Să ştii să saluţi este o dovadă de bună creştere. Să ne ferim să ne spună cineva, vreodată, „Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură!“. Pe vremuri, a saluta însemna a face o urare, contrariul gestului fiind perceput ca lipsă de respect, o jignire. Simbolistica salutului se mai păstrează încă la sate, acolo unde până şi un drumeţ, un necunoscut, primeşte bineţe de la cel mai mic până la cel mai mare. Din păcate, anonimatul marelui oraş, în care ne pierdem cei mai mulţi dintre noi, nu ne mai permite acest salut generalizat.
Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe cineva, este o formă de politeţe, o convenţie. Mai mult decât uzanţele, educaţia impune să se răspundă la orice salut. Demnitatea unui om nu este cu nimic diminuată dacă adresează un salut politicos şi sincer. Însăşi Ludovic al XIV-lea îşi saluta bucătăresele cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta în faţa doamnelor din înalta societate.
În zile noastre, în întreaga lume, se sărbătoreşte „Ziua salutului“. Interesant este că această zi este celebrată încă din timpul Războiului israeliano-egiptean, din anii â70 ai secolului trecut, cu intenţia de a prezenta salutul ca modalitate de dialog între oameni proveniţi din culturi diferite, cu mentalităţi şi moduri de viaţă diferite.
Este cunoscut faptul că fiecare ţară are o manieră proprie de a reprezenta simbolul salutului. În cultura japoneză, oamenii se salută printr-o înclinare a gâtului şi trunchiului, în direcţia celui care este salutat. În Turcia, exista obiceiul ca supuşii să sărute vârful papucului sultanului. Indienii fumau renumita „pipă a păcii“. În viaţa tribală, oamenii strigau sau făceau semne pentru a-şi feri semenii de un pericol sau pentru a-i anunţa că au găsit hrană.
Vocabularul adolescenţilor
Formele de salut existente la noi sunt diverse şi ţin de spaţiul cultural şi geografic, dar şi de momentul zilei, cât şi de persoana căreia emiţătorul i se adresează.
De regulă, vocabularul adolescenţilor este unul foarte bogat în tot felul de asemenea formule de salut. Iată câteva dintre ele: Noroc!, Salve!, Salutare!, Salut!, Te sărut!, Hai, te-am pupat!, Hai, pa!. De asemenea, mai există o categorie nouă de saluturi, cele folosite pe iInternet: Hi!, Hi all!, Sal!, Hello!, See ya!. Vechile şi binecunoscutele variante, ca „Bună ziua“, Sărut mâna“, „La revedere“, sunt mai rar folosite de cei mai tineri, fiind înlocuite adesea cu „Care-i treaba?“, „Cum îţi merge?“.
„Servus“, prietene!
În ciuda influenţelor occidentale, ardelenii se salută, ca acum mai bine de o mie de ani, folosind cunoscutul „servus“, mai ales în zona dintre Braşov şi Covasna, fiind recunoscut ca salutul braşovenilor. Clujenii, sibienii şi bănăţenii folosesc „ciau“.
Termenul „servus“ are o istorie interesantă. La origine, servus era salutul politicos al celor inferiori către superiori; „servus humillimus“ însemna „sluga dumitale preaplecată!“, şi era însoţit adesea de un gest de plecăciune. Servus însemna în latină „sclav“, şi era folosit doar cu referire la bărbaţi. Femeile servitoare erau recunoscute după apelativul „ancilla“, şi nu aveau voie să rostească cuvântul „servus“. Astăzi, termenul este salutul prietenilor, folosit de la egal la egal. De asemenea, lingviştii sunt de părere că salutul ar fi tipic vienez, datorită utilizării sale frecvente în vremea Imperiului Austro-Ungar.
Saluturile religioase
De amintit sunt şi saluturile religioase, precum: Doamne ajută!, Domnul cu tine! şi „Hristos în mijlocul nostru!“, un salut mai vechi, la care se răspunde „Este şi va fi mereu!“.
În perioada sărbătorilor pascale, folosim formule specifice, salutul nostru creştinesc Hristos a înviat!, pe care îl rostim din ziua de Paşti şi până la Ispas. Se răspunde cu „Adevărat a înviat!“. Mai apoi, în ziua Înălţării, credincioşii se salută cu „Hristos S-a înălţat!“, şi îşi răspund cu „Adevărat S-a înălţat!“.
Bărbaţii se ridică de pe scaun atunci când salută
În orice împrejurimi, bărbatul salută primul femeia, chiar dacă aceasta este mai tânără decât el. De asemenea, bărbaţii se ridică de pe scaun atunci când salută. Spre deosebire de aceştia, doamnele vor recurge la acest gest numai dacă va trebui să dea mâna cu o persoana mai în vârstă. Mai departe, vârstnicii trebuie salutaţi de către cei mai tineri. Inferiorul îşi va saluta superiorii, iar în cazul în care femeia deţine rolul celui inferior, bărbatul este cel care salută mai întâi. La intrarea într-o încăpere, nou-venitul salută mulţimea. Regula este valabilă în restaurante, lifturi, magazine, compartimente de tren, săli de aşteptare.
Femeia, superiorul sau persoana mai în vârstă va întinde mâna spre salut. Felul în care strângi mâna cuiva spune foarte multe despre caracterul unei persoane. Este bine să evităm o strângere puternică, cât şi una prea slabă. Strângerea mâinii reciproce între două persoane care se întâlnesc este o formă de salut care datează din antichitate şi reprezintă un semn de mare stimă.
Bărbatul va săruta mâna unei persoane feminine doar atunci când aceasta va întinde mâna spre el. Nu se va săruta mâna unei femei în locuri mai puţin potrivite, cum la fel de nepoliticos este sărutul pe stradă; dar la gară sau la aeroport gestul nu şochează pe nimeni.
În armată, este literă de lege ca inferiorul să-l salute pe superiorul său. Personalul feroviar, poştal, pentru vameşi se poate saluta fără să se cunoască. Faptul că poartă aceeaşi uniformă îi determină să recurgă la acest gest.
▲
Forme de salut
Oamenii se salută „Ahoj“ în limba cehă, „Hej“ în daneză, „Salom“ în ebraică, „Hallo“ în germană, „Ja sas“ în greacă, „Ciao“ în italiană, „Konnichi wa“ în japoneză, „Merhaba“ în turcă, „Ave“ în latină, „Ola“ în portugheză, „Zdravstvuitie“ în rusă, sau „Hola“ în spaniolă.
▲
Saluturi celebre
Ave, Caesar! - Roma antică
„Heil, Hitler!“ - salutul nazist
Fir întins! - salutul pescarilor
Vânt din pupă! - salutul marinarilor
Cer senin! - salutul aviatorilor
Noroc bun! - salutul minerilor
„Aţi mâncat?“ - formula de salut cel mai des folosită în China.
