Cetăţeanul google se căsătoreşte în reţea

Încet, încet, ne transformăm într-un fel de cetăţeni google. Un număr de indivizi adunaţi într-o societate google, cu familii şi copii google, care vom uita foarte curând că suntem oameni, din carne şi oase, că avem suflet, devenind muţi, incapabili să rostim cuvinte, ci doar să schiţăm semne, comenzi virtuale etc. Ne vom iubi tot google, ne vom căsători şi divorţa tot aşa, iar mâine-poimâine ne vom închina, mulţi dintre noi, la ceva ce se va numi probabil tot google.

Spun acestea, de vreme ce, împinşi de forţe nevăzute, am devenit robii tehnologiei, rupându-ne fără regrete de sacru, mutilându-ne iresponsabil menirea hărăzită de Dumnezeu.

"Cetăţeana Miruna a acceptat, de Crăciun, cererea de căsătorie, din partea viitorului soţ Mihai, transmisă prin intermediul jocului Crime City, unul din multele jocuri de pe Google+", este ştirea care a anunţat în aceste zile triumful fatal al tehnologiei, "care uneşte şi apropie oamenii", o reţea "socială", dintre multe altele care "reuşesc să creeze punţi sentimentale între oameni şi servesc drept cel mai bun mod de comunicare", cum postează mândru pe internet cel ce ridică în slăvi performanţa, cu atât mai valoroasă cu cât Miruna este româncă, iar "presa de peste ocean scrie că ar putea să fie prima asemenea faptă de pe Google+"! Adică o prioritate românească!

Ce declaraţie faţă către faţă! Ce tremur şi emoţie! Ce voce răguşită de perspectiva unui posibil refuz! Aiurea! Vechituri, sentimentalisme anacronice, apucături vetuste, oribilităţi bătrâneşti, numai bune de aruncat la gunoi. Astăzi, totul se poate rezolva, simplu, pe GoogleÂ. Chiar şi o căsătorie. O familie, cu o simplă comandă şi poate şi copii google, nepoţi din acelaşi aluat şi toate cele.

Alternativele şi confuzia care devine regulă

Nu, nu este o glumă, ci un adevăr răscolitor şi dureros al vremurilor pe care le trăim, cu care generaţia tânără coabitează fără inhibiţii, de te face să te întrebi cutremurat: Ce mai înseamnă astăzi căsătoria?

Conceptualizarea, teoretizarea căsătoriei păreau până mai ieri absurde în faţa modului de viaţă natural, subordonat unor legi fireşti, unui dat ancestral, sacru, în care căsătoria nu era doar un simplu "da" neangajant în faţa Cerului, cum din păcate se întâmplă astăzi, ci, dimpotrivă, o Taină a lui Dumnezeu. Mentalităţile însă şi multiplele derapaje pe plan moral din zilele noastre au desacralizat până la anulare căsătoria, transformând-o, în unele cazuri, după cum am văzut, într-o schimonosită şi mecanică accesare pe Google+. Toate acestea nu mai permit atitudini neutre, dacă nu vrem să devenim o societate asentimentală, un sumus de cetăţeni google, cu atât mai mult cu cât în aceste vremuri căsătoria are, după cum putem constata, concurenţi neloiali (concubinajul, adulterul, coabitarea etc.), unii legiferaţi, promovaţi agresiv cu un singur scop: distrugerea fundamentală a instituţiei naturale şi sacre a familiei.

În anul 2004, psihologul Nicoleta Maria Turliuc concluziona că multe din problemele familiei contemporane nu sunt legate atât de mult de evoluţia valorilor, cât de tranziţia normelor, multe dintre ele dispărute, iar altele noi, devenite conflictuale, incongruente, indivizii nemaiînţelegând, nemaiştiind cum să răspundă "expectanţelor celorlalţi şi, în condiţiile numeroaselor alternative, confuzia pare să fie regula".

Din cauza acestor confuzii-regulă, vorbesc sec datele Institutului Naţional de Statistică (INS) care spun, spre exemplu, că în septembrie 2010 au existat cu 2.162 mai puţine căsătorii comparativ cu aceeaşi lună a anului precedent. Iar rata căsătoriilor din România înregistrată la 1.000 de locuitori a scăzut constant din 2007, an în care au fost înregistrate până la nouă mariaje la mia de locuitori, potrivit datelor oficiale ale Eurostat, principalul serviciu de statistică al Uniunii Europene, spre deosebire de situaţia actuală când se înregistrează o medie de 5,40 mariaje la mia de locuitori. Astfel, numărul căsătoriilor a scăzut în ţara noastră, de la 189.240 în 2007, la 115.778 în 2010, iar anul trecut numărul celor care s-au căsătorit a fost mai mic cu 10 la sută faţă de 2009, preconizându-se în anii următori o scădere de sub cinci căsătorii la mia de locuitori. Nu mai vorbim de vârsta de căsătorie, din ce în ce mai înaintată, şi nici de rata divorţurilor în creştere sau de scăderea dramatică a numărului nou-născuţilor.

Să primim darul mântuirii şi al vieţii veşnice

Cum arătam mai sus, toate aceste aspecte dureroase ale realităţii noastre nu ne permit a rămâne neutri. De aceea, Biserica Ortodoxă Română a dedicat anul pe care tocmai l-am încheiat omagierii Tainei Sfântului Botez şi Tainei Sfintei Cununii, având în vedere că cele două Sfinte Taine stau la baza familiei creştine. Mai mult, în Pastorala de Crăciun din 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că, "din cauza multor greutăţi şi încercări, cu duhul lumesc sau secularizat, sărăcia, înstrăinarea, individualismul, lăcomia ş.a., familia creştină se confruntă cu slăbirea dragostei între soţ şi soţie, între rude şi vecini. De aceea, este necesar să reîmprospătăm şi să adâncim necontenit înţelegerea noastră privind taina Bisericii şi rostul vieţii creştine în lume, ca timp al faptelor bune şi al pregătirii noastre pentru mântuire sau pentru viaţă veşnică, după cum ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur când zice: "Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea pentru a câştiga pe cea viitoare?"

Preafericirea Sa a spus că "fiecare dintre noi trebuie să avem o permanentă preocupare faţă de viitorul familiei creştine şi al neamului românesc, prin redescoperirea şi trăirea valorilor creştine în casele noastre, în parohiile de care aparţinem şi în marea familie a Bisericii lui Hristos… Să ne bucurăm totdeauna că zămislirea pruncilor este un dar dumnezeiesc, o binecuvântare pentru familie şi pentru popor, să îi sfătuim şi să îi sprijinim pe tinerii căsătoriţi să fie roditori de copii, să-i crească şi să îi educe. Să redescoperim dialogul, preţuirea şi ajutorarea reciprocă în familie şi între familii. Să nu uităm niciodată că avortul este o crimă, o ucidere a unui om nevinovat care nici nu se poate apăra (copilul). De aceea, cei care-şi ucid copiii nenăscuţi nu se pot împărtăşi cu Hristos, Cel ce iubeşte copiii.

Familia creştină în care copiii sunt primiţi cu bucurie prin naştere sau prin adopţie, şi crescuţi cu dragoste, educaţi creştineşte şi sprijiniţi să urmeze un drum folositor în viaţă este binecuvântată de Dumnezeu cu darul mântuirii şi al vieţii veşnice". Un inel virtual şi o firească nedumerire

Revenind la fericita Miruna care a spus "Da!" cererii în căsătorie a iubitului ei Mihai prin intermediul jocului Crime City de pe Google+, nutrim o firească nedumerire, chiar dacă această căsătorie ne face să ne umplem de mândrie cu încă o premieră mondială: Cum reuşeşte tânăra soţie să poarte pe deget inelul virtual cumpărat cu atâta greutate tocmai de Crăciun şi strecurat cu gingăşie de iubit printre lucrurile ei personale din joc, podoabă creată special de Compania Funzio, responsabilă cu Crime City?