De ce ne pierdem valorile intelectuale

Cel mai mare câştig pe care l-am avut după aderarea la Uniunea Europeană a fost libertatea de mişcare în ţările membre ale acesteia. Putem merge să vizităm orice obiectiv din Uniune, putem merge la studii mult mai uşor, la universităţi din străinătate, şi putem să ne găsim de muncă în afara graniţelor mult mai uşor. Însă dacă această mobilitate ne avantajează pe noi, nu acelaşi lucru se poate spune despre statul român, care pierde tot mai mulţi oameni valoroşi.

În ultimii ani asistăm la un adevărat exod al oamenilor valoroşi, care sunt atraşi de salariile mai bune, de posibilităţile de avansare, de nivelul de trai ridicat din celelalte state membre. Majoritatea tinerilor îşi doresc să găsească de lucru în afara graniţelor ţării, unde cred că sunt mai bine motivaţi să îşi pună în practică valoarea. Şi nu doar oamenii valoroşi intelectual vor să plece în străinătate, ci tot mai mulţi dintre români. Potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare GfK, doar unul din cinci angajaţi cu vârsta de până în 29 de ani are un grad ridicat de motivare în cadrul companiei în care lucrează şi îşi doreşte să rămână în continuare pentru a performa în cadrul aceleiaşi companii. Restul consideră că principalele probleme întâmpinate sunt stresul, nesiguranţa locului de muncă, orele suplimentare şi problemele de sănătate şi de aceea ar renunţa la actualul job, dacă ar găsi un altul mai bun. Iar problema nu este doar în rândul celor care lucrează deja, ci şi în rândul celor care încă sunt la studii. Majoritatea tinerilor şi-ar dori să părăsească ţara şi să îşi găsească de lucru în străinătate. Principalele motive sunt salariile mici din România şi nesiguranţa locului de muncă.

Însă, pe lângă aceste cauze mai întâlnim una care determină tinerii să migreze, respectiv lipsa unor programe coerente care să motiveze românii să rămână în ţară şi să îşi pună în evidenţă valoarea, precum şi condiţiile dificile în care se lucrează.

"Ne închipuim că oamenii doresc să facă ceva - orice - pe un salariu mare. De fapt, oamenii îşi doresc să aibă un loc de muncă plăcut, care să-i valorizeze, să le dea un sentiment de autonomie, să lucreze cu un şef care îi respectă. Asta se caută, indiferent că este în public sau în privat. Oamenii acceptă o reducere de salariu pentru a trăi într-un climat care să le dea posibilitatea să facă ceva semnificativ. Un salariu foarte mare se poate obţine din bănci, din asigurări, dar după ce ai făcut o viaţă lungă de soldat disciplinat. Toată lumea postcomunistă este afectată de aceeaşi mutaţie în domeniul mitologiei", a explicat rectorul Universităţii din Bucureşti, Ioan Pânzaru, într-un interviu acordat postului public de televiziune.

Cel mai mare exod este cel al medicilor

Domeniul de activitate care a avut cel mai mult de suferit în ultimii ani este cel al cercetării şi cel medical. Cercetătorii au început să plece la institute celebre imediat după 1990, unde li s-au oferit condiţii să îşi pună în valoare cunoştinţele şi capacităţile intelectuale.

Apoi au urmat medicii, care sunt mult mai bine plătiţi în afară şi au şi posibilitatea de a lucra cu tehnologii de ultimă oră, lucrând astfel la "capacitate maximă".

Potrivit unui studiu realizat de Federaţia "Solidaritatea Sanitară", aproximativ 70% din salariaţii din sistemul sanitar iau în considerare posibilitatea de a emigra pentru muncă.

Profilul celor care pleacă: au între 30 şi 39 de ani şi 10 ani de vechime în specialitate.

Statisticile oficiale arată că, în prezent, peste 6.000 de doctori din cei 40.000 cât erau înregistraţi în România au părăsit deja sistemul sanitar. La aceştia se adaugă şi numărul asistentelor medicale aflate la muncă în străinătate, adică 6.800 din cele 120.000 de asistente înregistrate.

Şi nu este de mirare că majoritatea medicilor doresc să lucreze în străinătate. Salariul câştigat acolo este de aproximativ cinci ori mai mare decât cel din ţară, ajungând şi la 6.000 de euro pe lună.

Principalele ţări "importatoare" de inteligenţă medicală românească sunt Franţa, Marea Britanie, Irlanda, Suedia, Germania şi Belgia. În ceea ce priveşte specialiştii cei mai "căutaţi" în străinătate, aceştia sunt chirurgii şi anesteziştii.

Lipsă de interes a angajatorilor

Nemotivarea tinerilor de a rămâne în ţară nu vine doar din cauze precum salariul. O altă cauză este lipsa de interes a angajatorilor de a-i motiva să lucreze în aceeaşi companie. "Angajatorii nu sunt interesaţi să testeze şi să evalueze valorile personale ale fiecărui angajat. Ei vor să aibă coerenţă în valorile grupului, fără să identifice dacă angajatul respectiv se integrează în grup. Nu există o relaţie la nivel personal între angajator şi angajat, iar rezultatele se vor vedea mai târziu", a explicat Mihaela Feodorof, de la compania Yourway Life & Career Counseling. Ea a mai spus că angajaţii tineri sunt mai demotivaţi pentru că oferta de locuri de muncă disponibile a scăzut faţă de anii anteriori, iar aceştia au rămas fără argumentul că pleacă la concurenţă pentru a obţine o creştere salarială.

Cel mai mult pierd tot cetăţenii României

Partea negativă legată de acest fenomen este că tot noi, cetăţenii care rămânem în ţară, avem de suferit. Pe de o parte, din cauză că s-a investit enorm în educaţia acestor tineri care apoi au plecat fără ca statul să beneficieze de ceva de pe urma lor. În al doilea rând, suntem văduviţi de specialiştii de care avem nevoie. Astfel, vom avea mai puţini medici, mai puţini profesori, deoarece preferă să lucreze în agricultură în străinătate decât în sistemul de învăţământ românesc, vom avea mai puţini cercetători. Şi de suferit au toate domeniile de activitate.

Statul investeşte în sistemul de învăţământ pentru pregătirea tinerilor, tocmai ca, după terminarea şcolii, valoarea acestora să se reflecte pozitiv în societatea românească. Numai că nimeni nu poate opri pe cineva să plece spre o viaţă pe care o crede mai bună. Astfel că sunt investiţi bani în educaţia cuiva care nu îşi va plăti datoriile niciodată.

Singura alternativă prin care statul român se asigură că beneficiază de experienţa acestor tineri cu pregătire academică este cea a Programului Bursa Specială Guvernul României.

Prin acest program se aleg practic cei mai buni studenţi români din rândul celor care aplică. Ei sunt trimişi la studii în străinătate, iar statul român le acoperă cheltuielile şcolare. Pentru fiecare dintre aceşti studenţi guvernul suportă o factură de 20.000-30.000 de euro pentru o perioadă de până la trei ani de studiu.

În schimb, după terminarea programului, aceşti tineri sunt obligaţi, conform contractului, să revină în ţară, pentru a fi integraţi în administraţia publică, în posturi care, teoretic, să le permită să pună în aplicare experienţa acumulată în străinătate. Cei care au accesat această bursă sunt obligaţi, conform contractului, să lucreze pentru stat pe o perioadă de 3-5 ani. Altfel, dacă nu respectă această clauză, trebuie să returneze întreaga sumă.