Despre lectură, sine ira et studio

Se vorbeşte mult despre faptul că în ultimele două decenii criza lecturii s-a adâncit, îngrijorarea fiind cu atât mai mare, cu cât tinerii, asaltaţi de alternative tot mai tentante, consideră cititul o preocupare neatractivă.

Am făcut referire, în numărul trecut, la valul de discuţii iscat de eşecul elevilor, în proporţii covârşitoare, la examenul de bacalaureat şi la ideea susţinută de mulţi dascăli, specialişti în ştiinţele educaţiei sau simpli observatori ai fenomenului social din România, că rezultatele slabe sunt urmarea directă a lipsei interesului elevilor faţă de pregătirea şcolară şi a carenţelor în exprimarea scrisă, toate acestea pe fondul unui dezinteres crescut faţă de lectură, ştiut fiind faptul că doar prin citit îţi poţi dezvolta exprimarea şi vocabularul. Continuăm seria dezbaterilor pe această temă fierbinte - tinerii şi literatura - pornind de la o ipoteză sugerată de un tânăr licean din Ploieşti, Adrian Popescu, care susţine că tinerii nu au renunţat la citit, abandonând lectura, ci doar au înlocuit această preocupare. Cu ce? Ne spun chiar ei...

Cărţile, înlocuite cu rezumatele de pe net

"Am fost nevoiţi să găsim alternative pentru lectura unei cărţi şi asta nu pentru că nu ne place să citim, ci pentru că nu mai avem timpul necesar, fizic... ore toată ziua, sport, căci trebuie să ne dezvoltăm armonios, nu? Apoi părinţii ne atacă din toate părţile cu meditaţii, cu învăţatul pentru bac; dorim şi noi să ieşim cu prietenii, să ne mai relaxăm, când să le facem pe toate? Şi aşa am ajuns la situaţii de compromis, înlocuind cititul unei cărţi cu extragerea unui rezumat de pe internet sau a unui comentariu mai dezvoltat care să ne dea o idee despre opera literară respectivă. Câştigăm timp şi rezultatul este acelaşi", crede Adrian.

"Se bate multă monedă pe faptul că elevii nu mai citesc. Toată lumea ne acuză că stăm numai pe net şi în baruri, dar problema este că nu se întreabă nimeni dacă se mai citeşte în general şi dacă nu, atunci de ce îi acuzăm doar pe tineri când nici părinţii şi chiar şi profesorii nu mai citesc? Avem internet, Wikipedia, enciclopedii, dicţionare online; toată lumea apelează la ele pentru informare. Şi mai este o problemă - motivaţia de a citi -, pentru ce să îmi sacrific atâta timp citind o carte, când pot să fac ceva practic, să câştig mai mult. Întrebaţi câţi tineri mai cred în sloganul "Ai carte, ai parte!" şi vă veţi forma o părere asupra încrederii şi dorinţei tinerilor de a citi şi chiar de a învăţa. Nouă ni se spune de la început că dacă vrem să facem ceva în viaţă trebuie să învăţăm, să citim, să facem facultăţi, însă după absolvire vedem că valoarea şi selecţia se stabilesc în funcţie de alte criterii decât rezultatele, notele obţinute în şcoală. Aici este problema - tinerii iubesc să înveţe, dar nu mai sunt motivaţi să o facă", este de părere Delia.

Cine este fără de păcat să ridice primul piatra...

Lipsa lecturii în rândul tinerilor poate fi şi o falsă problemă. Sorina ne explică de ce: "Eu văd altceva decât îmi prezentaţi ca fiind o problemă - mă uit în mijloacele de transport, mai ales în metrou, şi văd că cei care au cărţi şi, subliniez, cărţi, şi nu tabloide de un leu, sunt tinerii. La fel şi în librării, întâlnesc tineri care caută, se preocupă, îi interesează anumite titluri, citesc literatură... e adevărat, sunt cam puţini, dar sunt. Observ că "mulţi dintre aceştia puţini" sunt preocupaţi de literatura teologică, de mărturiile părinţilor contemporani. Eu sunt pasionată de istorie şi am descoperit o pagină puţin aprofundată în manuale - persecuţia preoţilor şi a Bisericii în timpul regimului comunist; o mulţime de preoţi care au fost torturaţi în închisorile comuniste - m-a fascinat această pagină de istorie şi vreau să o aprofundez şi la facultate, peste un an. Iar referitor la subiectul nostru, aş dori să ştiu câţi din cei care spun că tinerii nu mai citesc au deschis o carte în ultimii ani? Sau cât de pasionaţi de literatura română sunt şi care este ultimul autor român pe care l-au citit? Este o întrebare retorică", mărturiseşte Sorina Bratu, elevă la un liceu bucureştean.

Tinerii au nevoie de modele, de dascăli devotaţi

"Este adevărat că internetul nu va putea substitui vreodată plăcerea lecturii unei cărţi - asta dacă cititul îţi aduce vreo bucurie, te sensibilizează -, cartea va rămâne mereu aceeaşi, pe când informaţia pe care o primeşti din mediul online poate fi perimată, greşită sau creată intenţionat cu scopul de a te deruta, de a te duce pe un drum greşit. Însă eu cred că problema îşi are substratul în educaţia pe care o primim şi mai ales în motivaţia celor care ne educă, dar şi în posibilităţile lor. Eu nu mi-am văzut vreodată părinţii citind o carte. Poate că ar vrea, săracii, dar când să citească? Pleacă dimineaţa şi vin seara, abia mai avem timp să luăm masa împreună, şi apoi cad frânţi de oboseală. De mic îi ştiu muncind; nu ducem lipsă de nimic, mă trimit în tabere, fac înot; sunt conştient că toate acestea costă şi atunci ce pretenţii să mai am de la părinţi să îi văd că citesc. Nu ştiu cât de mult mai citesc profesorii de română, căci la ei lectura ar trebui să fie obligatorie, dar după interesul unora de la ore şi după faptul că se folosesc foarte mult de cărţile de comentarii ale altora, nu cred că sunt foarte preocupaţi cu cititul. Plus că mulţi dintre profesori, din cauza salariilor mici din învăţământ, au fost nevoiţi să-şi ia şi un al doilea serviciu, iar timpul pentru studiu s-a diminuat; interesul, asemenea. Cei mai afectaţi în această situaţie suntem noi, elevii; lipsa de pasiune a profesorilor pentru munca de la catedră, îndrumarea slabă a elevilor care nu mai văd exemplul puternic al profesorului care să îi stimuleze se răsfrâng asupra noastră şi au efectele pe care le putem vedea cu toţii", ne-a mărturisit Răzvan, elev în ultimul an de liceu, cel care a ţinut să precizeze că lipsa interesului faţă de lectură nu este un fenomen apărut peste noapte, aşa cum şi remedierea acestei probleme nu se va putea face decât într-un timp îndelungat, poate chiar peste câteva generaţii şi asta cu condiţia ca situaţia să nu evolueze în mai rău.

Gradul de cultură al unui popor dă şi inteligenţa indivizilor

"Când toată lumea aleargă după bani, influenţă şi putere, savurarea unei cărţi devine un lux pe care puţini şi-l mai permit. Eu, ca scriitor - profesiune sau îndeletnicire intelectuală, hulită de către societatea actuală -, sunt consternat că tinerii din ziua de astăzi insistă să rămână doar... persoane fizice. Şi atât! Cazul bacalaureatului este elocvent, dar nu suficient şi reflectă realitatea sufletească a tinerilor care nu visează decât să se distreze, să se plimbe în maşini luxoase, să călătorească, dar nu în interes ştiinţific. De vină este şi dispreţul profund al ultimelor două decenii faţă de tot ceea ce se petrece în România; de vină este şi faptul că profesorii sunt trataţi ca nişte neica-nimeni şi suspectaţi că fentează Fiscul prin acordarea de meditaţii; dar cel mai grav este faptul că există un dezechilibru psihologic între Stat - Şcoală - Familie, iar toate acestea concură la punerea în scenă a spectacolului dezolant al eşecului procesului educaţional. Există o stare de lehamite dusă până la extrem din partea celor două tabere implicate în procesul şcolar: profesorii (prost plătiţi) şi elevii (cărora societatea nu le asigură nici un viitor). Să nu ne batem cu pumnii în piept şi să ne mândrim cu "olimpicii români" - recent întorşi de la olimpiada internaţională cu două medalii de aur şi trei de argint; fiind situaţi la egalitate cu cei din SUA şi înaintea Rusiei! -, căci aceştia de abia aşteaptă să plece în alte zări, ghidându-se după dictonul "Ubi bene, ibi patria!". Dacă până acum i-am speriat pe cei de la Salonul de Inventică de la Geneva, prin premiile obţinute an de an, nu ştim cu ce ne mai putem mândri peste 10 sau 20 de ani! Or, se ştie faptul că gradul de cultură al unui popor dă şi inteligenţa indivizilor", ne-a mărturisit poetul Ion Rusu, autor al volumelor "Poeme de dimineaţă" - 1988, "Blestemele semnelor" - 1996, "Teama de fericire" - 2009.