Lumina Învierii a învins umbra îndoielii

Sărbătoarea Învierii Domnului, această Sfântă şi Mare Zi, este foarte importantă pentru fiecare dintre noi, de la mic la mare, iar noaptea Sfintelor Paşti este aşteptată cu emoţie, tocmai pentru că şi pregătirea pentru această Sărbătoare a Sărbătorilor a fost una pe măsură. În fiecare an, asistăm însă la un fenomen surprinzător - în noaptea de Înviere, bisericile devin neîncăpătoare de mulţimea creştinilor care vin să ia lumină şi mult-aşteptatul paşte. Dintre ei, o mare parte sunt tineri şi este firesc să bucure faptul că tinerii îşi amintesc, chiar şi o dată pe an, de tradiţiile strămoşeşti şi păşesc pragul bisericilor la aceste momente sfinte, dar se naşte acum şi o întrebare - de ce tinerii aleg, în mod special, acest moment pentru a-şi manifesta religiozitatea şi apartenenţa la marea familie a Bisericii?

După Revoluţia din decembrie 1989, tinerii au simţit că îşi pot manifesta deschis şi nestingherit credinţa şi apartenenţa la o biserică despre care bunicii le-au vorbit zilnic şi atât aceştia, cât şi părinţii au avut grijă ca marile sărbători să fie petrecute după rânduiala creştinească. S-a păstrat, astfel, respectul tinerilor faţă de marea sărbătoare a creştinătăţii, care este Învierea Domnului, iar dacă vom face un sondaj în rândul acestei categorii a societăţii, vom vedea că aproape 90% din tineri au participat la slujba din noaptea Învierii. Asupra motivelor pe care le invocă tinerii, atunci când sunt întrebaţi de ce merg la Înviere, ne vom opri în cele ce urmează, din dorinţa de a observa cum percep ei acest moment şi cum se raportează la actul profund de jertfelnicie şi mai ales de răscumpărare din umbra morţii şi a păcatului, prin moartea şi învierea Mântuitorului Iisus Hristos, act atât de sugestiv prezentat de Biserică în aceste zile, dar mai ales în slujba de Înviere din noaptea Sfintelor Paşti.

Învierea, moment de bucurie, nu de distracţii ieftine

Mulţi creştini, din păcate, au redus această Sărbătoare a Sărbătorilor, din neştiinţă sau din ignoranţă, doar la momentul primirii luminii şi a paştelui la biserică, după care sărbătoarea capătă, pentru ei, o altă coloratură - distracţia în cluburi, mese festive la restaurant sau pur şi simplu relaxarea în tihna căminului, în aburi de miel la cuptor sau cu gândul la alte delicatese ce aşteaptă să fie degustate. "Mergem în noaptea de Înviere să luăm lumină şi apoi mergem în club. Avem deja biletele şi locurile rezervate; mergem cu un grup mai mare şi ne distrăm până dimineaţa. După vacanţa de Paşti, începe sesiunea şi trebuie să profităm acum, să ne relaxăm şi să ne distrăm cât mai mult", ne-au mărturisit Andreea şi Roxana, studente la Medicină în anul al II-lea. Este foarte greu să rezişti tentaţiilor de distracţie care sunt la tot pasul, cu ocazia acestei sărbători, crede şi Adrian Molnar, student la Politehnică. Acesta, deşi este din provincie, dintr-o zonă în care tradiţiile de Paşti sunt respectate şi oamenii, credincioşi, zona Bistriţei-Năsăud, a rămas împreună cu prietena în Bucureşti, iar noaptea de Paşti o va petrece tot în club, cu alţi colegi de facultate. Este conştient că sunt multe alte zile în care s-ar putea distra, şi nu neapărat în această noapte, dar pentru moment a făcut alegerea; poate la anul…

Noaptea Învierii ne deschide sufletul spre comuniune

"Toată lumea merge la Înviere, părinţii, bunicii, cele două surori mai mari ale mele, aşa că merg şi eu, nu pot face opinie separată. După ce luăm lumină şi paşti, eu şi bunicii ne întoarcem acasă; părinţii mai rămân, depinde cât sunt de obosiţi. În alţi ani, am stat şi eu cu ei, mai ales că slujba nu ţine foarte mult şi mi se pare foarte frumos, să faci slujbă noaptea, este ceva aparte, mai misterios, special. Cred că în acest an voi încerca să stau mai mult, mă voi întâlni şi cu alţi colegi care vor veni cu doamna profesoară de religie, care cântă şi în corul bisericii. Mie mi-a plăcut întotdeauna această sărbătoare, de Paşti, este vacanţă, e cald afară, mama îşi ia câteva zile de concediu şi găteşte tot felul de bunătăţi, iar eu ies cu surorile mele în parc. Este o perioadă din an în care ne simţim cu toţii foarte bine", ne-a spus Alexandra, elevă în clasa a IX-a la un liceu din Bucureşti.

Şi pentru unii dintre elevii din Giurgiu noaptea de Înviere este cu totul specială, întrucât, în fiecare an, preotul de la biserica unde merg ei de mici le pregăteşte un coş mare cu ouă roşii şi cozonac, iar după slujbă ciocnesc ouă şi spun Hristos a înviat! "Eu şi fratele meu mergem de mici la biserică, iar de când am crescut mai mari, nu mai plecăm de la slujbă şi stăm până la sfârşit când, împreună cu părintele şi cu ceilalţi oameni care au venit la Înviere, ciocnim ouă roşii şi mâncăm cozonac făcut de doamnele din biserică. Este un obicei frumos care ne uneşte pe noi, tinerii, şi am legat astfel prietenii trainice şi ne ajutăm atunci când apar probleme. Cred că bucuria Învierii Domnului Iisus Hristos ar trebui să fie simţită de toţi oamenii", s-a arătat convins Florin Oancea, elev la Grupul Şcolar Economic Administrativ "Ion Barbu" din Giurgiu.

Participarea la sfintele slujbe, primul pas pe calea învierii

Prezenţa în număr tot mai mare a tinerilor la biserică în noaptea de Înviere este un aspect îmbucurător şi dătător de speranţă şi pentru cei trecuţi de prima tinereţe, care văd apetenţa pentru sfintele slujbe a mai tinerilor confraţi, drept un bun început pentru configurarea unei generaţii de buni creştini şi sprijin pentru ei cei care vor ajunge, la un moment dat, la vârsta bătrâneţilor. "Normal că nu te poţi bucura când vezi că, atunci când părintele ne îndeamnă: Veniţi de luaţi lumină!, atât interiorul bisericii, cât şi curtea exterioară sunt arhipline, iar după ce se împart lumina şi paştele şi începe Sfânta Liturghie, în biserică nu mai rămân nici jumătate din cei prezenţi la început, pentru că sunt nerăbdători să plece acasă să se înfrupte din bucatele gătite cu această ocazie sau cei mai tineri merg prin baruri să se distreze. Dar, pe de altă parte, trebuie să avem credinţă şi nădejde că aceşti tineri, care fac totuşi efortul de a veni la biserică în noaptea de Paşti, vor rămâne ataşaţi de Biserică, credincioşi valorilor pe care aceasta le promovează, şi va veni o vreme, după ce se vor mai maturiza şi pofta de aceste lucruri trecătoare le va mai trece, când vor înţelege importanţa rugăciunii, a postului şi mai ales a jertfei Mântuitorului pe cruce şi a Învierii Sale", ne-a declarat doamna profesoară Elena Moise.

Bucuria Învierii umple sufletele tinerilor de credinţă

"Sărbătoarea Învierii adună în jurul bisericilor mulţi oameni. O privire atentă a acestora surprinde prezenţa multor tineri care "rup" tiparul, superficial conturat, al ideii că doar cei vârstnici îl caută pe Dumnezeu. Ce îi aduce pe aceştia la biserică? S-ar putea spune: tradiţia, pentru că aşa se merge la noi, sau obişnuinţa, pentru că familia, prietenii, cei mai mulţi oameni merg în noaptea de Înviere să ia lumină. Dar, la toate acestea, de ce să nu adăugăm şi o căutare sinceră a nădejdii şi a bucuriei luminii pe care Mântuitorul a adus-o prin Învierea Sa. Lumina învierii pe care o caută tinerii se regăseşte şi în sufletele lor, iar prezenţa lor la biserică nu face decât să le trezească, cu harul lui Dumnezeu şi din mila Lui cea bogată, simţămintele cele mai curate, mai pure şi să facă să rodească sămânţa credinţei sădită în sufletele lor", ne-a explicat părintele profesor Alexandru Marius Dumitrescu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.