Mitul suprapopulării

În aceste vremuri de criză, care afectează şi degradează grav starea generală a societăţii româneşti, se încearcă, pe diferite canale, în cadrul unor cercuri filosofice, ezoterice etc., mai pe faţă, mai pe ascuns, reeşaparea unui mit: cel al suprapopulării planetei. De unde şi necesitatea "corectării" acestei stări prin, evident, reducerea, indiferent de mijloace, a populaţiei globului. Cât de reale sunt aceste teorii? Ce se ascunde în spatele lor? Care este poziţia Bisericii cu privire la această rătăcire?

Ce aţi spune dacă, peste câţiva ani, în loc de legume, carne lapte sau ouă, pieţele, supermarketurile şi restaurantele ne-ar oferi drept hrană insecte şi supercereale modificate genetic? Sau dacă tot ingineria genetică ne-ar micşora dimensiunile fizice astfel încât să încăpem mai mulţi în dormitor, în avion, pe plajă, în baie, la şcoală sau în cimitire, ca să nu devenim "o sferă solidă de corpuri vii a cărei rază ar creşte, dacă ignorăm relativitatea, cu o viteză egală vitezei luminii", cum prevedea, isteric, cu ceva ani în urmă demograful Ansley Coale, de la Princeton, într-o conferinţă în care se discuta despre creşterea speranţei de viaţă şi creşterea populaţiei?

Ei bine, toate aceste lucruri pot deveni realitate, de vreme ce ele sunt incluse în scenarii, mai mult sau mai puţin publice, despre care însă profesori eminenţi, experţi ai ONU (Arnold van Huis, de exemplu) sau cercetători precum cei care au pus pe picioare proiectul imaginativ "The Incredible Shrinking Man" le susţin şi care şi-au găsit adepţi "discreţi" şi la noi. Care ar fi cauza acestor măsuri? Populaţia lumii a crescut de la 2 miliarde de locuitori în 1930, la 6,8 miliarde în momentul de faţă, pentru ca în anul 2050 să ajungă la 9 miliarde de suflete, după cum apreciază Societatea Regală din Marea Britanie. "Şi ce dacă!", am spune noi. Ei bine, nu este chiar aşa. Creşterea continuă a populaţiei este catalogată drept una dintre cauzele fundamentale care generează probleme de mediu precum schimbările climatice, despăduririle, diminuarea resurselor de apă sau pierderea biodiversităţii, după cum spun specialiştii societăţii amintite. De unde şi necesitatea unor măsuri de reducere a populaţiei Terei.

Aberaţiile unor "aleşi" rătăciţi în lumea secularizată

Dacă oamenii ar pierde în înălţime, spre exemplu, susţin cercetătorii din spatele proiectului imaginativ pomenit mai sus, Pământul, şi tot ce găzduieşte el, va creşte proporţional în dimensiune. "Această creştere a spaţiului şi a cantităţii de resurse este unul dintre motivele principale pentru a lua în calcul micşorarea înălţimii oamenilor ca formă sustenabilă de populare a planetei", zic ei. Care ar fi beneficiile acestei intervenţii genetice? "Noul spaţiu astfel creat nu numai că ar face străzi, parcuri sau pieţe mai largi, ci ar crea şi o piaţă de proporţii pentru arhitecţi… ar duce la zboruri mai ieftine cu avionul… cu un consum mai eficient de combustibil", cum scrie "Tree Hugger".

În cazul introducerii în consum a insectelor şi supercerealelor modificate genetic, socoteala purcede de la un studiu "justificativ" care porneşte de la consumul de 120 kg de carne pe an pe cap de locuitor în vestul Europei. Extrapolat forţat la nivel global, un asemenea consum ar necesita "6,5 miliarde de kilograme de furaje", ceea ce, evident, "pe Pământ nu este loc pentru asemenea culturi", după cum susţine Arnold van Huis, specialist în insecte, profesor al Universităţii Wageningen din Olanda, expert al ONU.

Mitul din care se hrăneşte industria avortului

Şi cum ar putea fi rezovată problema suprapopulării, care generează atâtea necazuri? Prin reducerea naşterilor, adică prin sterilizare, avort, eutanasiere etc. Cu alte cuvinte, prin controlul populaţiei, "decis şi constant, pentru evitarea dificultăţilor supravieţuirii", cum susţinea încă de pe la 1798 reverendul Thomas Malthus.

Teoria suprapopulării a alimentat în momente diferite ale istoriei acţiunile alarmiştilor. Din această rădăcină îşi trag seva şi cercurile româneşti din zilele noastre pomenite la început. Şi ele îşi justifică obţiunea din atitudini şi declaraţii de genul: "Vreau să reduc "urma de carbon" şi să dau o mână de ajutor la salvarea planetei… Menţinerea unei descendenţe genetice se face pe cheltuiala planetei… Fiecare persoană care se naşte are nevoie de mai multe alimente, mai multă apă, mai mult pământ, mai mult combustibil fosil, mai mulţi copaci şi produce mai mult gunoi, mai multă poluare, mai multe gaze cu efect de seră, şi înrăutăţeşte problema suprapoluării" (declaraţia lui Toni Vernelli, din Somerset, Anglia, care şi-a avortat copilul, după care a făcut o operaţie de sterilizare. Informaţie publicată de "This Rock" şi preluată şi tradusă de "Lumea Catholică"). Sau: "Mi-am dat seama că un copil ar polua planeta, şi faptul de a nu avea un copil este cel mai ecologic lucru pe care pot să-l fac" (declaraţia lui Sarah Irving - aceeaşi sursă). Sau: "Specia umană este un răpitor, un organism prădalnic cu toate caracteristicile unei tumori maligne" (declaraţia lui Waren Hern, un înflăcărat susţinător al avortului - aceeaşi sursă).

Dincolo de declaraţii şi manipulări, există o mare rătăcire atee care bântuie şi prin capetele celor care vântură astăzi şi la noi asemenea idei. Cel mai bine explică această rătăcire Brian Clowes, director al Departamentului de cercetare al "Human Life International", care spune: "Sâmburele gândirii lor nu este doar matematica, ci o antropologie eronată, o viziune deformată asupra speciei umane. Potrivit acestei viziuni, specia umană nu are nimic special, nimic care să o deosebească de animale. De aceea, orice decizie privind bunăstarea noastră implică luarea în calcul a bunăstării celorlalte animale. Unii ne văd ca fiind inferiori animalelor, un fel de cancer al pământului."

Nedeclarat, există însă şi un colosal interes strict material, despre care nu se vorbeşte, precum şi un mit spiritual devastator care susţine că "fericirea umană şi împlinirea pot fi găsite prin înlăturarea celorlalţi". Din acest mit se hrănesc industriile avortului şi ale eutanasiei, prostituţia legalizată, traficul de persoane, precum şi controlul populaţiei, idei care, mai devreme sau mai târziu, ar putea fi impuse prin lege şi românilor.

Viaţa omului este de la Dumnezeu

Biserica Ortodoxă Română a luat constant atitudine împotriva unor asemenea poziţii şi mituri. Încă din 2004, Sfântul Sinod a dat publicităţii un document al Comisiei Naţionale de Bioetică în care, printre altele, se arată: "Pentru că este purtătoarea chipului lui Dumnezeu, orice fiinţă omenească… deţine o demnitate reală şi impune un deosebit respect. De aceea, tot ceea ce este comis împotriva fiinţei umane este comis, într-o anumită măsură, împotriva voinţei lui Dumnezeu... Viaţa omului este de la Dumnezeu şi se perpetuează prin intermediul fiinţelor omeneşti, potrivit celor rânduite de Dumnezeu… Avortul şi toate practicile avortive sunt păcate grele pentru că: prin ele se ucide o fiinţă umană; prin ele este afectată demnitatea femeii; ele prezintă riscul mutilării trupului femeii, al îmbolnăvirii şi morţii premature a mamei şi a femeii tinere. Femeia nu trebuie redusă la nivelul de obiect al plăcerii bărbatului, nu trebuie batjocorită şi umilită în ceea ce îi este specific, anume feminitatea şi calitatea de mamă… Societatea secularizată contemporană aduce justificări diverse ale avortului, justificări de cele mai multe ori de ordin medical şi social. Fiind în lume, Biserica nu este nerealistă, dar nu poate fi nici superficială cu privire la motivele privind tendinţele de justificare a avortului".