Dacă nu îi cunoşti povestea, Ion poate părea omul care se mulţumeşte cu puţin şi ai putea crede că seninătatea lui vine din faptul că nu aşteaptă mare lucru de la viaţă. Are 34 de ani, studii minime, căsătorit, cu şase copii, iar singurul venit stabil al familiei este ajutorul social. Deşi situaţia lui pare cazul clasic de eşec social, o întâlnire cu Ion te molipseşte cu o doză puternică de optimism. "Nu cei cu adevărat încercaţi se lamentează. Ei sunt oameni care îşi poartă neputinţele şi dificultăţile materiale cu multă demnitate", spune părintele Mihai Mărgineanu.
"Dragostea nu ţine de foame", spune o vorbă din care mulţi şi-au făcut un crez, pe fondul lipsurilor financiare tot mai mari şi a ritmului alert în care trăim. Iar într-o perioadă în care ne trezim cu ştiri despre disponibilizări masive şi reduceri de salarii sau pensii şi adormim cu previziunile sumbre legate de criza economică, acest crez rămâne de nezdruncinat. Dar, cu toate că e greu să mai gândeşti "pozitiv" şi să-ţi păstrezi încrederea într-o astfel de perioadă, sunt şi oameni care au puterea să fie, în continuare, optimişti. Unul dintre ei este Ion E., un ieşean în vârstă de 34 de ani.
"Să nu ajungi să-ţi plângă alţii de milă şi să ai încredere că va fi bine"
La o primă vedere, situaţia lui Ion pare cazul clasic de eşec social. Are 34 de ani, studii minime, căsătorit, cu şase copii, iar singurul venit stabil al familiei este ajutorul social. Cu criza se luptă de când se ştie. Om simplu, Ion priveşte viaţa clar şi concis: "Să nu ajungi să-ţi plângă alţii de milă, să pui osul la treabă şi să ai încredere că va fi bine". Familie bogată nu a avut, nici şcoală nu prea a făcut, "că aşa a fost situaţia, trebuia să muncim ca să ne întreţinem". A lucrat în diverse locuri, ca muncitor necalificat, iar când situaţia s-a înrăutăţit şi nu şi-a mai găsit un loc de muncă stabil, a apelat la ajutorul social. "Nu mi-a fost ruşine de asta. Ruşine e să stai cu mâna întinsă, sau să furi", crede Ion.
De câţiva ani, este "om de bază", cum îi place să spună, la Direcţia de Asistenţă Comunitară Iaşi. Pentru cei 300 de lei pe care îi primeşte, lunar, sub formă de ajutor social, "mătură, sapă, face curat şi orice mai este nevoie". Pentru Ion, ajutorul social, deşi mic ca valoare, este esenţial. "Pe lângă banii primiţi pentru orele de muncă în folosul comunităţii, ni s-a făcut şi asigurare medicală prin acest pachet de ajutor social. Având şase copii, e un lucru foarte important", spune Ion.
"Dacă pui banii pe primul loc, niciodată nu mai sunt de ajuns"
Cu banii se descurcă "ca toată lumea", greu, dar nu face o tragedie din asta. "Şi eu, când se poate şi soţia muncim cu ziua. Suntem oameni cuminţi şi lumea are încredere să ne cheme. Nu sunt bani mulţi şi trebuie să tragi de ei ca să ajungă, dar şi dacă pui banii pe primul loc, niciodată nu mai sunt de ajuns", crede Ion. Dacă îl întrebi cum face faţă la atâtea responsabilităţi, nu ştie să-ţi dea un răspuns.
Puterea lui vine însă din credinţa pe care o are şi din îndârjirea cu care îşi ţine unită familia. Este o persoană credincioasă, dar spune că nu-i place "să facă caz" din asta.
"Mergem la biserică, ne rugăm seara acasă, în familie, ţinem posturile... mai puţin cei mici, că ei sunt copii. Dar n-aş putea niciodată să fac semnul Sfintei Cruci şi să cer cuiva bani", spune Ion. Dacă îl întrebi de visurile pe care le are, despre ce i-ar plăcea să facă dacă situaţia lui ar fi altfel, răspunsul include automat şi familia: "Mi-ar plăcea să mergem toţi într-un loc frumos. Pe o plajă, cum arată la televizor".
Munceşte pentru a-i cumpăra papuci de balet băiatului
Când vorbeşte de copii, faţa i se luminează. "Am trei băieţi şi trei fete. Cea mai mică are doi ani, iar cel mai mare are 17. E un băiat foarte bun, învaţă la Colegiul Naţional de Artă "Octav Băncilă". Face balet şi pian şi e printre cei mai buni din clasă", spune, cu mândrie, Ion. Viaţa nu e uşoară într-un colegiu cu pretenţii, mai ales când provii dintr-o familie săracă, cu mulţi copii. "Dar el e puternic şi se descurcă. Chiar dacă noi suntem o familie săracă, colegii nu îl privesc diferit. Se cunosc de multă vreme şi sunt prieteni", explică Ion, care are acum de rezolvat o problemă. "Trebuie să-i cumpăr papuci noi de balet. O să muncesc şi o să-i iau, pentru că are talent şi e important să meargă pe drumul lui. Fiecare primim câte un dar şi trebuie să ştim să avem grijă de el. Poate darul meu este să am grijă şi să mă bucur de copiii mei", crede Ion.
▲ "Sunt oameni care îşi poartă dificultăţile materiale cu multă demnitate"
Contextul crizei economice pe care o traversăm nu poate să nu lase urme adânci, nu doar în planul social, ci şi în planul familial. Aceasta pentru că, în esenţă, în spatele dificultăţilor vieţii se ascunde întotdeauna o încercare, o ispitire de la cel rău, spune părintele Mihai Mărgineanu, preot paroh la Biserica Toma Cozma din Iaşi. "Situaţia acestui tată a şase copii, din Iaşi, nu este singulară. Sunt foarte multe familii greu încercate din punct de vedere economic. Interesant însă este faptul că nu cei cu adevărat încercaţi economic se lamentează. Sunt oameni care îşi poartă neputinţele şi dificultăţile materiale cu multă demnitate. De aceea, cred că trăim o perioadă de mare provocare pentru creştinul de astăzi, care este chemat să caute semenii care au nevoie de ajutorul său. Pe adevăraţii oameni încercaţi trebuie să îi căutăm noi. Cred că în aceasta ar consta o frumoasă împlinire a creştinului de astăzi: a descoperi oameni care au nevoie de el şi a le dovedi că le poate fi de folos acestora", spune părintele Mărgineanu.
▲
"O bătrâneţe prematură parcă ne-a cuprins pe toţi"
În sânul familiei, părinţii au un rol foarte important în a clădi în sufletele copiilor imaginea omului demn, atrage atenţia preotul Mihai Mărgineanu, paroh la Biserica Toma Cozma din Iaşi. "Îmi aduc aminte de o doamnă respectabilă, care îmi povestea cum, în copilăria ei, din cauza sărăciei, mama îi spăla seara singura rochiţă pe care o avea, pentru ca a doua zi să o poată purta din nou la şcoală. Evident, nimeni nu ştia acest lucru, dar iată că sărăcia nu o împiedica să trăiască în curăţenie. Se vorbeşte tot mai des, în contextul economic actual, de o agricultură de subzistenţă, de o economie de subzistenţă etc. Dar cred că ar trebui să fie abordată cu foarte multă seriozitate şi problema "demnităţii de subzistenţă" pe care o afişăm în multe situaţii. Un anume fel de autosuficienţă şi-a pus amprenta în sânul familiei: puţini sunt cei preocupaţi să pună în lucrare optimismul creştin. O bătrâneţe prematură parcă ne-a cuprins pe toţi şi nu reuşim să punem în lucrare iniţiative şi gânduri frumoase care, evident, chiar dacă nu ne-ar aduce prosperitate şi confort, ne-ar determina să facem ceva bun, ceva folositor şi nouă, şi semenilor noştri. Spiritul de iniţiativă a scăzut tocmai din cauza autosuficienţei care îl macină încet-încet", atrage atenţia părintele Mărgineanu, care spune că situaţia dificilă pe care o traversează numeroasele familii din România se constituie într-o mare provocare şi pentru Biserică, care este chemată nu doar să aducă mângâiere şi consolare celor greu încercaţi, ci şi să îi stimuleze în găsirea de soluţii, în abordarea responsabilă a angajamentelor familiale şi sociale ale fiecăruia.
"Astfel de familii încercate cred că ar trebui să se apropie mai mult de Biserică, mai mult de Dumnezeu. Apropierea de Dumnezeu nu are doar acest aspect al comunicării şi comuniunii cu El, ci are întotdeauna ca efect apropierea de oameni şi, de ce nu, găsirea unor soluţii. Multe dintre soluţiile la greutăţile vieţii pot fi găsite după un moment de rugăciune, după participarea la un act de cult pe care îl săvârşim în comuniune cu semenii noştri", spune părintele Mihai Mărgineanu.
