Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Colocviu patristic organizat de Fundaţia Pro Oriente: „Sfinţenia şi apostolicitatea Bisericii“
▲ Între 22 şi 26 septembrie s-a desfăşurat la Tesalonic colocviul catolic-ortodox „Sfinţenia şi apostolicitatea Bisericii“, anunţă orthodoxie.com ▲ Intervenţiile legate de sfinţenia Bisericii au subliniat vechimea atributului şi bogata varietate a tradiţiilor locale în privinţa moştenirii Bisericii Universale ▲
Organizat de Fundaţia Pro Oriente la Academia ecleziastică superioară din Tesalonic, cea de-a cincea ediţie a acestei reuniuni pe teme de patrologie s-a bucurat de sprijinul Mitropolitului Antim de Tesalonic, al Mitropolitului Barnaba de Neapolis (cartier al Tesalonicului), al profesorului Giorgios Martzelos (Facultatea de Teologie a Universităţii Aristotel), toţi făcând posibilă întrunirea din cel de-al doilea oraş ca mărime al Greciei, citadelă fondată de Sfântul Apostol Pavel în anul 50. Au participat 25 de profesori şi cercetători în domeniul patristicii, ortodocşi şi catolici, din 17 ţări (Germania, Austria, Belgia, România, Serbia, Ucraina etc.), având ca principală preocupare discuţiile referitoare la rădăcinile culturale şi spirituale ale Europei. În cele trei zile de sesiuni de lucru (23-25 septembrie) au fost prezentate 20 de comunicări, după ce în seara zilei de 22 septembrie s-a săvârşit slujba Vecerniei la Mănăstirea Vladates, loc unde a propovăduit Sfântul Apostol Pavel şi unde astăzi îşi are sediul Centrul de studii patristice al Patriarhiei Ecumenice. Colocviul a fost inaugurat de cardinalul Christophe Schönborn, preşedintele Fundaţiei Pro Oriente şi iniţiatorul acestei serii de colocvii, Mitropolitul Mihail al Austriei (Patriarhia Ecumenică), profesorul Christophe Kontakis, directorul Academiei ecleziastice din Tesalonic, şi de Theresia Hainthaler (profesor la Facultatea de Teologie Catolică „Sfântul Gheorghe“ din Frankfurt), directoarea ştiinţifică a colocviului. Printre cei care au conferenţiat s-au numărat Michel Stavrou (Institutul „St. Serge“, Paris, „Continuitatea apostolică la Părinţii primelor trei secole“), pr. Andrew Louth (Durham, Marea Britanie, „Sfântul Andrei şi apostolicitatea Bisericii Constantinopolului“), Ovidiu Ioan (Sibiu, „Apostolicitatea şi tradiţia petrină în Biserica Răsăritului“) şi Daniel Munteanu (Bamberg, Germania, „Sfinţenia cosmică a Bisericii la Sfântul Maxim Mărturisitorul“), Ysabel de Andia (Paris, „Tradiţia apostolică şi succesiunea apostolică la Irineu de Lyon“. Colocviul s-a încheiat cu un pelerinaj la Mănăstirea „Sfântul Ioan“ din Veria Intervenţiile legate de sfinţenia Bisericii au subliniat vechimea atributului şi bogata varietate a tradiţiilor locale în privinţa moştenirii Bisericii Universale. Părinţii sunt unanimi în a afirma că sfinţenia Bisericii vine de la Dumnezeu prin Sfântul Duh şi că Biserica este o comunitate sfântă formată din păcătoşi care se pocăiesc. Colocviul s-a încheiat cu un pelerinaj la Mănăstirea „Sfântul Ioan“ din Veria (cu vizită la peştera unde s-a nevoit timp de cinci ani Sfântul Grigorie Palama) şi la siturile oraşelor macedonene Dion şi Vergina. Contribuţiile ştiinţifice de la această reuniune vor fi însumate într-un volum. Precedentele patru colocvii s-au desfăşurat la Viena (2001, tema „Hristos“, şi 2003 - „Sfântul Duh“), Luxembourg (2005, „Tatăl, Dumnezeu şi Creator“), Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus (2007, „Unitatea şi catolicitatea Bisericii“). Fundaţia Pro Oriente a fost înfiinţată în 1964 de Cardinalul Franz König (1905-2004) pentru a cultiva şi întări relaţiile dintre Biserica Romano-Catolică şi Bisericile Răsăritene, în spiritul deciziilor de la Conciliul II de la Vatican.