„În final, şi soţul a devenit ortodox“

Purtaţi de dorinţa unui trai mai bun, tinerii români îşi îndreaptă tot mai mult privirile spre ţările Europei Centrale şi de Vest şi, fără prea multe regrete, pleacă să muncească sau să studieze în străinătate. Unii dintre ei chiar îşi găsesc fericirea alături de cetăţeni străini care însă aparţin altei confesiuni decât cea ortodoxă sau chiar altei religii. Pot aceşti tineri să formeze o familie adevărată? Pot deveni "un singur trup" întru Hristos, urmând calea dreptei credinţe? La aceste întrebări a răspuns părintele Mihai Mărgineanu, preot paroh la Biserica "Sfântul Apostol Toma" şi "Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina".

Integrarea ţării noastre în spaţiul european a generat schimbări profunde în societatea românească. Dacă unele avantaje preconizate au întârziat să apară, un real beneficiu imediat s-a dovedit a fi libera circulaţie a cetăţenilor români şi posibilitatea de a munci în afara graniţelor ţării. În virtutea acestor din urmă foloase, mulţi conaţionali îşi găsesc slujbe bine plătite, urmează universităţi de prestigiu, chiar îşi cumpără o casă, cu gândul de a-şi întemeia o familie. Nu de puţine ori, perechea şi-o găsesc în persoana unor cetăţeni străini care, pe deasupra, aparţin unor alte confesiuni sau religii. Bunii creştini revin în ţară şi apelează la ajutorul duhovnicului pentru a le călăuzi paşii în drumul vieţii de familie ce-l vor urma în spiritul credinţei în care s-au născut. Părintele Mihai Mărgineanu, preot paroh la Biserica "Sfântul Apostol Toma" şi "Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina", în vasta sa experienţă, s-a întâlnit cu asemenea cazuri şi ne-a explicat în ce mod Biserica noastră acceptă comuniunea între doi tineri de confesiune diferită.

Părinte Mihai Mărgineanu, ce spune Biserica noastră despre căsătoria mixtă? Se poate oficia Taina Cununiei între tineri cu religii diferite?

Biserica noastră recomandă cu insistenţă ca în viaţa de familie să existe o singură credinţă, cea ortodoxă. Sunt însă situaţii pe care Biserica le priveşte cu îngăduinţă, însă în nici un caz când e vorba de religii diferite, pentru că este foarte greu de găsit puncte comune de credinţă atunci când e vorba de religii diferite. Ideal este ca soţul sau soţia neortodoxă să devină ortodox pentru a se primi o binecuvântare, pe care Biserica o acordă unei familii în mod unitar. Însă Biserica priveşte cu îngăduinţă atunci când viitorii soţi aparţin unor confesiuni diferite din cadrul aceleiaşi religii. În mod frecvent, iată, sunt acum situaţii în care creştinii ortodocşi români, mergând în străinătate, cunosc persoane de confesiuni diferite şi îşi întemeiază familii. Biserica priveşte cu îngăduinţă, pentru că ţinem seama şi de contextul european, dar şi de modul în care îşi desfăşoară activitatea tinerii. În situaţiile acestea se aplică pogorământul, bineînţeles cu binecuvântarea chiriarhului, mergându-se pe principiul scripturistic că "soţul necredincios se va mântui prin soţia credincioasă şi soţia necredincioasă se va mântui prin soţul credincios". Deci, pogorământul acesta nu este acordat sub forma unui compromis pe care Biserica l-ar face în raport cu tinerii respectivi sau cu alte religii, ci are în vedere faptul că atunci când suntem la început de drum trebuie să privim cu speranţă că prin soţul sau soţia ortodoxă şi cel care încă nu este ortodox va ajunge să cunoască adevărul, să adere la Biserica Ortodoxă, însă nu în mod formal, ci din punct de vedere sufletesc. Cel mai important colaborator devine soţul ortodox din cadrul familiei respective.

Preacucernice părinte, în cazul în care soţul este ortodox şi soţia catolică sau invers, viitorii copii cum vor fi botezaţi?

Este problema pe care preotul ortodox este bine să o pună în faţă tinerilor care pornesc într-o astfel de viaţă, pentru că la început sentimentele sunt copleşitoare, covârşitoare şi este foarte greu să te opui dorinţei lor de a fi împreună şi de a avea o familie împreună. Este foarte important să li se pună în faţă o situaţie paradoxală, ca acel copil care aparţine unei familii mixte, de credinţe diferite, acesta să le relativizeze pe amândouă, iar în contextul secularizării riscul acesta este amplificat în mod semnificativ. De aceea, atunci când Biserica acordă pogorământul şi se oficiază căsătoria în sânul Bisericii Ortodoxe, soţul ortodox sau soţia ortodoxă trebuie să se implice foarte mult pentru ca până la apariţia copiilor să se clarifice în sânul familiei în ceea ce priveşte credinţa. Am avut astfel de situaţii, când soţia şi-a apropiat copiii şi, în final, şi soţul a devenit ortodox. Însă, repet, riscul rămâne pentru copil, cel puţin atunci când deschide ochii spre lume, atunci când în sânul familiei vede două manifestări de cult diferite este foarte posibil să nu adere la nici una şi să-şi îndrepte privirea mai degrabă spre necredinţă, decât spre credinţă.

În cazurile în care unul dintre soţi vrea să îmbrăţişeze credinţa celuilalt, vorbim aici de trecerea la ortodoxism, este necesară o pregătire prealabilă?

Din fericire pentru familiile tinerilor ortodocşi din străinătate, cel care este ortodox în familia mixtă se manifestă cu multă responsabilitate, cel puţin în cazurile pe care le-am monitorizat în mod personal. Sigur că a deveni ortodox este un lucru foarte simplu când vorbim de un bebeluş, pentru că naşul, în mod firesc, îşi asumă responsabilitatea de a fi creştin în numele copilului pe care îl botează. În momentul în care un om matur doreşte să devină ortodox nu trebuie să fie o chestiune de opţiune sentimentală, ci trebuie să se facă în deplină cunoştinţă de cauză.

"Românul adevărat trăieşte permanent cu dorul de casă"

"Este evident faptul că, după anul 1989, un număr impresionant de români au emigrat către alte ţări europene sau continente mai îndepărtate. Se constată însă că românul adevărat, când se află în alte ţări, chiar dacă este mai împlinit din punct de vedere material, trăieşte permanent cu dorul de casă, de neam şi de tradiţiile strămoşeşti, care s-au imprimat adânc în fiinţa sa. Ţinând seama de nevoile spirituale ale românilor de pretutindeni, Patriarhia Română a înfiinţat mai multe eparhii şi numeroase parohii pentru românii ortodocşi, care păstrează cu fidelitate comuniunea lor cu Biserica mamă", arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul la Duminica românilor migranţi (22 august 2010).