Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
De la agonie la extaz. Drogul poate fi învins!
Ca fost consumator, Matei a acceptat să vorbească de momentele sale de rătăcire, cu intenţia de a confirma ceea ce, teoretic, ştim cu toţii - drogurile distrug vieţi. Aduc moarte. Răspunsurile de mai jos ale lui Matei nu se vor a fi sfaturi, cât mai ales avertismente, menite să convingă că viaţa sănătoasă, echilibrată, trebuie să fie opţiunea fiecăruia dintre noi.
Crezi că dependenţa are vindecare? Are vindecare, cu multă voinţă şi cu susţinere. Cunosc cazuri fericite, de persoane care s-au lăsat. Şi-au făcut o familie, au fost susţinuţi de cei dragi… Ce îi sfătuieşti pe actualii consumatori de droguri? Să se gândească la binele lor, la viitorul lor şi să accepte adevărul - n-ai cum să ajungi bine dacă consumi droguri. Crezi că astăzi ai fi avut o altă poziţie socială dacă n-ai fi consumat? Categoric, pentru că drogul te afectează din toate punctele de vedere. Ce sfaturi ai pentru foştii consumatori de droguri? Să facă tot posibilul să ducă o viaţă plină de bucurii, să nu se mai gândească la aşa ceva, pentru că este foarte dureros. Ce sfaturi ai pentru tineri, dar şi pentru părinţii lor, ca să nu treacă printr-o asemenea experienţă? Părinţii ar trebui să discute cât mai mult cu ei, să îi susţină. Trebuie să fie tot timpul prezenţi în viaţa lor şi, cel mai important, să cunoască prietenii copiilor. Să le dea bani cu măsură. Ca fost consumator, ţi se pare că eşti ajutat sau marginalizat? Eu am fost ajutat. Unii dintre noi sunt vinovaţi cu adevărat, pentru că nu ştiu cum să se comporte în societate. Nu putem deforma realitatea şi să convingem lumea că suntem altfel. Nu suntem deloc îngeraşi. Avem şi noi vina noastră. Acum eu îmi asum greşeala, deşi înainte dădeam vina pe cel care mi-a dat prima doză. Numai eu am greşit. Numai eu sunt responsabil pentru acţiunile mele. Societatea ar trebui să accepte că orice om greşeşte şi că trebuie să i se acorde o a doua şansă. Avem şi noi dreptul la cât de puţină înţelegere.