Din anul 1988, Ziua Naţională a României corespunde cu Ziua Mondială anti-SIDA. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dedicat această zi pentru mediatizarea metodelor de protecţie şi evitarea acestei infecţii. Chiar dacă trebuie subliniate riscurile aduse de această maladie, metodele de luptă împotriva ei nu se limitează la propaganda folosirii prezervativelor.
O înţelegere mai profundă a relaţiei de iubire dintre persoane este cea mai bună metodă pentru o viaţă seronegativă, pentru un trup în care curge sânge de viaţă dătător.
Astăzi există aproximativ 33,4 milioane de persoane infectate cu HIV şi numărul creşte continuu. Din această cauză, Comisia Europeană a alocat 1,3 miliarde de euro până în 2013 pentru mediatizarea mijloacelor de prevenire a acestei boli. Calculele efectuate de Comisia Europeană indică faptul că aproximativ o treime din persoanele infectate cu HIV din Europa nu ştiu că sunt seropozitive, în condiţiile în care depistarea din timp a bolii este vitală pentru tratarea timpurie a acesteia şi pentru prelungirea speranţei de viaţă.
HIV reprezintă acronimul pentru virusul imunodeficienţei umane, care în faza terminală a infecţiei determină sindromul imunodeficienţei umane (SIDA). Până a se ajunge la stadiul terminal de SIDA, virusul se înmulţeşte şi se poate transmite mai departe de individul inconştient că poartă infecţia în sânge. Gravitatea infecţiei cu HIV este dată de faptul că virusul atacă anumite limfocite, celule albe din sânge care sunt responsabile de protecţia organismului împotriva infecţiilor şi a cancerelor. Astfel, persoana seropozitivă nu moare propriu-zis din infecţia cu HIV, ci, fiindu-i distrus sistemul de apărare, ea este mult mai vulnerabilă la infecţii banale care, în acest caz, se pot dovedi fatale.
Omul cu imunitatea trupească scăzută are nevoie de întărire duhovnicească
Concepţia creştină despre boală spune că, de multe ori, aceasta survine ca o consecinţă naturală a păcatului, a unui act nenatural, iar aceasta se poate observa foarte uşor cu privire la HIV.
Nimic nu are sens în afara iubirii şi de aceea omul caută mereu iubirea, chiar dacă această căutare se face uneori prin mijloace "nu prea ortodoxe". Faptul că omul caută mereu iubirea demonstrează tendinţa lui de a se reîntoarce la Dumnezeu, singura iubire care îl poate satisface şi împlini. Faptul că omul eşuează uneori poate fi din cauza unor metode inadecvate, a unor mijloace incorect folosite, nepotrivite cu funcţionalitatea lor primară.
Dragostea normală dintre un bărbat şi o femeie reprezintă simbolul dragostei dintre om şi Dumnezeu. Dacă omul se desparte, se distanţează de Dumnezeu, şi dragostea lui naturală şi firească se întoarce împotriva firii, se perverteşte. Astfel, omul ajunge să minimalizeze actul iubirii, pervertindu-l şi folosindu-l doar ca metodă de a obţine plăcerea. Iubirea nu mai este pentru el un act de unire intimă şi profundă cu persoana celuilalt. Legat de acest lucru, părintele Filotei Faros, profesor de psihologie şi consiliere pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena, spune că "oamenii se arată mult mai reţinuţi în situaţia de a se deschide cu tandreţe unul în faţa celuilalt şi de a-şi dezgoli sentimentele, adevărata dezgolire psihică şi duhovnicească, decât să-şi etaleze goliciunea trupească şi să se apropie sexual unul de altul. Cu cât oamenii se dezbracă trupeşte mai uşor, cu atât ajung să-şi dezgolească sufletul mai greu; şi poate că de cele mai multe ori se folosesc de dezbrăcarea trupului ca de modalitatea cea mai eficientă prin care pot să se eschiveze de la o dezgolire reală a sufletului".
Dragostea adevărată depăşeşte orice barieră
Departe de a trebui să fie stigmatizat, seropozitivul trebuie primit ca un frate care are mai multă nevoie de înţelegere şi iubire adevărată. El trebuie să simtă apropierea şi comuniunea reală ce se manifestă prin Tainele şi viaţa mistică a Bisericii. Omul infectat cu HIV, tocmai pentru că are imunitatea trupească scăzută, trebuie să se întărească şi mai mult duhovniceşte, trebuie să înţeleagă sensul real al vieţii. Ceilalţi nu trebuie să îl perceapă ca pe un ciumat, ca pe cineva drept de osândă. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne învaţă dragostea şi primirea celui ce se pocăieşte. El se atingea de vameşi şi de leproşi, învăţând că dragostea depăşeşte orice barieră şi nici o regulă nu se interpune celui ce manifestă adevărata dragoste.
Numită iniţial "plagă a homosexualilor" şi a celor care trăiesc în promiscuitate sexuală, seropozitivii sunt oameni în căutarea lui Dumnezeu, sunt persoane care tânjesc după dragostea adevărată.
Biserica Ortodoxă Română răspunde nevoilor acestor fii duhovniceşti foarte susceptibili la tendinţa de discriminare şi organizează, prin sectoarele social-filantropice ale eparhiilor, acţiuni de informare şi consiliere cu privire la infecţia HIV. Acestea sunt deschise tuturor celor care doresc informaţii adecvate prin intermediul personalului calificat, dar şi consiliere şi îndrumare duhovnicească.
Modalităţi de transmitere HIV
Cea mai frecventă cale de transmitere a infecţiei cu HIV este cea prin contacte sexuale neprotejate. Riscul maxim de expunere este la homosexuali, din cauza particularităţilor anatomice şi biologice. HIV nu este rezistent în mediul extern şi de aceea trebuie un contact direct al sângelui cu secreţiile biologice infectante. De aceea, HIV se poate transmite prin folosirea de obiecte ce înţeapă sau taie, aceasta întâmplându-se frecvent la toxicomani sau, mai rar, în accidente profesionale. Transmiterea se poate realiza şi prin contactul direct al pielii sau al mucoasei lezate cu fluide infectante. Mama poate infecta copilul înainte, în timpul sau după naştere, dar prin asistenţă medicală adecvată, majoritatea femeilor seropozitive pot naşte copii sănătoşi, neinfectaţi. Deşi acum se întâmplă mult mai rar, HIV se poate transmite prin transfuzii de sânge sau transplant de organe. HIV nu se transmite prin contacte cotidiene în societate sau familie: strângere de mână, îmbrăţişare, sărut social, prin utilizarea în comun a unor obiecte, ca: bani, telefon, veselă, jucării, mâncare, apă, strănut sau tuse.
Un ghid cu privire la testarea HIV
Iniţial, infecţia HIV dă simptome nespecifice, asemănătoare unei banale răceli. Nu există o manifestare fizică ce ar putea ridica un semnal de alarmă. HIV fiind un virus cu evoluţie lentă, până la manifestarea bolii pot trece şi zece ani de zile, timp în care persoana infectată poate transmite şi altora infecţia. Având în vedere acestea, la data de 1 decembrie anul curent, Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC) a lansat, în cadrul Parlamentului European de la Bruxelles, un ghid cu privire la testarea HIV. "Numărul persoanelor din Europa care nu sunt conştiente de infecţia lor cu HIV sau care sunt diagnosticate în stadii avansate reprezintă o problemă semnificativă. Cei care nu ştiu că sunt infectaţi transmit mai uşor infecţia şi au risc mai mare de a dezvolta boli secundare HIV sau chiar de a muri. Detectarea şi diagnosticul precoce sunt vitale pentru accesul la tratament şi îngrijiri de specialitate. Tratamentul modern va ajuta la menţinerea unei speranţe de viaţă aproape normale şi absenţa unor afecţiuni medicale grave," a declarat Marc Sprenger, directorul ECDC. Majoritatea noilor infectări cu HIV au loc în urma contactelor sexuale neprotejate, astfel încât campaniile de prevenire şi conştientizare a infecţiei HIV au devenit aproape sinonime cu promovarea utilizării prezervativelor.
