Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Grija pentru bătrâni, o datorie creştinească
O vorbă românească spune că cine nu are bătrâni să-şi cumpere. Bătrânii adună la un loc înţelepciunea şi experienţa izvorâtă din nenumăratele zile cu care au fost îngăduiţi de la Dumnezeu şi sunt gata să o dăruiască, mai departe, copiilor şi nepoţilor. Pentru aceste virtuţi, şi pentru altele, se cuvine, după cum ne învaţă marele duhovnic arhim. Ioanichie Bălan, să le purtăm "aceeaşi grijă ca părinţilor noştri trupeşti".
Biserica Ortodoxă Română, prin intermediul aşezămintelor sociale care funcţionează în eparhiile din toată ţara, întinde o mână de ajutor şi oferă persoanelor vârstnice căldura, dragostea şi grija de care au atâta nevoie. Nu de puţine ori, când îi vedem pe stradă legănându-şi paşii domoli, ne întrebăm care o fi povestea bătrânilor noştri; cel mai uşor de "citit" sunt cei care fac eforturi să se ţină după zvârlugele de-o şchioapă - fericirea lor trece dincolo de ochii împăienjeniţi de trecerea timpului, dincolo de părul alb care le încadrează tâmplele încreţite. Inevitabil însă privirea trece dincolo de veselia bunicilor însoţiţi de copii şi se opreşte pe chipurile celor care privesc în zarea depărtată - povestea lor e greu de desluşit, însă există cel puţin un element care-i uneşte în suferinţă: singurătatea. Uitarea, uneori venită chiar din partea propriilor copii, i-a doborât sufleteşte, iar neajunsurile i-au abandonat în braţele neputinţei. Aceşti din urmă bătrâni îşi găsesc vindecarea sufletească şi trupească în sânul Bisericii noastre, la nivelul eparhiilor din întreaga ţară funcţionând aşezăminte social-filantropice, care vin în ajutorul vârstnicilor. Nu mai departe de sfârşitul săptămânii trecute, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat, la Braşov, importanţa lucrării sociale în parohii: "Un cămin pentru bătrâni înseamnă astăzi un cămin al speranţei şi un cămin al demnităţii. De felul cum ne comportăm cu bătrânii şi cu pruncii, cu săracii şi bolnavii, cu oamenii care au nevoie de ajutorul nostru şi care, de fapt, cer ajutor de la Dumnezeu, dar El foloseşte mâinile noastre să răspundă lor, depinde gradul nostru de civilizaţie, dar şi de trăire a Evangheliei lui Iisus Hristos". Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că, în acest moment, în ţara noastră s-a ajuns ca bătrânii să fie singuri, pentru că fiii şi fiicele lor au plecat în străinătate, "singurătatea, care se adaugă la sărăcie, face să crească suferinţa", a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Despre obligaţia creştinească de cinstire a persoanelor vârstnice a scris în cartea "Călăuză ortodoxă în familie şi societate" marele duhovnic arhim. Ioanichie Bălan: "Pentru bătrâni, trebuie să purtăm aceeaşi grijă ca şi pentru părinţii noştri trupeşti. De aceea, rudele lor, mai ales fiii, fraţii şi nepoţii sunt obligaţi creştineşte şi omeneşte să le dea cinstea, ascultarea şi respectul cuvenit. Apoi să-i îngrijească, să le asigure cele necesare, să-i ducă la preoţi şi la biserică şi să le asculte sfatul şi cuvântul. Fericiţi sunt tinerii, fiii şi nepoţii, care poartă mare grijă de bătrânii lor, de cei bolnavi şi văduvi şi de cei părăsiţi, în spitale şi în azile. Iar cei ce persecută, ocărăsc şi chiar lovesc pe părinţii lor bătrâni şi bolnavi vor lua gra osândă de la Dumnezeu". Poveştile bătrânilor care au găsit în Biserică lumina speranţei Grija Bisericii noastre faţă de bătrânii aflaţi în nevoie poate fi cu uşurinţă descoperită în numeroasele aşezăminte şi cămine pentru persoanele vârstnice. Un astfel de exemplu este Asociaţia Vasiliada a Mitropoliei Olteniei, care a demarat în luna aprilie a acestui an, sub sloganul "Împreună putem aprinde luminile stinse din suflete stinse", un program de sprijinire a bătrânilor lipsiţi de posibilităţi materiale din Arhiepiscopia Craiovei. Prin campania de binefacere "Ajută un bătrân să zâmbească", asociaţia îşi propune să implice comunitatea în sprijinul vârstnicilor lipsiţi de adăpost şi de sprijin financiar, în acest sens fiind trimise 2.500 de scrisori al căror mesaj conţinea povestea unui bătrân care are nevoie de ajutor. Un alt exemplu grăitor al trudei cu care se implică slujitorii Bisericii precum şi credincioşii din parohii este Aşezământul social "Acoperământul Maicii Domnului", care funcţionează datorită devotamentului părintelui Gheorghe Tudor, paroh la biserica bucureşteană cu hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor" - Precupeţii Vechi. Aici, 20 de bătrâni internaţi permanent resimt căldura şi dragostea din sânul unei adevărate familii. "Aici, la noi, sunt internaţi permanent 20 de bătrâni, care beneficiază de cazare, consiliere spirituală şi psihologică, hrană şi medicamente. Au tot ce le trebuie în aşezământul nostru social, unde trudesc zece angajaţi şi trei infirmiere. Avem în proiect să facem un cabinet medical pentru medicul de familie, de care să beneficieze şi ceilalţi enoriaşi din parohie, vrem să realizăm şi un cabinet stomatologic, la acesta din urmă am început lucrarea, însă din lipsă de fonduri nu ştiu dacă o vom finaliza anul acesta. Toate aceste activităţi trebuie susţinute financiar şi ne bucurăm că binefăcătorii din parohia noastră pun umărul, atunci când se poate cu bani, iar când nu dispun de posibilităţi materiale vin cu alimente, îmbrăcăminte sau medicamente", a spus pr. Gheorghe Tudor. Potrivit părintelui paroh, până la finele acestui an va fi pus în practică un alt proiect de amploare: tinerii din parohie vor veni la centru, vor socializa cu bătrânii, având astfel şi posibilitatea de a învăţa din experienţa acestora. Program pentru bătrânii cu pensii mici În anul 2009, potrivit Biroului pentru asistenţa social-filantropică al Patriarhiei Române, un număr de peste 333.000 de persoane vârstnice provenite din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate au beneficiat de serviciile persoanelor implicate, respectiv consilieri, inspectori eparhiali, asistenţi sociali acreditaţi, medici, psihologi, consilieri, economişti, manageri de proiect, lucrători sociali, dar şi voluntari. Patriarhia Română va construi, pe lângă cele 380 de instituţii de caritate, şi alte centre. Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a anunţat la finele săptămânii trecute că vor fi înfiinţate în Bucureşti un centru medical-social de recuperare şi un cămin de bătrâni. La cele două unităţi se va mai adăuga un cămin de bătrâni la Ploieşti, viitoarele aşezăminte sociale fiind destinate vârstnicilor, clerici şi mireni, cu posibilităţi materiale precare. De asemenea, Preafericirea Sa a amintit despre importanţa colaborării Bisericii cu alte instituţii: "Ce am făcut şi ce vom face are valoare de simbol, dar în raport cu nevoile reale este foarte mult de făcut. De aceea credem că este necesar ca Biserica împreună cu alte instituţii, cu persoane, trebuie să se mobilizeze mai mult. La Sinodul care a avut loc în 7 iulie s-a făcut un program pentru bătrâni, săraci, pensionarii cu pensii mici, care trebuie extins în toată ţara", a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.