Discriminarea feminină, mereu actuală

Deşi ne aflăm în secolul al XXI-lea, femeile încă nu pot ocupa aceeaşi funcţie de conducere ca şi bărbaţii, nu pot avea acelaşi salariu ca şi reprezentanţii sexului masculin, pentru o muncă similară prestată. De câte ori nu aţi privit cu reticenţă o femeie chirurg sau academician, sau una cu o funcţie înaltă în politică, deşi avea aceeaşi pregătire şi determinare ca un bărbat cu o funcţie asemenea ei?

Sunt întrebări la care oamenii au răspunsuri diferite: unii vor spune că aşa s-au obişnuit, că aşa e tradiţia, alţii că femeile sunt prea fragile şi delicate pentru asemenea pos-turi, iar misoginii vor declara sus şi tare că rolul femeii este să stea "la cratiţă" şi să crească copii.

Diversele statistici arată că femeile sunt mai prost plătite decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă prestată. Conform unui studiu, salariul câştigat de bărbaţi în ţările membre ale Organizaţiei pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică (OECD) este cu circa 18% mai mare decât cel primit de femei. Şi în ţări precum Japonia şi Coreea de Sud există o diferenţă de 30% între salariul bărbatului şi al femeii, în timp ce în Belgia şi Noua Zeelandă, discrepanţele scad la 10%. Mai mult, în toate ţările OECD, femeile sunt mai sărace decât bărbaţii, iar discriminarea reprezentantelor sexului frumos se amplifică după 66 de ani.

Şi femeile frumoase sunt discriminate

Alte studii dezvăluie că femeile bugetare suferă mai multă discriminare la locul de muncă comparativ cu cele din sectorul privat, adică au salarii mai mici decât bărbaţii pe posturi similare, dar şi faptul că numărul femeilor care reuşesc să pună pe picioare propria afacere este de patru ori mai mic decât cel al bărbaţilor.

Şi femeile frumoase sunt discriminate atunci când vor să ocupe posturi care în mod tradiţional sunt atribuite bărbaţilor. Pentru funcţii gen manager, director financiar, inginer mecanic, femeile atrăgătoare nu vor beneficia de credibilitate în obţinerea acestor joburi. Cu toate acestea, bărbaţii care arată bine nu vor avea dificultăţi în a convinge că sunt capabili să presteze aceste servicii, ceea ce arată că există încă discriminare pe bază de sex.

O femeie însărcinată nu poate fi concediată

Legislaţia din România prevede că nici o femeie nu poate fi discriminată pentru că este însărcinată sau pentru că are un copil de crescut, iar angajatorii sunt obligaţi să o respecte. Ce înseamnă acest lucru? Concret, nici unei femei nu trebuie să i se solicite la angajare să prezinte un test prin care să demonstreze dacă este însărcinată sau nu, ori să semneze un angajament conform căruia nu va rămâne însărcinată sau că nu va naşte pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă. Mai mult, concedierea femeilor este interzisă timp de şase luni de la revenirea la muncă, în timpul sarcinii sau după naştere, cu excepţia situaţiilor în care angajatorul a dat faliment.

Prima femeie prim-ministru din Australia

Oare cum stau lucrurile din punct de vedere al discriminării femeilor în politica românească? Roberta Anastase, Elena Udrea, Anca Boagiu sunt câteva femei care au reuşit să pătrundă în acest domeniu, dedicat exclusiv bărbaţilor acum câteva decenii, şi să ocupe importante funcţii de conducere. Cu toate acestea, în Parlamentul nostru, femeile nu ocupă nici 10% din fotoliile de aleşi. Oare există în politica românească discriminare sexuală? Sunt bărbaţii avantajaţi şi preferaţi în funcţii de conducere? Se pare că da, dacă excludem femeile menţionate mai sus.

Însă, în politica mondială, sunt femei care reuşesc să ocupe funcţii extrem de înalte, care impun respect oricărui bărbat de pe această planetă. Aici le putem aminti pe Angela Merkel, Hillary Clinton, Yuliya Tymo-

shenko, dar şi pe Madeleine Albright, Condoleezza Rice sau pe Margaret Thatcher, supranumită Doamna de Fier a politicii. Un alt nume care merită menţionat aici este noul prim-ministru al Australiei, Julia Gillard, care a devenit prima femeie care ocupă o astfel de funcţie în această ţară. La numirea sa, Gillard a declarat cu umor şi cu încredere în sine: "Sunt conştientă că sunt prima femeie care serveşte în acest rol, dar vreau să vă mărturisesc că nu am de gând să mă dau cu capul de un tavan de sticlă".

Oare cum am privi dacă România ar fi condusă de o femeie? Nu cu ochi buni, în mod sigur. O explicaţie ar fi mentalitatea românului, care nu poate percepe că o femeie este capabilă să aibă o astfel de responsabilitate, considerând că nu e de nasul ei povestea asta cu politica şi conducerea. Pe de altă parte, nici nu există, deocamdată, vreo femeie care să fi câştigat simpatia, încrederea şi respectul oamenilor. Aşa că, pentru mulţi ani de acum înainte, o femeie într-o asemenea funcţie de conducere este ceva irealizabil.

România nu e singura ţară care nu doreşte să-şi aleagă preşedintele din rândul femeilor, se pare că nici state mai bogate şi cu o mentalitate mai lejeră decât a noastră nu sunt încă pregătite să se lase pe mâna unor femei. SUA, Franţa, Italia sau Brazilia sunt state conduse din cele mai îndepărtate timpuri de către bărbaţi. Deşi Hillary Clinton putea accede pe cea mai înaltă treaptă a conducerii SUA, a pierdut în faţa unui bărbat, semn că nici cea mai puternică ţară din lume nu e încă pregătită să lase o femeie să decidă pentru ea.

Societatea în care trăim este într-o continuă mişcare şi schimbare, şi poate că nu ar fi rău dacă am privi femeile cu mai multă încredere. De ce o femeie la fel de bine pregătită ca un bărbat, cu studii similare, ar trebui să se mulţumească cu mai puţin decât acesta? Poate că e timpul să ne schimbăm mentalitatea şi să acceptăm că epoca femeilor bune doar "la cratiţă" şi la făcut copii a trecut şi a venit timpul să le acordăm o şansă pentru "a se lua în piept" cu bărbaţii.

Femeia ocupă un rol important în Biserică

Despre acest subiect ne-a vorbit şi pr. Romeo Ene, referent cultural la Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei: "Nu putem vorbi despre o discriminare a femeii în Biserica noastră. Chiar dacă femeilor nu li se poate oferi harul sfinţitor al Sfintei Taine a Preoţiei şi nu au acces în Sfântul Altar decât atunci când are loc târnosirea bisericii, totuşi ele se bucură de un rol important în ceea ce priveşte slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor.

După Sfânta Treime şi Mântuitorul Hristos, o cinste deosebită acordăm Preacinstitei Fecioare Maria, de care Însuşi Mântuitorul a avut grijă chiar din înălţimea Crucii, încredinţând-o ucenicului iubit. Multitudinea de mănăstiri în care slujesc monahiile, asemenea femeilor mironosiţe, arată încă o dată nediscriminarea femeii în Biserică. Însuşi Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel, ne îndeamnă: "Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. ... bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte" (Efeseni 5, 25, 28).

Prin Sfânta Taină a Cununiei, familia primeşte binecuvântarea dumnezeiască, iar femeia "...se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui cu înţelepciune în credinţă, în iubire şi în sfinţenie" (I Timotei 2, 15)".

" România nu e singura ţară care nu doreşte să-şi aleagă preşedintele din rândul femeilor, se pare că nici state mai bogate şi cu o mentalitate mai lejeră decât a noastră nu sunt încă pregătite să se lase pe mâna unor femei. SUA, Franţa, Italia sau Brazilia sunt state conduse din cele mai îndepărtate timpuri de către bărbaţi."