Familie sau carieră?

Transformările pe care sistemul de organizare a muncii le-a suferit începând cu anii de după cel de-al Doilea Război Mondial şi culminând cu cei ai perioadei contemporane au dus, inevitabil, la un conflict evident între viaţa de familie şi viaţa profesională. Programul prelungit şi inflexibil de la serviciu, nevoia unei securităţi materiale, nesiguranţa locului de muncă sunt doar câteva dintre cauzele neglijării familiei în favoarea carierei. Sociologii consideră că doar o perioadă de stabilitate economică ar putea ajuta la revenirea, măcar parţial, în tiparele tradiţionale ale vieţii de familie, iar Biserica oferă ca soluţii programe de catehizare a tinerilor.

Familie sau carieră? O dilemă pe care o auzim invocată tot mai frecvent în jurul nostru. Tinerii nu-şi pot întemeia o familie, pentru că le lipsesc resursele materiale şi nu au o locuinţă. Venirea pe lume a unui copil este condiţionată tot de situaţia financiară. Familiile tinere, în care ambii soţi sunt antrenaţi în activităţi solicitante, nu au timp pentru viaţa de familie, pentru proprii copii, deoarece riscă să-şi piardă locurile de muncă.

În aceste condiţii, nu e de mirare că studiile realizate în rândul angajaţilor români arată că 50% dintre aceştia sunt conştienţi că nu există un echilibru între timpul pe care-l acordă familiei şi cel pe care-l alocă activităţilor legate de serviciu.

Trăim într-o societate de consum, în care piaţa muncii este disputată în egală măsură de femei şi bărbaţi. Ritmul acestui tip de societate nu ţine cont de nevoile specifice ale indivizilor. Mai mult, recesiunea şi tendinţa de încetinire a economiei globale aduc cu sine o nouă grijă în rândul persoanelor active, aceea de a nu-şi pierde locul de muncă.

De aici şi un tăvălug de consecinţe negative asupra vieţii de familie. "Mai ales în aceste perioade de mari dificultăţi economice, familia este foarte interesată de profesie. Problema vine din organizarea socială. Oferta locurilor de muncă a scăzut dramatic, există o confuzie în organizarea sferei muncii, a profesiei, şi atunci familia este şi ea, inevitabil, confuză. Nu ştiu dacă se mai poate vorbi despre a creşte în condiţii bune copiii", consideră sociologul Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV).

Deşi o revenire completă la ceea ce presupunea, în mod tradiţional, în România, viaţa de familie nu mai este posibilă, "o anumită stabilizare a situaţiei social-economice ar putea avea efecte pozitive asupra familiei şi timpului dedicat acesteia", crede sociologul Cătălin Zamfir.

"Nu mai am deloc timp pentru mine, ce să mai zic de familie"

Ioana N. are 30 de ani. Din iunie 2007 este angajata unei companii multinaţionale. La angajare a optat pentru un post de asistent manager, însă pe parcurs a fost obligată să îndeplinească şi sarcini care nu-i intrau în atribuţii. Norma de muncă a crescut treptat, aşa că a ajuns să lucreze, în medie, câte 10 ore pe zi, deşi în contractul de muncă erau prevăzute, conform legii, opt ore. Acum este manager de proiect, tot dintr-un compromis financiar, însă nici acum fişa postului nu este respectată. Cu toate că munceşte "ca un negru pe plantaţie", după cum spune, mai în glumă, mai în serios, Ioana recunoaşte că a învăţat singură, din mers, lucruri cu care nu credea vreodată că o să aibă contact.

Problemele cele mai mari rămân însă tensiunea permanentă, specifică activităţii într-o astfel de firmă, şi lipsa timpului liber. Stresul cauzat de un volum de muncă uriaş şi de ameninţarea permanentă a pierderii locului de muncă, mai ales în ultimul an, i-a afectat profund viaţa personală şi cea de familie.

"Plec dimineaţa, la prima oră, şi mă întorc seara, după 18:00. Practic, nu mai am deloc timp pentru mine, ce să mai zic de familie. Despre un copil nici nu poate fi vorba. Stresul mi-a provocat şi anumite probleme de sănătate; au fost perioade în care a trebuit să urmez un tratament medicamentos ca să rezist. E important, la un astfel de job, ca atunci când ajung acasă să ai pe cineva care să-ţi suporte plânsetele", povesteşte Ioana.

Tânăra şi-ar dori foarte mult un loc de muncă care să-i lase timp şi pentru sine, însă e conştientă că acest lucru nu este posibil, pentru că nu ar avea cu ce să-şi întreţină familia. "Dacă aş avea un astfel de job, stresul ar apărea din altă sursă", crede Ioana.

O posibilă soluţie: cultura organizaţională "family friendly"

Programul de muncă rigid, prelungit, viziunea conducerii companiilor asupra muncii şi a vieţii personale ca fiind două domenii competitive sunt doar două dintre cauzele cu impact major asupra calităţii vieţii angajaţilor. "Senzaţia mea este că se practică o suprasolicitare a femeilor şi nu prea se mai respectă legile în vigoare pe acest domeniu. Legal, trebuie să muncească opt ore, dar de multe ori acest program este încălcat. Asta afectează profund viaţa de familie şi în special timpul acordat copiilor", susţine directorul ICCV.

Mai nou, în psihologia organizaţională a fost introdus conceptul de cultură organizaţională "family friendly", care-şi propune să găsească programe şi politici capabile să asigure acel echilibru atât de fragil între viaţa de familie şi cea profesională (facilitarea accesului angajaţilor către servicii de îngrijire a copilului: creşe, grădiniţe, after-school, acţiuni organizate pentru angajaţii care au copii, reducerea programului de muncă etc.).

Grija zilei de mâine slăbeşte instituţia familiei

Atenţia sporită pentru păstrarea locurilor de muncă determină într-o mare măsură felul în care românii ajung să se raporteze, astăzi, la familie, în sensul conceperii copiilor, a numărului de copii pe care şi-i doresc sau a perioadei în care şi-i doresc. Familia a trecut, astfel, din faza tradiţională, în care deciziile erau luate în funcţie de valori religioase şi morale, într-o fază în care determinantul este economicul.

"Acest element impune anumite condiţionări. Aşa se explică de ce foarte mulţi tineri amână momentul realizării unei familii, considerând că aceasta impune responsabilităţi pe care încă nu şi le pot asuma. De aceea, căsătoriile se încheie mai greu, divorţurile sunt mai frecvente, copiii se nasc mai rar. Familia este subminată de noile realităţi sociale cărora trebuie să le facă faţă", explică o parte din cauzele unei vieţi de familie alterate pr. Dumitru Pintea, lector în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul", Bucureşti.

Numai prin asumarea conştientă a valorilor creştine putem sprijini familia

Într-o societate în care managementul timpului a devenit o reală problemă, conflictul între familie şi carieră este explicabil. Timpul nu este suficient de elastic pentru a face loc şi îndatoririlor casnice şi celor care ţin de locul de muncă. În contextul economic actual, soluţiile pentru a depăşi această criză a familiei par să vină tot dinspre Biserică. "Eu nu văd decât o singură soluţie pentru sprijinirea familiei şi aceasta nu poate să vină decât de la Biserică. Nici o altă instituţie şi derularea vieţii aşa cum o vedem astăzi nu merg în direcţia sprijinirii unei vieţi de familie. Biserica poate să facă acest lucru printr-un program foarte bine gândit şi minuţios întocmit, de catehizare a tinerilor creştini în perspectiva căsătoriei şi apoi de catehizare a tinerelor familii. Nu este simplu. E nevoie de foarte multe lucruri, de oameni, de pregătire, dar numai aşa vom putea sprijini familia: printr-o asumare conştientă a valorilor noastre creştine", subliniază părintele Dumitru Pintea.