Daliţii creştini încă se luptă pentru demnitate

Creştinismul este a treia mare religie în India, însumând aproape 24 de milioane de credincioşi. Se pare că mai bine de 70% dintre creştinii din India sunt daliţi, "proscrişii", cei care sunt excluşi din sistemul tradiţional al castelor şi de aceea, defavorizaţi social. Odată cu sosirea misionarilor creştini pe tărâmurile indiene, daliţii au văzut în "Evanghelia iubirii" o şansă reală de a fi trataţi asemenea celorlalţi. Situaţia lor nu este însă atât de roz.

S-a spus adesea despre India că "fie iubeşti, fie urăşti" această ţară. Nu este o naţiune la care se poate reacţiona cu indiferenţă. Marcată de un grad ridicat de sincretism, India este o ţară a contrastelor şi a diversităţii. Printre elementele distincte ale civilizaţiei indiene se numără şi sistemul lor social foarte complex, cu o vechime de aproape 3.000 de ani, organizat pe caste.

Daliţii, cei pe care "nu trebuie să-i atingi"

Sistemul castelor este format din grupuri de oameni cu origine comună, cu ocupaţii şi profesii care implicau drepturi şi obligaţii statornicite de tradiţiile unei ideologii religioase moştenite şi respectate riguros. Apartenenţa la o castă se moşteneşte şi nu este posibilă trecerea de la o castă la alta, fiind vorba de o ierarhizare strictă. În ordinea demnităţilor deţinute de membrii lor, societatea indiană este structurată în patru caste: brahmanii, kşatriya, vaisya şi sudra, fiecare cu funcţiile lor specifice şi exclusive. În afara celor patru caste se numără daliţii sau "cei pe care nu trebuie să-i atingi".

India modernă nu mai recunoaşte constituţional existenţa castelor. Deşi s-au făcut paşi importanţi prin acceptarea la studii a studenţilor proveniţi din castele inferioare, India rămâne totuşi ţara în care casta face de multe ori legea, continuând să influenţeze mentalitatea şi comportamentele oamenilor. În mentalul colectiv al unei naţiuni de peste un miliard de locuitori, schimbările se produc lent, mai ales când este vorba de o tradiţie atât de veche.

În contextul societăţii hinduse tradiţionale, statutul de "dalit" este asociat, din punct de vedere istoric, cu ocupaţii considerate "impure", precum măcelarii, pielarii, măturătorii sau groparii. Se credea că aceste ocupaţii "spurcă" pe om, iar din acest motiv daliţii erau obligaţi să locuiască în cartiere sau sate separate, erau alungaţi din şcoli şi temple şi aveau tacâmurile lor separate faţă de membrii castelor superioare.

Daliţii reprezintă 18% din populaţia Indiei

Chiar şi în zilele noastre, aceşti oameni sunt în continuare discriminaţi, mai ales în comunităţile rurale tradiţionale. Daliţii, care reprezintă 18% din populaţia Indiei, sunt consideraţi clasa de jos a societăţii, cei nedoriţi. După tradiţia hindusă, ei nu au voie să bea apă din aceleaşi fântâni sau să intre în aceleaşi temple ca şi ceilalţi şi nici măcar să poarte încălţăminte în faţa unui om dintr-o castă superioară. Chiar şi în unele localuri publice au veselă separată pentru daliţi. Dacă un brahman era atins de către un dalit sau chiar umbra vreunuia trecea peste el, acesta se considera "necurat" şi trebuia să treacă printr-o serie de ritualuri riguroase "de curăţire". De multe ori, daliţii sunt victimele unor acte grave de violenţă din partea celor "superiori", tocmai din cauza "impurităţii" lor. Se crede, însă, că cele mai multe abuzuri nici nu sunt băgate în seamă, tocmai pentru că şi majoritatea poliţiştilor fac parte dintr-o castă superioară.

"Copiii lui Dumnezeu"

Din fericire, în oraşe, situaţia acestor oameni este din ce în mai bună. Mahatma Gandhi, considerat părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente, i-a numit pe daliţi "copiii lui Dumnezeu" (harijan), fiind unul dintre primii care au încercat reabilitarea socială a "celor de neatins". De atunci, situaţia a devenit, întru câtva, mai bună. În încercarea de a veni în ajutorul acestora, legislaţia actuală a Indiei prevede existenţa "castelor protejate" (Scheduled Castes - SC) care, conform principiului discriminării pozitive, beneficiază, prin lege, de locuri rezervate în şcoli, centre sociale, spitale, organe de decizie etc. Constituţia din 1950 interzicea proscrierea celor care aparţin castelor defavorizate, rezervând 22,5% dintre posturile de conducere şi de decizie acestor oameni, inclusiv locuri speciale pentru tineri în instituţiile de învăţământ. În 1980 politica de protejare a fost extinsă pentru a acoperi alte 3.743 de categorii sociale retrogradate din ţară. Totuşi, în timp ce Constituţia Indiei a făcut dispoziţiile necesare pentru ameliorarea situaţiei economice şi sociale a majorităţii daliţilor prin includerea lor în aşa-numitele "Scheduled Castes", creştinii nu recunosc sistemul de caste şi prin urmare, daliţii convertiţi la creştinism nu se bucură de acest statut privilegiat. Nu se ia însă în considerare faptul că această situaţie ţine mai mult de realitatea socială a civilizaţiei indiene decât de credinţa pe care a îmbrăţişat-o unul sau altul. Tocmai de aceea, în ultimii ani au existat nenumărate cereri la adresa guvernului indian din partea daliţilor care au devenit creştini, ca aceste privilegii legale să fie extinse şi la ei, pentru a pune în sfârşit capăt seriei nesfârşite de nedreptăţi istorice ce li s-au adus. "Dacă un dalit cu un trecut hindus vine la Iisus Hristos, acesta îşi va pierde toate şansele de a avea o slujbă sau de a-i fi asigurată educaţia. Dacă guvernul indian le-ar da acestora drepturi egale cu daliţii hinduşi, acesta ar deschide calea ca un număr mare de daliţi să vină la Hristos", a declarat Kumar Swamy, directorul Dalit Freedom Network, organizaţie preocupată de apărarea drepturilor daliţilor pentru portalul Mission Network News.

70% dintre creştinii din India sunt daliţi

Creştinismul este a treia mare religie în India, însumând aproape 24 de milioane de credincioşi. Conform tradiţiei, creştinismul din India şi-ar avea originile în propovăduirea Sfântului Apostol Toma, care a venit în India în anul 52 şi a înfiinţat Biserica de aici, după care a suferit moarte mucenicească. În 1955, Rajendra Prasad, primul preşedinte al Indiei, a spus: "Sfântul Toma a venit în India când multe ţări din Europa nu deveniseră încă creştine, aşa că acei indieni care au devenit creştini în acea perioadă au o istorie mai lungă şi o tradiţie mai dezvoltată decât creştinii din multe ţări europene. Şi este mai mult o chestiune de mândrie pentru noi că acest lucru s-a întâmplat".

Se pare că mai bine de 70% dintre creştinii din India sunt daliţi. Odată cu sosirea misionarilor creştini pe tărâmurile indiene, daliţii au văzut în "Evanghelia iubirii" o şansă reală de a fi trataţi asemenea celorlalţi. Aşa se explică numărul foarte mare de daliţi care s-au convertit. Cu toate acestea, se vede clar că realitatea este alta. Chiar dacă Biserica creştină nu ia în considerare împărţirea pe caste şi toţi credincioşii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, asta nu îi împiedică pe oamenii din afara Bisericii să-i discrimineze în continuare pe cei care erau daliţi şi s-au convertit. În acest sens, în anii 1980 a început dezvoltarea "teologiei dalite", concentrată pe ajutorarea celor marginalizaţi şi discriminaţi în societatea hindusă. În cuvintele Mântuitorului consemnate de Sfântul Evanghelist Luca, "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi" (Luca 4, 18), ei văd argumentul cel mai de seamă pentru lupta reabilitării demnităţii lor, care a fost călcată în picioare.