Compromisul cumpărăturilor ieftine

Lipsa banilor ne îndeamnă de multe ori să recurgem şi la soluţii de compromis atunci când vine vorba de cumpărături. Dorinţa de a face economii, reclamele îmbietoare şi mentalitatea îi îndeamnă pe numeroşi români să apeleze la "chilipirurile" din magazinele cu "ieftinături" sau la cele la mâna a doua, cu marfă de import. Pentru mulţi dintre noi, compromisul a devenit deja lege când e vorba să cumpărăm ceva.

Suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine, spune un proverb celebru, folosit din ce în ce mai intens în ultima vreme. Şi la o primă analiză aşa stau lucrurile, pentru că şi calitatea produselor ieftine este pe măsura preţului, deoarece nu poţi găsi articole de calitate la preţuri mici. Iar un proverb românesc spune şi mai de-a dreptul: cumperi ieftin, dar te costă scump. Durata de viaţă a unui produs de o calitate îndoielnică este mult mai scurtă, aşa că după puţin timp va trebui să apelezi din nou la portofel pentru a cumpăra altul.

Şi totuşi, lumea dă năvală în magazinele cu "orice produs la 13 lei", "3 la 10 lei" şi alte asemenea articole, a căror reclamă aproape că enervează. Ca să nu mai vorbim de magazinele de tip "second-hand", numite mai nou "produse din Germania". Pentru că acum nu se mai spune că produsele sunt "second-hand", ci "import Germania", pentru că sună mai bine.

Oricât de săraci am fi, nu dă bine să te lauzi că ai cumpărat un articol purtat de o altă persoană, fie el şi unul de vreo firmă celebră.

Iar unii dintre concetăţenii noştri chiar au făcut o pasiune din a toci clanţele magazinelor cu haine la mâna a doua, sperând de fiecare dată să găsească cine ştie ce chilipir cu care să se înveşmânteze.

Astfel că magazinele "ieftine" şi cele de tip "second-hand" sunt poate singurele care au un succes enorm în vremurile de astăzi, când suntem poate mai săraci ca oricând. Parcă nici la televizor nu mai sunt prezentate vedete cu blănuri de zeci de mii de euro sau alte personaje mondene privite cu invidie de 95% din populaţia ţării.

Ştim că nu este bine să cumpărăm produse de proastă calitate sau la mâna a doua şi totuşi magazinele sunt pline de clienţi.

De ce cumpărăm din ele, în condiţiile în care ştim că produsele nu sunt bune, cauzele sunt multiple. În primul rând, preţul. Sunt mai ieftine, aşa că atrag cumpărătorii mai mult decât alte magazine. Apoi, o altă cauză este mentalitatea. Simţul economiilor din fiecare ne îndeamnă să deschidem uşile magazinelor pe ale căror geamuri te cheamă preţurile de 10, 20 de lei, cu toate că materialele din care sunt făcute lasă mult de dorit. Şi când ochiul îţi e îmbătat cu cine ştie ce produse frumos colorate, fie ele şi din materiale proaste, nu poţi să rezişti, aşa că intri măcar să arunci un ochi. De multe ori, pleci din magazin măcar cu un tricou, chiar dacă nu e tocmai măsura potrivită sau dacă are mâneca un pic cam strâmbă. "Lasă că îl fac cadou cuiva de la ţară", îşi spun câte unii, numai să cumpere ceva ieftin. La preţuri din astea te gândeşti că măcar îl porţi prin casă, dacă nu la serviciu sau la cine ştie ce ieşire, şi eşti fericit de afacerea pe care ai făcut-o.

La fel şi cu magazinele cu produse folosite. Vitrinele sunt pline de produse "cu etichetă" la preţuri irezistibile, aşa că sentimentul capitalist din fiecare ne îndeamnă să facem o afacere bună cu bani puţini, aşa că aruncăm o privire şi prin coşurile cu rufe purtate de nemţi sau alte popoare civilizate din Occident. Haine la care occidentalii au renunţat din diferite motive ajung să fie etalate în România şi să-i îmbogăţească pe patronii acestor magazine.

Calitate mai proastă

Nimeni nu poate fi acuzat în vreun fel pentru că preferă produse la preţuri reduse ori de tip "second-hand", deoarece posibilităţile financiare sunt diferite şi cei mai mulţi dintre noi nu ne putem lăuda cu venituri prea mari.

Însă, chiar dacă ne orientăm spre articole ieftine, ajungem la final să ne coste mai mult, pentru că un produs ieftin este aproape imposibil să fie unul de calitate. Iar cele la mâna a doua nu au cum să ţină la fel de mult ca unul nou, cum nici nu arată ca unul nou. Nenumăratele spălări prin care au trecut nu au cum să nu lase amprenta pe culoarea şi calitatea produsului respectiv. Şi chiar dacă principalul considerent pentru care a fost cumpărat este cel de ordin economic, îţi dai seama că durata de exploatare este mult mai mică decât a unui produs nou. Dacă la început ţi se pare că arată bine şi te simţi confortabil în el, la o analiză mai atentă vezi că nu prea mai merge purtat şi eşti nevoit să mai cumperi o haină. O haină de calitate şi nouă ar fi costat ceva mai mult, dar ar fi ţinut mult mai multă vreme.

Ieftine, dar periculoase

Produsele de tip second-hand prezintă şi alte dezavantaje şi chiar pericole atunci când sunt folosite. Nu ai de unde să ştii dacă cel care le-a purtat înainte a avut sau nu vreo boală, care se poate transmite viitorilor proprietari, chiar dacă au fost dezinfectate. Potrivit legii, firmele care se ocupă de comercializarea hainelor second-hand sunt obligate să le dezinfecteze înainte de a le vinde. Însă spiritul antreprenorial al patronilor români şi dorinţa de câştig pot duce la ocolirea tuturor etapelor legale, astfel încât produsele ajung să fie purtate de români imediat după ce au fost lepădate de nemţi.

Tocmai de aceea este indicat ca, în cazul în care cumpărăm, să nu le luăm de la tarabe improvizate prin diferite pieţe, deoarece aceşti comercianţi sunt mai greu de controlat de autorităţi decât cei care au magazine amenajate special pentru aşa ceva. Aşa că pe lângă o bluză frumoasă ne putem alege şi cu o boală mai puţin elegantă. Textilele trebuie spălate şi dezinfectate înainte de a fi scoase la vânzare, altfel există riscul ca aceia care le poartă să contacteze boli de piele. Cel mai indicat ar fi să nu cumpăraţi lenjerie, haine pentru nou-născuţi şi copii, jucării. Dacă totuşi buzunarul vă permite să cumpăraţi articole doar de la astfel de magazine, nu le purtaţi înainte să le spălaţi şi călcaţi pentru a distruge eventualii microbi.