Este o realitate faptul că sunt familii care, din motive medicale, nu se pot bucura de naşterea pruncilor. Ştiinţa modernă, ca răspuns la această chestiune sensibilă, a căutat soluţii noi pentru depăşirea incapacităţii fizice existente în unele familii şi a găsit, printre altele, soluţia mamei-surogat sau purtătoare. Aparent, este un concept medical inovator, dătător de speranţe familiilor care nu au copii.
Fenomenul "mamei-surogat" nu a dobândit încă impact din punct de vedere numeric, însă excesul mediatic creat cu ocazia apelării unor vedete precum Sarah Jessica Parker şi Ricky Martin la acest înlocuitor de mamă a creat interes şi dezbatere, producând fără îndoială un avantaj mediatic noului procedeu de procreare. Ce înseamnă acest concept? Mama-purtătoare sau mama-surogat este acea femeie care, prin intermediul unui contract, îşi dă acordul să poarte în pântece un copil care nu este al ei, ci al unui cuplu care nu poate avea copii în mod natural. Mamei-surogat sau purtătoare i se implantează embrionul obţinut prin feritilizarea in vitro, iar ea acceptă doar să îl poarte, să îl nască, pentru ca mai apoi să-l redea părinţilor biologici. La noi în ţară, legislaţia permite obţinerea unui copil născut prin această procedură doar prin metoda adopţiei. Apoi, trebuie parcurşi nişte paşi destul de anevoioşi: copilul este declarat ca fiind al mamei purtătoare cu tatăl biologic, se emite un certificat de naştere pe numele celor doi, mama purtătoare renunţă la copil, apoi mama biologică adoptă copilul de la instituţiile acreditate, iar în final se emite un nou certificat de naştere pe numele părinţilor biologici.
Mama-surogat poate simţi durerea abandonului
În aparenţă, lucrurile sunt clare şi frumoase, fiind un proces prin care doi oameni care îşi doresc nespus un copil obţin unul. Abordând astfel lucrurile, părinţii sunt absolviţi de orice vină, deoarece îşi doresc din tot sufletul să audă în casa lor râsul cristalin al unui micuţ, iar mama-surogat apare chiar ca un salvator, o persoană caritabilă care, dincolo de aspectul oneros al chestiunii, răspunde nevoii de afectivitate a unor oameni căsătoriţi, dar incapabili de a avea copii. Şi totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa. Acest mod de procreare implică probleme morale şi de conştiinţă deosebite, puţin vizibile poate pentru cei implicaţi în momentul respectiv, aspecte care se vor accentua cu trecerea timpului. Cele două mame vor avea cel mai mult de suferit. Este posibil ca mama-surogat să simtă durerea abandonului, căci legătura dintre copil şi mamă în timpul celor nouă luni rămâne definitivă. De cealaltă parte, mama adoptivă poate simţi că a luat copilul altei mame, chiar dacă medical poate fi numită "surogat". De asemenea, în cazul unei evoluţii degradante a sănătăţii fizice, mentale sau morale a copilului, va avea întotdeauna suferinţa actului său şi reproşul că mama-surogat nu a avut suficientă grijă de prunc în timpul sarcinii sau a transmis anumite gene care vor afecta definitiv viaţa mamei adoptive. Aşadar, ceea ce pare o binecuvântare iniţial poate deveni o tragedie în final.
O metodă de a câştiga bani
În India, unde legislaţia este permisivă în astfel de cazuri, există o clinică specializată în aşa ceva. Mii de indience devin mame-surogat pentru familii din Occident, care nu pot avea copii, contra sumei de 5.000 de euro. Alarmant este că şi în România tot mai multe femei dau anunţuri pe diferite
site-uri în care se oferă să devină astfel de mame contra unor sume de bani. Oare sărăcia să ascundă probleme atât de delicate de conştiinţă?
Oricât de nobil ar părea gestul, aici există o adevărată problemă de moralitate. Există atâţia copii abandonaţi, care nu au cui să spună mamă, către care părinţii infertili îşi pot îndrepta atenţia. Cu siguranţă, adoptarea unui orfan ar fi o faptă bună şi netrecută cu vederea de Dumnezeu. Iar satisfacţia ar fi pe măsură.
Adopţia, cea mai viabilă soluţie
Despre fenomenul mamei-surogat ne-a oferit câteva lămuriri şi pr. dr. Paul Negoiţă, slujitor la Biserica "Sfântul Apostol Andrei" din Buzău. "Din punct de vedere moral, acest procedeu este unul dăunător, indiferent de terminologia medicală "mamă-surogat", "mamă-purtătoare" şi indiferent de contribuţia unuia dintre soţi sau a ambilor. Timpul îi va afecta pe toţi cei implicaţi, în funcţie de scrupulozitatea sau laxitatea morală, însă apăsări şi suferinţe morale vor exista. Primele care vor fi afectate sunt cele două mame. Viaţa nu poate fi un troc, un schimb, o afacere între sentimentul furtului şi cel al abandonului. Cele două mame vor trăi întreaga viaţă sentimente antagonice. În timp, reacţia morală a conştiinţei este greu de evaluat. Lupta cu mustrările conştiinţei şi cu realităţile vizibile ale unui act care a urmărit cu orice preţ obţinerea rezultatului dorit se poate transforma într-o confruntare zilnică cu propria vinovăţie şi va afecta pe toţi cei implicaţi, în cele din urmă afectându-l chiar pe subiectul acestui troc: copilul şi evoluţia lui psihosomatică normală. Chiar dacă medical termenii sunt precizaţi, mama-surogat va fi mama naturală întreaga viaţă. Surogat este actul ei de a ceda copilul, însă din punct de vedere fizic va fi mama naturală. O judecată asemănătoare celei a regelui Solomon, care trebuia să împace două mame ce pretindeau că au acelaşi copil, poate duce la aceeaşi concluzie: legătura sângelui, legătura indestructibilă din perioada gravidităţii este definitivă.
Fără însă a aduce în mod doar retoric această chestiune profund morală, nu numai fizică, în discuţie, fără a identifica soluţii, înfierea este foarte utilă, este o faptă cu adevărat morală, este cu adevărat o binecuvântare a lui Dumnezeu. Sunt atâţia prunci cărora nu are cine să le vadă jovialitatea şi puritatea copilăriei în centrele de plasament. Înfierea nu este o acţiune facilă, însă nici utilizarea mamei-surogat nu este facilă. Din punct de vedere moral, înfierea este o şansă pentru o familie care nu are copii, dar şi pentru un copil care nu are părinţi şi simte cumplit această însingurare, suferă cumplit din cauza statutului de orfan", a explicat pr. dr. Paul Negoiţă.
O experienţă relatată pe un forum
În documentarea pentru acest articol am găsit nenumărate forumuri în care femeile dezbat subiectul. Iată un comentariu concludent de pe un astfel de forum: "Am trăit şi eu o asemenea experienţă. Am apelat la serviciile unor mame-purtătoare. Am încercat de două ori, cu persoane diferite. Am reuşit a doua oară. Am un băieţel de 2 ani frumos, deştept şi sănătos. (…) Legea nu permite să-ţi alegi copilul spre adopţie. Am făcut greşeala să nu-l declar pe tatăl natural pe certificatul de naştere, de frica unui şantaj material al mamei-purtătoare. Şocul emoţional este cumplit de mare pe lângă banii cheltuiţi (eu am făcut credit în bancă), iar tratamentul premergător fertilizării in vitro este foarte agresiv pentru mama biologică. Eu m-am ales cu noduli la sâni, sunt foarte dureroşi, şi există riscul de a se maligniza în timp. Apoi există atât stresul adopţiei, cât şi cel de după adopţie. Pentru toţi este un copil adoptat şi inima îţi sângerează când tu ştii că este sânge din sângele tău"…
