Concubinajul, nerecunoscut de Biserică, dar nici de Stat

La începutul acestei săptămâni, Guvernul a respins introducerea în legislaţia naţională a parteneriatului civil, prin care se putea oficializa concubinajul. Reprezentanţii Executivului au motivat că singura relaţie de familie recunoscută de Codul civil este căsătoria. Un argument - cununia în faţa Domnului, în Biserică - pe care credincioşii îl cunosc de foarte mult timp, dar care, în ultima vreme, pare a fi uitat.

Discuţia la nivelul legislativului a fost iniţiată de deputatul PDL Viorel Arion, care a propus conferirea unui caracter legal convieţuirii dintre două persoane, ca alternativă la căsătorie, prin încheierea, la notar, a unui contract de parteneriat civil, care să prevadă obligaţii şi drepturi în privinţa cheltuielilor şi bunurilor comune. "Deschiderea către relaţiile de convieţuire sub diferitele forme ale sale răspunde unei cerinţe sociale care se înscrie într-o mişcare generală de reaplicare a principiului egalităţii, despre care trebuie să vorbim odată cu lupta împotriva discriminării, aplicarea drepturilor existente, precum şi crearea noilor drepturi", spunea Viorel Arion, care menţiona totodată că parteneriatul civil este recunoscut în mai multe state europene.

Propunerea legislativă a deputatului a apărut, aşa cum explică şi el, ca urmare a unui fenomen înregistrat în rândul românilor în secolul al XXI-lea. Mai exact, este vorba despre o nouă formă de organizare familială, şi anume concubinajul. Chiar dacă tinerii privesc acest model ca fiind unul normal şi chiar modern, părinţii, bunicii, dar mai ales preoţii nu admit un asemenea început familial. Cei mai tineri spun că e mai bine să începi viaţa de familie aşa, pentru că, dacă vrei să pleci din această relaţie, nu sunt probleme: tu pleci şi partenerul tău pleacă. Psihologul Domnica Baciu precizează: "Concubinajul este pur şi simplu o formă liberă, care nu diferă de forma naţională. Tinerii nu-şi legiferează relaţia, deoarece nu sunt decişi, au nevoie de timp pentru a fi mai hotărâţi. "Ea admite că mai există şi un alt motiv. În ziua de azi, fiecare persoană doreşte o carieră. Înainte, fetele la 20 de ani se socoteau bătrâne, dar azi nu se mai consideră astfel, ci, dimpotrivă, ele se simt confortabil fără angajamentul de a fi căsătorite.

Dar, dacă privim la Sfintele Scripturi, vom vedea, în primul rând, faptul că modelul concubinajului înseamnă că doi adulţi trăiesc împreună ca un cuplu căsătorit, dar, de fapt, ei nu sunt căsătoriţi. O parte din relaţia lor este, bineînţeles, cea sexuală. A avea relaţii de acest fel în afara căsătoriei este păcat şi Biblia spune foarte clar acest lucru.

"Desfrâul, concubinajul şi păcatele împotriva firii au ajuns să fie considerate fireşti. Avortul, "călcarea pe cadavre" şi uciderea bunului nume al aproapelui au devenit căi juste şi aproape unanim utilizate, iar lăcomia, pizma şi ipocrizia au ajuns virtuţi la modă şi indispensabile unei lumi din ce în ce mai nesincere. Câţi dintre tineri mai preţuiesc astăzi fecioria?", întăreşte aceste spuse şi părintele Marcel Răuţ Selişte, preot slujitor la Spitalul Judeţean din Craiova.

Cu alte cuvinte, creştinii trebuie să fie sfinţiţi, curaţi la inimă, curaţi la acţiune. Relaţia sexuală în afara căsătoriei înseamnă a trăi în aprinderea poftei. Dacă un om trăieşte în aprinderea poftei, înseamnă că el nu cunoaşte pe Dumnezeu. Un alt motiv pentru care concubinajul este considerat un model nedemn de urmat este faptul că într-o astfel de relaţie bărbatul nu are respect faţă de femeie. Cuvântul concubinaj provine de la concubină, care era folosit în vechime pentru a desemna fata care trăieşte cu un bărbat pentru plăcerea lui, dar el nu vrea să o ia în căsătorie, deoarece nu are respect faţă de ea. Cei care trăiesc în concubinaj sunt judecaţi de Dumnezeu. "Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari." (Evrei 13:4)

Cinci motive pentru a evita acest model

1. În concubinaj pare că totul e ca într-o familie: femeia găteşte, bărbatul aduce banii acasă, se uită seara la televizor împreună şi toţi sunt fericiţi. Dar, la un moment de criză, cel puţin unul dintre ei va da înapoi, tocmai din cauză că nu au obligaţii. În concubinaj poţi să fugi de relaţie, dar într-o căsătorie vei lupta pentru a reface căsătoria. În căsătorie, orice persoană matură ştie că vor fi momente în care nu vor cădea de acord asupra unui subiect, dar că va trebui să repare greşelile.

2. Pentru o fată, această formă de trai o va afecta cel mai tare, deoarece i se poate spune că este uşuratică. Ea se poate păcăli cu faptul că e la modă, dar asta deoarece am ajuns într-o vreme în care imoralitatea este considerată o virtute.

3. Nu în ultimul rând, este bine de gândit dinainte la momentul în care acest cuplu va avea copii. Cum le vor spune celor mici că au trăit înainte de căsătorie? Copiii vor lua exemplu de la părinţi şi vor risca să fie implicaţi în relaţii dubioase, îşi vor strica viitorul doar pentru o plăcere de moment.

4. Concubinajul presupune o falsă libertate. Cei mai mulţi consideră că sunt liberi şi nu se simt presaţi de soţii. Sfintele Scripturi spun însă: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup. Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat." (Efeseni 5:31, 33)

5. Orice tânăr ar trebui să dorească o căsătorie binecuvântată de Dumnezeu, deoarece El este Cel care a instituit familia. Dumnezeu binecuvântează pe cei care-L ascultă şi împlinesc tot ce porunceşte. În momentul în care tinerii hotărăsc să se joace de-a familia nu realizează că nu se vor bucura de o viaţă de familie fericită.

Multe cupluri au ales concubinajul

La recensământul care a avut loc în România în 2002, unul dintre fenomenele cercetate a fost starea civilă de fapt. Starea civilă de fapt evidenţiază dacă persoana intervievată trăia sau nu în uniune consensuală. S-a considerat că trăiesc în uniune consensuală persoanele care au declarat că locuiesc, trăiesc (convieţuiesc) cu un/o partener/parteneră, fără forme legale de căsătorie, având o reşedinţă comună cu partenerul/partenera, indiferent de starea civilă legală declarată. Astfel, majoritatea celor care trăiesc în concubinaj sunt cei care nu au fost căsătoriţi niciodată, în număr de 609.121 de persoane.

Doar căsătoriţi civil, tot vieţuire în concubinaj

Se numeşte concubinaj trăirea bărbatului cu femeia fără cununia bisericească, potrivit canoanelor.

Căsătoria civilă este altceva decât cununia bisericească.

Cel ce trăieşte în concubinaj nu poate fi primit la sfintele taine, nu i se pot primi darurile la biserică, adică se afuriseşte ca un înstrăinat de Dumnezeu şi de legea lui.

Concubinii, pe lângă păcatul lor, aduc şi sminteală altora, de aceea ei nu pot fi naşi la cununie şi botez. Înşişi copiii lor vor purta pecetea nelegiuirii părinţilor

şi a blestemului.