Se spune despre cineva dintr-o familie nobilă sau de neam bun că are "sânge albastru". În unele cazuri nu mai contează ce culoare ar avea sângele, dacă acesta ar exista! În fiecare clipă, undeva în lume, cineva are nevoie de sânge: oameni accidentaţi, bolnavi aflaţi în sălile de operaţii, persoane care suferă de afecţiuni ce presupun transfuzii la anumite perioade de timp.
Dacă fiecare dintre noi ar fi mai responsabil, ar da dovadă de altruism şi s-ar gândi să facă ceva din inimă pentru aceia care aşteaptă înfriguraţi puţină bunăvoinţă, lucrurile ar sta mult mai bine. În prezent, spitalele din România se confruntă cu o mare criză de sânge, ca urmare a indiferenţei populaţiei.
"Cum să donez? Mi-e frică de ace, de ideea de spital, mă ia cu leşin..." Sunt scuze pe care le auzim adesea. Pentru un om în formă sănătoasă bună, nici o scuză nu e suficient de plauzibilă. Cu o singură donare de sânge (450 ml) se pot salva trei vieţi. În plus, teama unora că s-ar putea infecta cu vreo boală este nefondată. În centrele de recoltare a sângelui din orice spital se folosesc truse sterile, iar acele sunt de unică folosinţă. Pe de altă parte, donatorul este consultat, este chestionat cu privire la bolile suferite şi nu este acceptat dacă nu întruneşte anumite condiţii. Donarea benevolă de sânge nu este populară în ţara noastră pentru că la noi multe acte de civism şi de etică sunt în urmă. Există şi anumiţi donatori de sânge "de profesie", puţini, e drept, care fac aceasta mai mult pentru avantajele pe care le presupune în sine, dar nici aceştia nu acoperă nevoia totală de sânge pe care spitalele o reclamă. Grecia, care are 10% din populaţie cu talasemie şi un număr mare de transfuzii de sânge, acordă donatorilor două zile libere. În alte ţări nu se acordă facilităţi aproape deloc. Cu toate acestea, în Danemarca - 10% din donatori sunt voluntari, în Germania - 6%, Olanda - 8%, Franţa - 6%, Anglia - 9%, Italia - variază în funcţie de zonă, în partea de sud - 4% şi în partea de nord - 3%, în Ungaria - 4%. În România, numai 1 din 100 de donatori o face fără a fi răsplătit. Populaţia din ţara noastră încă nu este informată şi conştientă de importanţa acestui act. Nu este doar un gest de generozitate, care te face, la urma-urmei, să te simţi util şi bun - ai salvat pe cineva chiar cu sângele tău - , ci este şi un gest creştinesc profund. De sânge este nevoie oricând în spitale. De el poate avea nevoie oricine, poate cineva din familie, chiar dacă în prezent starea de lucruri este bună şi toţi ai noştri sunt sănătoşi.
Drepturile unui donator de sânge
Donatorul de sânge din România are dreptul să primească, la cerere, pentru fiecare donare efectivă: şapte tichete de masă pentru produse alimentare eliberate de instituţia de profil; o zi liberă de la locul de muncă, în ziua donării, în cazul donatorilor de sânge salariaţi; o zi scutire de frecvenţă, în ziua donării, în cazul elevilor, studenţilor şi militarilor; decontarea cheltuielilor de transport în comun din ziua donării între localitatea de domiciliu sau de reşedinţă înscrisă în actul de identitate şi localitatea unde îşi are sediul instituţia la care se efectuează donarea; în cazul în care donarea în localitatea de domiciliu sau localitatea în care este angajat, donatorul are dreptul la abonament cu reducere de 50% pentru transportul în comun, pentru o lună. De asemenea, donatorii au dreptul să facă anumite analize medicale în mod gratuit. Donarea de sânge îi face pe donatori mai sănătoşi, pentru unele boli chiar există recomandarea de donare la anumite intervale.
De bunăvoie
Chiar dacă situaţia nu este prea grozavă, în ultima vreme s-a mai îmbunătăţit ceva, se pare, deoarece, potrivit statisticilor, numărul celor care vor să doneze sânge este în uşoară creştere. Poate şi datorită campaniilor din ultima vreme, a multelor fundaţii care militează pentru aceasta şi a promovării în mass-media, ceea ce este îmbucurător. Multe cazuri de donare de sânge se realizează în urma apelurilor pe care le fac preoţii în biserici, apelând la ajutorul credincioşilor.
O soluţie pentru acoperirea acestei nevoi ar fi obligativitatea donării de sânge de către orice persoană sănătoasă, în momentul angajării. Ar mai fi posibilitatea ca, anual, să spunem, cei aflaţi în diferite servicii ce presupun o sănătate de fier şi o condiţie excelentă (armată, poliţie, servicii de de pază şi gardă etc.) să doneze sânge. Dar ceva de genul acesta au mai trăit românii cândva, în comunism, şi nu era bine, nimic din ceea ce se face sub obligaţie nu este bine primit şi se caută subterfugii şi metode de ocolire. În plus, se presupune a fi un act de generozitate, deci nu de smulgere cu forţa, altfel şi-ar pierde sensul. Speranţa este tot la bunăvoinţa şi conştiinţa fiecărui om în parte, în toată libertatea şi alegerea de bunăvoie a acestui act, care poate atât de uşor salva nişte vieţi omeneşti. Iar dacă unii sunt cumva în dubii cu privire la "e păcat sau nu să donezi sânge?", le putem răspunde cu ceea ce a spus Mântuitorul, că nu există iubire mai mare decât să-şi pună cineva viaţa pentru semenul său. Iar aici e vorba de mult mai puţin: sânge (care se reface relativ repede) pentru viaţă.
Prima încercare de transfuzie
Prima transfuzie de sânge la om s-a încercat în 1667 de către Jean Baptiste Denis, medicul lui Ludovic al XIV-lea, dar efectul ei a fost de-a dreptul catastrofal pentru bolnav. Numeroasele transfuzii de la începutul secolului al XX-lea s-au soldat de multe ori cu eşec şi asta pentru că nu se descoperiseră încă grupele sangvine (de către medicul Karl Landsteiner). Abia după 1939, când Levine a descoperit factorul Rh, transfuzia de sânge are eficienţa terapeutică pe care o ştim.
Ce condiţii trebuie îndeplinite de un donator
Potrivit formularului de la Spitalul de Urgenţe Floreasca din Bucureşti, condiţiile care trebuie îndeplinite de donatorii de sânge sunt următoarele: vârsta trebuie să fie cuprinsă între 8 şi 59 de anim femeile, 18 - 60 de ani bărbaţii; greutatea să fie peste 58 kg pentru femei şi 60 kg pentru bărbaţi, nu mai mult de 100 kg; la examenul clinic şi biologic să nu se prezinte persoanele cu următoarele probleme: hipertensiune arterială TA peste 180/ 100; hipotensiune arterială TA sub 100/60; cardiopatie ischemică; intervenţii chirurgicale mai recente de un an; extracţii dentare şi orice intervenţie stomatologică efectuată în urmă cu 6 luni; tratament injectabil în urmă cu trei luni; traumatisme craniene cu pierderea cunoştinţei (comă); tatuaje, găuri pentru cercei efectuate mai recent de un an; boli dermatologice: psoriasis, vitiligo, herpes; ulcer în puseu acut, operat; afecţiuni endocrine: boli de tiroidă, diabet, anemie, sarcini, alăptare, menstruaţie (şapte zile după
menstruaţie); hepatită acută, cronică, virală de tip A, B, C
(indiferent de vârsta la care a debutat); boli cu transmitere sexuală: HIV, sifilis; boli neuropsihice; dioptrii mai mari de
minus 4 (miopie forte); viroze, TBC (indiferent la ce vârstă a debutat); nu alcoolici. Dimineaţa, înaintea recoltării, nu se consumă alimente ce conţin proteine animale: carne, lapte, brânză, ouă. Este indicat ca în dimineaţa recoltării să se consume o cană de cafea sau ceai, un covrig, legume sau fructe. Fumatul este interzis o oră înainte de donare şi o oră după aceea. Este interzisă conducerea autovehiculului timp de o oră după donare.
