Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
„I-am promis copilului meu că nu-l voi mai atinge nici cu o palmă“
Comentariu scris de Ioana: "Nu mi-am atins niciodată copilul şi stau de 3 ani cu el acasă! Dacă aş da în el, aş admite că este mai inteligent ca mine, iar eu, neavând destule explicaţii, îl lovesc să-i arăt cine este şeful. Chiar dacă aş da în el, nu aş face altceva decât să-mi descarc eu nervii şi să-l fac să-i fie frică, nu să-l educ, şi să facă la fel la rândul său".
Comentariu scris de Miru: "Când băiatul meu cel mare avea 4 ani, l-am lovit pentru ultima dată. I-am promis atunci că nu-l voi mai atinge nici cu o palmă şi, cu greu, m-am ţinut de cuvânt (sunt 7 ani de atunci). La rândul meu, am fost crescută cu bătaia cu cureaua, pe care o consideram meritată, deci nu m-a traumatizat nici psihic, mi se părea ceva firesc. Mi-am dorit totuşi mult să găsesc altă soluţie, am cumpărat toate cărţile pe care le-am găsit şi aşa am aflat despre soluţiile alternative. Mie cel mai de folos mi-a fost teoria consecinţelor: să-l laşi pe copil să suporte consecinţa firească a faptelor lui, dacă nu este în pericol (ex. Dacă nu se îmbracă dimineaţa, îl duci la grădi/şcoală în pijama)". (comentarii publicate pe smartwomen.hotnews.ro)