În spaţiul Bisericii Ortodoxe, adevărurile de credinţă nu sunt exprimate numai teoretic, ci ele se manifestă în tot ceea ce denumim viaţă bisericească. Credinţa este mărturisită prin icoană, prin cântare liturgică şi chiar prin gesturi. Erezia sau credinţa falsă poate fi şi ea exprimată prin pictură sau alte feluri de reprezentări mai subtile şi greu de sesizat. Părintele David Pestroiu ne-a vorbit despre o astfel de manifestare, despre afişarea în această perioadă, premergătoare Crăciunului, a aşa-numitei "Sfinte familii".
Sfânta Familie" este un concept care a pătruns în ultimii ani şi în spaţiul românesc şi el desemnează familia din Betleem: Iosif, Maria şi Iisus prunc. Reprezentarea "Sfintei familii" a fost folosită de secole în spaţiul catolic, care a accentuat caracterul văzut şi instituţional al Bisericii Catolice. "Sfânta familie" a fost imaginată ca o primă Biserică şi primă instituţie creştină. Prin interpretarea forţată a Bibliei, imaginea evanghelică a Fecioarei Maria, logodită cu bătrânul Iosif, a fost transformată într-o familie modernă. Acest lucru a fost accentuat şi prin folosirea strict comercială şi decorativă a acestui concept. Nu ne mai este străin nici nouă că în mall-uri, în reclame comerciale, în parcuri, sunt expuse diferite reprezentări ale "Sfintei familii", mai ales când sărbătorile Crăciunului se apropie.
"Şi ei au fost într-un fel ca noi"
Pentru majoritatea oamenilor această imagine nu este neobişnuită, ci ea hrăneşte ideea că "şi ei au fost într-un fel ca noi". Adevărul este tocmai invers. Realităţile dumnezeieşti, sfinţii, Împărăţia cerurilor sunt diferite şi de neasemuit cu lumea noastră şi cu ceea ce noi înţelegem şi facem. Se cuvine să spunem că Fecioara Maria, Dreptul Iosif au fost persoane cu totul speciale, care au depăşit realităţile omeneşti şi au trăit dumnezeieşte, de aceea asemuirea lor cu o familie, în sensul strict al cuvântului, este blasfemiatoare. Părintele David Pestroiu, lector la Catedra de teologie sistematică a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, ne-a explicat că această reprezentare seculară este străină de adevărul Evangheliei şi de modul în care Biserica Ortodoxă a văzut evenimentul Naşterii Mântuitorului, asemuit de părinţi cu o nouă creaţie a lumii. "Susţinerea ideii de "Sfânta familie" şi insistenţa valorificării acestui concept într-un sens strict comercial reprezintă afronturi aduse spiritualităţii ortodoxe, care a preţuit dintotdeauna discreţia, ca exprimare practică a apofatismului ei doctrinar. Naşterea lui Hristos reprezintă miracolul coborârii lui Dumnezeu în creaţie, ca rod al "umbririi" Duhului Sfânt asupra Fecioarei ocrotite prin mijlocul legal al logodnei de către Bătrânul Iosif, asemeni unui tutore".
Imagine folosită de secte şi culte neoprotestante
Această atitudine şi interpretarea eronată a imaginilor biblice au condus în spaţiul occidental la învăţături greşite, proliferate şi pe la noi de unele culte şi secte de factură neoprotestantă. "Greşita reprezentare a lui Iosif în chipul unui tânăr afectuos, în cadrul spiritualităţii occidentale, a condus la înţelegerea relaţiei dintre acesta şi Sfânta Maria în sensul familial al cuvântului, alimentând detractările la adresa Pururea-Fecioriei Maicii Domnului. S-a mers până într-acolo încât s-a vorbit şi de o nuntă între cei doi, inexistentă în Evanghelii, precum şi la afirmaţia existenţei unor fraţi trupeşti ai lui Hristos, rezultând de aici. Fraţii - menţionaţi în Scripturi - erau de fapt verişori de gradul al doilea cu Domnul, mama lor - Maria lui Cleopa, fiind verişoară cu Maica Domnului", a subliniat părintele David Pestroiu.
Spectacolul contribuie la strălucirea idolească a acestui veac trecător
În spaţiul bisericesc, icoana care prezintă evenimente biblice nu este concentrată pe formă şi pe aspectul văzut, ci trimite prin transfigurarea chipurilor şi a elementelor şi prin folosirea fundalului galben sau auriu la lumea lui Dumnezeu, la lucrurile dumnezeieşti. Icoana exprimă cel mai bine tensiunea între lumea aceasta în care trăim şi Împărăţia lui Dumnezeu, de aceea nu poate fi imaginat un alt mod de reprezentare vizuală a lumii lui Dumnezeu în afară de icoană. "O altă formă de import comercial al unor simboluri religioase occidentale se observă în ceea ce priveşte "Ieslea": o scenă biblică alcătuită din personaje sculptate, bogat decorată şi beneficiind, uneori, de elemente moderne de scenografie: lumini, sunete, mecanisme care mişcă obiectele şi fiinţele, încercând să anime peisajul. Evident, şi aceasta se dovedeşte a fi o reprezentare total străină Ortodoxiei, căci Ortodoxia nu pune accent pe formă, ci pe conţinut. Icoana ortodoxă a Naşterii transmite mesajul pogorârii lui Dumnezeu la noi, învăluită în misterul absolut al deşertării Sale de slavă, pe când scena "Ieslei" încearcă să redea tocmai acea măreţie la care Hristos a renunţat în mod voluntar. Nu întâmplător, cadrul somptuos al prezentării aranjamentelor scenografice de tip "Iesle" e ales cu grijă: în spaţii publice, sedii de companii, mall-uri, spaţii comerciale. Aceste lucruri au aportul lor, bine definit, la strălucirea idolească a acestui veac trecător, dar nu au nimic în comun cu "chipul Robului" din peştera săracă din Betleem", ne-a mai spus părintele David Pestroiu.
