Fiecare om are momente de bucurie sau de tristeţe, stările sufleteşti oscilând în funcţie de împlinirile sau neîmplinirile din viaţa de zi cu zi. Agitaţia cotidiană, prezenţa ori lipsa banilor, dragostea împărtăşită sau nu de persoana iubită sau multe alte cauze au drept consecinţă bucuria sau tristeţea omului zilelor noastre.
Oamenii trăiesc într-o continuă speranţă de mai bine, însă, de multe ori, rezultatele nu sunt cele aşteptate, astfel că o parte din semenii noştri suferă. Locul bucuriei este luat rapid de tristeţe, apatie sau chiar depresie. Din nefericire însă, depresia nu poate fi purtată pe umeri de unii dintre semenii noştri, astfel încât, în loc de calea vindecării, aleg calea care cred ei că îi eliberează de griji şi necazuri, punându-şi capăt zilelor. Cel mai recent şi mai răsunător, în acelaşi timp, caz este cel al cântăreţei Mădălina Manole, care s-a sinucis ca urmare a unei depresii de lungă durată, după cum s-au exprimat specialiştii în domeniu.
Boala depresiei a devenit un fenomen îngrijorător în ultima perioadă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) avansând cifre sumbre în ceea ce priveşte evoluţia acestei boli în anii următori.
Potrivit prognozelor, depresia va fi, în 2010, a doua boală de pe planetă, devansând cancerul, iar în 2020 ea ar putea trece pe primul loc în lume.
În ceea ce priveşte repartizarea pe sexe a acestei boli, cele mai multe cazuri diagnosticate sunt la femei. Însă, spun medicii, aceasta şi din cauză că bărbaţii, atunci când suferă de depresie, îşi regăsesc refugiul în altceva şi nu caută sprijin. Statisticile arată că frecvenţa îmbolnăvirilor este de două ori mai ridicată la femei decât la bărbaţi. În plus, potrivit OMS, între 45 şi 60% dintre cei care se sinucid suferă de depresie. Tratatele de psihologie şi psihiatrie vorbesc despre nenumărate personalităţi cunoscute pe plan mondial care au suferit de această boală. Printre acestea sunt menţionaţi preşedinţii americani Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt sau Richard Nixon, oameni de stat, cum au fost Winston Churchill sau Diana Spencer - "Lady Di". Dintre scriitorii celebri sunt pomeniţi Johann Goethe, Mark Twain, Honoré de Balzac, Lev Tolstoi, Hans Christian Anderson, ca, de altfel, şi contemporani precum John Lennon, Elton John, Ozzy Osborne, sau actori celebri precum Marilyn Monroe, Jim Carrey, Harrison Ford, Mel Gibson, Antony Hopkins şi alţii.
Cauzele depresiei
În ceea ce priveşte cauzele depresiei, acestea sunt diferite, în funcţie de perspectiva din care este privită situaţia: teologice sau medicale (biologice).
Sfinţii Părinţi vorbesc despre mai multe cauze care stau la baza acestei stări. Sfântul Ioan Scărarul vorbeşte despre depresie ca urmare a simţământului de vinovăţie al omului, la fel cum o altă cauză este viaţa comodă dusă de oameni sau lăcomia omului de a dobândi tot mai multe bunuri. De asemenea, Părinţii Bisericii pun în strânsă legătură păcatul akediei, adică păcatul trândăvirii cu depresia, trecerea de la moleşeală sprituală la depresie fiind făcută foarte uşor.
Medical vorbind, specialiştii vorbesc despre mai mult de 60 de varietăţi de depresie. Doctorul rus în psihiatrie Dimitri Avdeev spune în cartea sa "Depresia ca patimă şi ca boală" că tulburările depresive sunt "însoţitor" al celor împătimiţi de băutură, droguri. Certurile, bolile şi neîmplinirile constituie povara zilnică a depresivilor, la fel cum descurajarea, lipsa bucuriei de a trăi, posomorârea sau melancolia sunt des întâlnite la contemporanii noştri. "Depresia poate fi legată de maladii neurologice şi somatice cum ar fi boala Parkinson, scleroza în plăci, sau altele, la fel cum cauză de depresie poate deveni şi modificarea echilibrului hormonal în organism, de pildă la menopauză. În unele cazuri, depresia este provocată de preparate medicamentoase, mai ales de contraceptivele hormonale şi anabolizanţii steroidieni. Uneori, ele au loc fără cauze aparente", spune doctorul Avdeev.
În ceea ce priveşte manifestările depresiei, psihiatrii au descris aşa-numita triadă depresivă. Dispoziţie tristă, gândire încetinită şi inhibiţie motorie. Printre manifestări se numără şi tulburările de somn, scăderea capacităţii de concentrare şi atenţie, scăderea apetitului, pierderea interesului faţă de evenimentele vieţii de zi cu zi şi chiar ideile sau acţiunile suicidale.
Depresia din dragoste
Una dintre cele mai des întâlnite cauze ale depresiei, îndeosebi în rândul tinerilor, este dragostea. Deşi dragostea este înălţătoare şi dă acel sentiment al împlinirii, neîmpărtăşită are efectul opus. Trimite spre întristare, anxietate, deznădejde, depresie. Iar cea mai gravă formă a depresiei este cea suicidală, majoritatea celor care cad în depresie din cauza dragostei având gânduri de acest gen.
Tinerii ajung total dezinteresaţi de viaţă, consideră că nu mai au nici un sens pe acest pământ şi au gânduri de suicid după ce nu le-a fost împărtăşită dragostea sau atunci când s-au despărţit de persoana iubită. Statisticile arată că sinuciderea este a treia cauză de deces înregistrată la grupa de vârstă 14-19 ani.
Alţi tineri depresivi recurg la alcool sau droguri, ca mijloc de a scăpa de starea în care au ajuns. "Adolescenţii cu vârstă de 13-15 ani recurg adeseori la alcool, iar acum, tot mai des, şi la narcotice. Studiile arată că 17% dintre adolescenţii cu tulburări nevrotice vin la medic abia după ce au încercat drogurile", spune doctorul Dimitri Avdeev.
Descoperirea comuniunii cu semenii
Teologii din ziua de astăzi, duhovnicii care se confruntă la parohiile lor cu asemenea probleme vorbesc despre acelaşi remediu, adică rugăciunea şi discuţiile cu duhovnicul, exteriorizarea. "Psihologia şi psihiatria recomandă să comunice, să se exteriorizeze, să-şi împărtăşească toate aceste stări negative unor persoane apropiate şi, în special, duhovnicului.
Eu aş recomanda ca în astfel de momente de tristeţe să frecventeze biserica, să meargă la o slujbă şi vor descoperi acolo un lucru foarte important, că atât în rugăciunea comunitară, cât şi în cea personală nu sunt singuri, abandonaţi, ci în comuniune cu ceilalţi semeni", susţine părintele prof. dr. Ioan Teşu, de la Facultatea de Teologie "Dumitru Stăniloae" din Iaşi.
Din punct de vedere medical, specialiştii recomandă, în funcţie de situaţie, tratament medicamentos, dar şi psihoterapie cu participarea familiei, programe de inserare în grup, fie familie, fie comunitate, plimbări, lectură, terapie ocupaţională sau muzicoterapie.
Medicii mai spun că tratamentul depresiilor trebuie să fie de lungă durată, din cauza riscului înalt de recurenţă.
Rugăciunea, ca medicament
În ceea ce priveşte tratamentul depresiei, din punct de vedere teologic, Sfinţii Părinţi vorbesc în primul rând de rugăciune, ca principal remediu pentru însănătoşirea sufletului.
"Niciodată să nu ne descurajăm în necazuri şi să nu ne lăsăm furaţi de gânduri, pradă akediei, ci, cu multă răbdare, să nutrim nădejde, ştiind buna purtare de grijă a Domnului pentru noi", spune Sfântul Ioan Gură de Aur. La rândul său, Sfântul Efrem Sirul spune că această stare este nimicită de rugăciune şi de neîncetata cugetare la Dumnezeu.
