainte de toate, este cazul să avem măcar respect faţă de Dumnezeu, de puterile cereşti şi, de ce nu, de oameni. Până la smerenie este mult de mers, dar dacă nici măcar respect şi decenţă nu ai, nu eşti nici măcar pe drumul bun.

Dacă am lua atitudine...

Aceste sistematice batjocoriri, în fond, blasfemieri cu perdea, ar fi cazul să deranjeze orice creştin dedicat.

Nu poţi merge liniştit la Biserică, după ce te-ai hlizit când ai văzut la televizor câte un actoraş îmbrăcat în preot şi debitând nişte prostii, îngeri parodiaţi de dansatoare din buric, draci caricaturizaţi care te îndeamnă la voie bună.

Emisiunile tv sunt făcute după ce cred producătorii că vrea marele public, acela care cumpără produsele la care se face reclamă în pauzele emisiunilor. Uneori ei ştiu bine, alteori doar în capul domniilor lor este că lumea vrea porcării şi blasfemii mascate şi că fără asta nu se poate distra.

Aşa că o atitudine un pic mai militantă, mai sinceră şi mai activă poate da roade. Prin scrisori şi telefoane pot fi informaţi şi membrii CNA, dar şi lucrătorii din televiziuni că ne cam deranjează să vedem parodiată preoţia şi toată credinţa noastră. Dacă minorităţile au drepturi şi există un interes deosebit, ca să nu spun interese, pentru a le proteja slăbiciunile, poate are şi majoritatea creştină dreptul de a nu i se batjocori credinţa ei. Aşa mă gândesc.

Acum închei, dorindu-vă o Sfântă Sărbătoare Pascală binecuvântată de Hristos! Şi... un iepuraş bine gătit în farfurie.