Biserica are mulţi tineri merituoşi, care fac cinste numelui de creştin-ortodox şi sunt în orice moment, atât în ţară, cât şi în afara graniţelor, adevăraţi ambasadori ai culturii şi spiritualităţii ortodoxe româneşti. Vă prezentăm un tânăr muzician, Andrei Racu, care, la o vârstă la care mulţi dintre noi încă mai căutăm drumul pe care să-l urmăm în viaţă, se bucură de o carieră ce îl aşază între reprezentanţii de seamă ai generaţiei sale.
Un tânăr educat, manierat şi deosebit de sensibil. Aceasta este concluzia pe care ţi-o lasă Andrei Racu, cu ochii de un albastru limpede, în privirea căruia se îmbină atât de armonios calmul de fier al dirijorului cu agerimea melodică a pianistului, privire din care răzbate profunzime, responsabilitate şi pasiune pentru arta căreia i-a dedicat, fără nici o şovăire, întreaga copilărie şi tinereţe. A debutat în anul 2005, ca dirijor pe scena Sălii de Expoziţii şi Concerte "Constantin Brâncuşi" a Parlamentului României. Au urmat concerte susţine în calitate de dirijor pe scena Ateneului Român, o scenă recunoscută prin exigenţă şi prestigiu, a Radiodifuziunii Române, a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, a Clubului Glendale. Amintim, de asemenea, concertele dirijate la Tianjin în China, dar şi faptul că a dirijat atât Orchestra, cât şi Corul Filarmanicii "Oltenia" din Craiova, precum şi Orchestra Filarmonicii din Piteşti. Cu Orchestra Simfonică a Tineretului Bucureştean şi Orchestra de Tineret "Dinu Lipatti" a concertat şi în străinătate, în Spania (ţara în care a debutat ca solist, în 1998), în Elveţia, Germania, China şi Tunisia. În Tunisia a participat la renumitul festival "Octobre Musical de Carthage", care, după afirmaţiile organizatorilor şi a criticilor de specialitate este cel mai important festival de muzică clasică de pe continentul african, la care participă artişti renumiţi din toată lumea.
Legătura dintre muzică şi Biserică
Andrei, cât a contat în viaţa ta artistică faptul că faci parte dintr-o familie de muzicieni?
Enorm. Aici a rodit şi s-a dezvoltat această pasiune. Tatăl meu este dirijorul şi profesorul Nicolae Racu, iar unchiul, dirijorul Alexandru Racu, este actualmente şi diacon onorific al Mitropoliei Olteniei. În acest context am primit o educaţie religioasă cu multă dragoste, putând declara cu toată tăria că sunt acum un practicant al religiei creştin-ortodoxe, însă fără a risca să devin un fariseu, fără a transforma acest fapt într-un titlu de glorie. Unchiul meu, Alexandru Racu, dirijor al Corului Filarmonicii Oltenia timp de peste 40 de ani, a reuşit să impună o tradiţie, aş putea spune, şi anume aceea ca la Catedrala "Sfântul Dumitru", Corala Academică a Filarmonicii Oltenia să dea răspunsurile la Sfânta Liturghie de sărbătoarea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
Ce rol a avut şi are religia în viaţa tânărului Andrei Racu?
Biserica a avut un rol important în formarea mea şi este o coordonată a traseului meu profesional. Am îmbinat armonios cunoştinţele dobândite, fiind şi dirijorul coralei Bisericii "Popa Nan", corală în care am activat ca şi corist, încă de la o vârstă fragedă, sub îndrumarea preotului profesor Alexandru Marius Dumitrescu şi la îndemnul şi purtarea de grijă a preotului profesor Victor Frangulea. Amintesc aici şi bucuria colaborărilor cu Corala Patriarhiei Române.
Care crezi că este punctul de întâlnire între religie şi trăirea ei, pe de o parte, şi cultură şi manifestarea ei, pe de altă parte?
Trebuie să vorbim de îmbinarea între religie şi cultură, între a fi un bun pedagog şi un bun teolog, sau măcar unul care citeşte cu interes teologie, toate acestea se îmbină într-un mod armonios, înţelegerea, căldura sufletească, deschiderea către calea cea dreaptă, una fără altă nu pot exista sau dacă există sunt "ciuntite". Cum am reţinut dintr-o frumoasă predică auzită în Biserica Popa Nan "trupul ni-l curăţim mergând la doctor, mintea ne-o îmbogăţim cultivând dragostea pentru cultură, iar sufletul ni-l vindecăm mergând în casa Domnului". Ei bine, acest frumos cuvânt de învăţătură rostit din toată inima şi cu un deosebit har pedagogic poate fi un motto pentru un bun început al multor oameni.
Un om care caută împlinirea nu poate să o găsească fără a se descoperi mai întâi pe sine, fără credinţa în Dumnezeu. Orice lucru material poate fi înlocuit, dar credinţa în Dumnezeu este unică, iubirea lui Dumnezeu este necondiţionată. Din păcate, nu putem spune acelaşi lucru despre iubirea ce o găsim la semenii noştri, o iubire ce poate fi condusă de variate interese. Şi cum am aflat la un curs deosebit de interesant din cadrul doctoratului unde sunt înscris, viaţa poate fi împărţită în trei etape, cea din urmă fiind cea religioasă; dacă am putea să ne apropiem mai devreme de ea, cu siguranţă am fi mult mai buni, mai mulţumiţi, mulţumiţi de noi, mulţumiţi de semenii noştri, am cunoaşte adevărata împlinire.
Ce planuri ai pentru viitor?
Orice plan de viitor este inutil fără o muncă asiduă, fără credinţa în Dumnezeu, fără dăruire, dar tot timpul trebuie să ţintim cât se poate de sus, să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Ca planuri de viitor pe termen scurt, cu siguranţă că sunt foarte multe, dar aş menţiona doar dorinţa de a reuşi să fiu un bun pedagog, de a-i ajuta pe ceilalţi cu noţiunile pe care deja le ştiu şi totodată să învăţ cât mai multe pentru a şti pe viitor, iar pentru viitor, evident cariera este deosebit de importantă, dar întemeierea unei familii bazată pe principiile creştine este esenţială pentru mine aşa cum ar trebui să fie pentru orice tânăr.
Cine este Andrei Racu
Andrei Ştefan George Racu s-a născut la 25 aprilie 1986 în Bucureşti. Începe studiul pianului la 6 ani cu prof. Zoe Popescu, continuă cu prof. Ligia Pop şi apoi cu prof. Lucia Teodorescu la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti" din Bucureşti. Absolvent al Masterului în Stilistică Dirijorală - Dirijat Orchestră, absolvent al Facultăţii de Interpretare Muzicală Secţia Pian principal şi al Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie Muzicală, Secţia Dirijat Orchestră. În prezent este doctorand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi profesor titular de pian la Colegiul Naţional de Arte "Dinu Lipatti" din Bucureşti. Activitatea pedagogică este susţinută în continuare de o fructuoasă activitate pe scenă, dirijând, în mod constant, orchestra simfonică a colegiului. De asemenea, este un membru dorit în formaţii camerale şi diverse ansambluri, precum şi un corepetitor foarte căutat.
În România, concertează cu Filarmonica Oltenia din Craiova, cu Filarmonica "Ion Dumitrescu" din Râmnicu Vâlcea, cu Orchestra Teatrului Liric "Nicolae Leonard" din Galaţi, cu Filarmonica din Piteşti. Deţine numeroase premii naţionale şi internaţionale şi participă la masterclassuri efectuate de maestrul Wolfgang Doerner (dirijat) şi Gabriel Amiras (pian). Colaborează cu muzicieni precum Christian Badea, Cristina Anghelescu, Ioan Ivan Roncea, Alexandru Iosub, Liviu Buiuc, Tiberiu Oprea.
Este implicat direct şi în viaţa societăţii civile, fiind membru al Asociaţiei de Prietenie dintre România şi R.P. Chineză, iar, începând cu anul 1996 participă în mod constant, ca invitat, la concertele şi spectacolele susţinute de aceasta, dar şi ale Fundaţiei "Remember Enescu", în cadrul căreia susţine numeroase recitaluri şi concerte. Este voluntar al Agenţiei Naţionale Antidrog.
