Caracterul „ecumenic“ al Patriarhiei Constantinopolului

Săptămâna trecută, Comitetul pentru afaceri juridice şi drepturile omului al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) a aprobat şi a recunoscut caracterul „ecumenic“ al Patriarhiei Constantinopolului, informează assembly.coe.int.

Rezoluţia este intitulată „Libertatea religioasă şi drepturile omului pentru minorităţile nemusulmane din Turcia şi minoritatea musulmană din Tracia (Grecia Orientală)“ şi a fost aprobată de o majoritate semnificativă: 102 voturi pentru, 18 împotrivă şi patru abţineri. Raportul a fost propus de europarlamentarul francez Michel Hunault, deputat din partea democraţilor europeni. Adunarea Parlamentară invită Grecia şi Turcia să-şi trateze toţi cetăţenii fără discriminare şi fără a fi influenţaţi de modul în care ţara vecină îşi tratează cetăţenii. Se face apel la ambele ţări să ia măsuri pentru minorităţile religioase în domeniile educaţiei şi proprietăţii şi să acţioneze astfel încât majoritatea să nu considere minoritarii ca fiind străini în ţara lor. Cu amendamentele adoptate, la iniţiativa parlamentarilor bulgari, a fost recunoscută calitatea juridică a Patriarhiei de Constantinopol, iar cuvintele „Patriarhia Ortodoxă Greacă“ au fost înlocuite cu sintagma „Patriarhia Ortodoxă Ecumenică“, în ciuda faptului că, aşa cum se precizează în raport, autorităţile de la Ankara au acuzat în mai multe rânduri Patriarhia Ecumenică pentru faptul că prin termenul „ecumenic“ îşi arogă un statut supranaţional. De altfel, în 2007, Curtea de casaţie turcă a decis că nu există o bază legală pentru folosirea acestui cuvânt şi că Patriarhia Ecumenică nu poate avea statut juridic. Raportul Comitetului pentru afaceri juridice precizează că, prin deciziile acestea, autorităţile de la Ankara au dorit, de fapt, să micşoreze importanţa Patriarhiei şi că titlul „ecumenic“ este în vigoare din secolul al VI-lea, fără să aibă un caracter politic recent. De asemenea, s-a propus încadrarea „comunităţii ortodoxe bulgare“ din Istanbul în Patriarhia Ecumenică, respingându-se, astfel, denumirea „Exarhat ortodox bulgar“.

Amendamentul care solicita redenumirea seminarului din Halki, respins

În ceea ce priveşte problema redeschiderii seminarului din Halki, deputaţii cer din nou acest lucru, precum şi recunoaşterea acestuia ca fiind o filială a şcolii teologice din Galatasarai. Se constată că minoritatea ortodoxă întâmpină reale dificultăţi în formarea clerului, mai ales după ce această instituţie a fost închisă, în 1971, ca urmare a trecerii educaţiei religioase în responsabilitatea statului. Argumentul adus atunci de oficialii turci a fost că „numărul studenţilor era prea mic“, lucru contestat de Patriarhia Ecumenică. Se notează şi că, în 2006, parlamentul turc s-a opus unei recomandări a Uniunii Europene şi a Statelor Unite pentru deschiderea şcolii. Puşi în imposibilitatea formării clerului la Halki, reprezentanţii patriarhiei s-au văzut nevoiţi să trimită tineri la studii în străinătate, dar atunci s-au lovit de neputinţa obţinerii permiselor de muncă.

A fost respins însă amendamentul în care se solicita ca seminarul să fie redenumit, din „Şcoala ortodoxă grecească de la Halki“, în „Institutul Superior Teologic aparţinând Patriarhiei Ecumenice“. De asemenea, deputaţii fac apel să fie rezolvată problema retrocedării bunurilor aparţinând instituţiilor religioase, care au fost confiscate în 1974, fie restituindu-se proprietăţile, fie printr-o despăgubire echitabilă. Guvernele celor două ţări sunt chemate să informeze Consiliul European privind progresele făcute în decursul unui an, pe baza acestor rezoluţii. Se aminteşte şi de un episod din anul 2004, când guvernul turc nu a răspuns la solicitarea Patriarhului Bartolomeu de numire a şase noi mitropoliţi în Sfântul Sinod fără cetăţenie turcă (premieră în ultimii 80 de ani). Curtea de casaţie a decis atunci că, neavând statut juridic, Patriarhia Ecumenică nu poate avea ierarhi decât cetăţeni turci. De aceea, se apără Turcia, „s-au închis ochii“ la faptul că opt cetăţeni americani şi greci lucrează „în ilegalitate“, lucru permis de Ankara „doar pentru a ajuta minoritatea greacă“.

În comentariul raportului se spune şi că Turcia a permis patriarhiei să rămână pe teritoriul ei doar pentru scopuri religioase şi spirituale. În 1923 şi 1970, autorităţile au promulgat decrete prin care se impuneau restricţii importante la alegerea patriarhului ecumenic şi a mitropoliţilor, care trebuia să fie turci. La 26 iunie 2007, Curtea supremă de justiţie a Turciei (Yargitay) a validat aceste restricţii. În felul acesta, se acceptă faptul că spre scaunele arhiereşti pot accede doar cei 20 de turci care fac parte, în momentul de faţă, din clerul Patriarhiei de Constantinopol. Şi în condiţiile acestea, se crede că în scurt timp se doreşte să se ajungă la imposibilitatea alegerii unui patriarh acceptabil pentru autorităţile turce.