„Ceea ce lipseşte acum lumii noastre este educaţia pentru familie“

Mediatizarea excesivă a câtorva cazuri de sarcină la fete cu vârste foarte mici, din ultimul an, ridică, în mod cert, semne de întrebare în rândul părinţilor. Tocmai de aceea, astăzi ne-am propus să aflăm dacă sarcina nedorită la adolescente tinde să devină un fenomen şi care sunt cauzele sale. Câţiva specialişti în domeniu ne-au vorbit despre rolul consilierii psihologice şi religioase în abordarea cazurilor acestor fetiţe-mame.

Apariţia unei sarcini în perioada adolescenţei, mai ales în cadrul unui cuplu care formează deja o familie sau care urmează să se căsătorească, n-ar trebui să fie blamată sau stigmatizată în vreun fel. Să ne amintim că bunicile sau chiar mamele noastre s-au căsătorit şi au dat naştere copiilor de la vârste care astăzi sunt considerate mult prea mici: 16-17-18 ani. Mai mult decât atât, chiar medicii susţin că vârsta aceasta este propice naşterii unui copil, organismul mamei fiind suficient de bine dezvoltat pentru a purta o sarcină. Problemele survin însă atunci când vorbim despre sarcina ce apare la vârste foarte fragede: 12-13-14 ani, adică la imediata ieşire din copilărie. În aceste cazuri, nişte copii devin mamele altor copii. Iar cauzele care duc la apariţia acestor situaţii sunt arhicunoscute: sărăcia extremă, neglijarea copiilor de către proprii părinţi, lipsa de informare, în şcoală, în legătură cu frumuseţea vieţii de familie, absenţa unei educaţii religioase, mediatizarea în exces, pe toate canalele media, a sexualităţii. "Statisticile arată clar că stimularea interesului pentru sexualitate în defavoarea, în cazul fetelor, a unei educaţii pentru familie, pe care s-o întemeieze numai atunci când devin mature sufleteşte, intelectual şi fizic, nu poate să nu ducă decât la astfel de anomalii. Copiii devin curioşi şi sunt tentaţi să vadă până unde merge răul. Aşa se ajunge la astfel de sarcini", susţine părintele Dănuţ Damaschin, preot, de şase ani, la Biserica "Naşterea Domnului" de la Maternitatea "Cuza-Vodă".

În unele cazuri, părinţii îşi împing copiii către avort

Deşi cazurile de acest gen apar sporadic şi nu constituie un fenomen, ar trebui totuşi să dea de gândit părinţilor, astfel încât să pună accentul pe o educaţie solidă în familie şi pe apropierea şi înţelegerea propriilor copii, chiar dacă aceştia au greşit. Pentru că există cazuri de fetiţe-mame împinse către un avort chiar de părinţii care nu doresc să-şi strice vieţile cu un bebeluş nedorit. Iar un avort, la aceste vârste fragede, nu numai că distruge din punct de vedere emoţional acel copil, dar îi poate provoca şi grave complicaţii de sănătate.

"Am avut cazuri chiar de mame singure, cu copii apăruţi din relaţii nedorite chiar de ele, în urma unor violuri, unde, dacă familia s-a preocupat atât de simţămintele viitoarei mame, dar şi de copil după naştere, nu s-au produs adevărate tragedii, cum se întâmplă în celelalte cazuri. Dar, sunt destule mame venite cu fetiţele însărcinate pe holurile spitalului să scape de "problemă", adică să avorteze. Este foarte dureros, întrucât o mare parte dintre aceste tinere fete şi-ar dori să păstreze copilul, dar părinţii lor nu-şi asumă nici o clipă răspunderea pentru ce s-a întâmplat şi atunci este sacrificat cel mai neputincios", consideră părintele Damaschin.

Potrivit medicilor, chiar şi în cazul adolescentelor cu vârste mai mici de 18 ani, sarcina nu le pune starea de sănătate în pericol. Dezvoltarea precoce a organismului fetiţelor permite naşterea în condiţii bune, cu riscuri minime. "La felul în care sunt dezvoltate acum fetele, riscurile unei sarcini, pentru mamă, sunt mai mici. Există totuşi şi pentru ele risc de hemoragie, de ruptură uterină, dar există şi riscul de naştere prematură. Dar, foarte important este ca aceste fete să nu-şi abandoneze copii, pentru că aceştia trebuie şi crescuţi, nu numai născuţi", a declarat prof. univ. dr. Maria Stamatin, neonatolog la Maternitatea "Cuza-Vodă" din Iaşi, cea mai mare maternitate din ţară.

Importanţa consilierii psihologice şi religioase

Toate tinerele mămici, indiferent de vârsta la care ajung să dea naştere unui copil, beneficiază, în majoritatea maternităţilor, de sprijinul medicilor, al asistenţilor sociali, al psihologilor şi al preoţilor de caritate, mai ales acolo unde există şi biserici sau capele. Rolul consilierii psihologice în cazul unei mame adolescente este esenţial, dar nu trebuie omisă nici importanţa abordării interdisciplinare a cazurilor, angrenarea familiei şi a preotului.

"Consilierea în timpul sarcinii este foarte importantă la adolescente. Ele ajung însă la psihologul de maternitate, după naştere, de cele mai multe ori. Totuşi, şi în acest moment consilierea este extrem de utilă. Adolescentele, fiind într-un proces de formare, se adaptează mai mult sau mai puţin rolului de viitoare mămică şi de aceea trebuie sprijinite de familie, de duhovnic, dacă există o educaţie din punct de vedere religios, fără etichetări, fără blamări. Când sarcina este nedorită, trezeşte reacţii particulare, în funcţie de personalitatea fiecărei adolescente în parte şi de relaţionarea cu cei din jur. De aceea, consilierea trebuie să vină cât mai devreme în sarcină, pentru că ele au nevoie de suport emoţional şi afectiv", subliniază Anca Braşoveanu, psiholog la Maternitatea "Filantropia" din Bucureşti.

"Totul începe cu o spovedanie şi cu încredinţarea tinerei mame că acel copil nu are nici o vină. Dacă se poate, primul lucru pe care-l fac e să iau legătura cu familia, care ar trebui să-i ofere un sprijin real, atât emoţional, sufletesc, cât şi un sprijin material, chiar dacă nu a existat cadrul legal şi moral cel mai potrivit pentru venirea pe lume a acelui copilaş. În cazul în care familia nu-i oferă sprijin (şi sunt destule cazuri), atunci colaborăm cu diverse asociaţii, în care copilul poate fi îngrijit. Şi aici există probleme, pentru că nu poţi să iei copilul-mamă împreună cu bebeluşul şi să-i duci într-un centru de plasament fără acordul părinţilor. Iar despărţirea bebeluşului de mama tânără este o mare nenorocire, întrucât ea va retrăi cu durere aceste momente tot restul vieţii. Tinerele mame ar trebui să ştie că în cazul în care un copil apare în vieţile lor, fiind eleve chiar, statul le oferă sprijin (alocaţia copilului, cele 6 milioane de lei ajutor de creştere), tocmai din dorinţa ca ele să nu părăsească prematur şcoala", explică şi părintele Dănuţ Damaschin.

▲ "Unele mame îşi văd copilul ca pe o povară în realizarea lor"

O statistică europeană plasa România pe locul al doilea în UE ca număr de naşteri la adolescente înaintea împlinirii vârstei de 18 ani. "Biserica încurajează căsătoria timpurie, tocmai pentru ca tinerii să nu cadă în alte păcate. Ceea ce lipseşte acum lumii noastre este educaţia pentru familie, care a dispărut, efectiv, de pe la jumătatea secolului trecut: mama, luată de pe câmp şi dusă în fabrică, a pierdut orice legătură cu tradiţia creştină şi românească de a-şi creşte copiii şi a-şi ţine familie. Ceea ce mă sperie pe mine nu este un copil la o fetiţă de 14-15-16 ani, ci faptul că unele mame nu vor să-şi ia copilul acasă, că-l văd ca pe o povară în realizarea lor din punct de vedere social, profesional sau uman. Probabil că, dacă am reveni la un model familial în care copiii să se ajute între ei de mici, în care să aibă responsabilitate, alături de părinţi, în luarea deciziilor din familie, atunci problematica aceasta s-ar limita doar la un copil apărut la o vârstă fragedă, care va trebui integrat în familie", subliniază pr. Dănuţ Damaschin.