Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Chipul bebeluşilor provoacă tipare specifice de activitate în creierul adulţilor
Rezultatele unui studiu realizat la Institutul Naţional al Sănătăţii în Statele Unite ale Americii, dar şi în Germania, Italia şi Japonia - publicat în data de 16 martie a.c. în jurnalul "Science Daily" - arată că există modele de activitate distincte în creierul adulţilor care văd imaginea unui bebeluş, chiar dacă acel copil nu este al lor.
A vedea imagini cu bebeluşi se pare că activează în creierul adulţilor circuite ce reflectă pregătirea pentru mişcare şi vorbire, ca şi emoţii referitoare la recompensă. Descoperirile cresc posibilitatea ca, studiind această activitate a creierului, să se găsească informaţii nu doar despre comportamentul de îngrijire, cât şi cu privire la neglijarea şi abuzul asupra copiilor. "Aceşti adulţi nu au copii ai lor. Şi totuşi, o fotografie cu chipul unui bebeluş provoacă ceea ce credem că ar putea fi un răspuns încastrat profund de a întinde mâna şi a îngriji un copil", spune şeful proiectului, profesorul Marc H. Bornstein, director la institutul mai sus-amintit. Pe parcursul studiului, la momentul în care cercetătorii înregistrau activitatea creierului participanţilor, aceştia stăteau nemişcaţi şi nu vorbeau. Şi totuşi, creierul lor avea o activitate specifică ce precedă în mod normal luarea în braţe sau vorbitul cu un bebeluş. Acest tipar poate reprezenta un impuls biologic care guvernează interacţiunea adulţilor cu copiii mici. Cercetătorii au observat, de asemenea, că acest impuls nu se activează la vederea unor fotografii cu adulţi ori cu animale - chiar şi pui de animale. Cercetătorii spun că este nevoie să se cerceteze ce se întâmplă şi în creierul părinţilor care şi-au neglijat ori abuzat copiii. Studiile suplimentare vor ajuta la confirmarea şi înţelegerea instinctului de a fi părinte în adulţi, atât în cazul în care acest instinct funcţionează, cât şi atunci când nu se întâmplă acest lucru. (Traducere Cristina Sturzu)
