Prima probă la bacalaureat este evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română, iar la întrebarea dacă au citit, studiat operele din programa şcolară, mulţi elevi răspund că se bazează pe comentariile făcute la clasă şi mai puţin pe operele citite. E o discuţie ce durează de câţiva ani - sunt tot mai puţini elevii, tinerii care mai citesc, iar când spunem "citesc", ne gândim obligatoriu la cărţi, opere ale autorilor români sau din literatura universală, la clasici, măcar la cei care au mai rămas în programa obligatorie de studiu, căci este foarte greu, oricât de binevoitor ai fi, să mai crezi că există o pasiune şi un interes pentru literatura modernă, pentru autorii noi, pentru premiaţii saloanelor de carte. Am făcut această introducere, mai lungă, pentru a deschide discuţia asupra unor păreri ce tind să devină unanim acceptate - vocabularul adolescenţilor devine tot mai sărac pentru că aceştia au rupt legătura cu cartea, cu lectura, iar internetul, messengerul, SMS-urile, jocurile şi filmele nu le dezvoltă capabilităţile de comunicare, ci le strivesc limbajul, ajungându-se în situaţia ca în lucrări oficiale, teze scrise să citim propoziţii, nici măcar fraze întregi, ce cuprind prescurtări sau cuvinte folosite în discuţiile de pe "mess", cuvinte ce au devenit, din păcate, o obişnuinţă în vocabularul adolescenţilor.
Nu trebuie să ne obişnuim cu "perlele" de la bacalaureat
În ultimii ani, "perlele" scrise de elevi în lucrările de la bacalaureat au devenit un "deliciu" pentru presă şi, din păcate, subiect de amuzament. "Există adevărate colecţii cu perlele elevilor de la bacalaureat şi ziariştii urmăresc cu atenţie subiectul, în fiecare an însă, personal, consider că ar trebui ca factorii de decizie să privească cu mai multă seriozitate acest fenomen ce tinde să intre în categoria obişnuitului; nu este normal ca un elev să confunde un examen, esenţial în formarea lui, cu o discuţie banală de pe messenger sau o postare pe un site de socializare. Cred că printre obsesiile pentru reforma nesfârşită a învăţământului ar trebui să-şi facă loc şi preocuparea pentru educaţia şi instruirea elevilor, o mai mare atenţie în pregătirea examenului de bacalaureat, ce constituie, până la urmă, încununarea a 12 ani de predare a cunoştinţelor, de învăţare; este vorba de mulţi ani şi tot efortul părinţilor, al elevilor, al profesorilor care încă îşi mai fac meseria cu responsabilitate şi deplină conştiinţă, nu trebuie minimalizat prin obţinerea unor rezultate care să ne ducă în penibil, în derizoriu şi, până la urmă, în a accepta afirmaţia că învăţământul este la pământ şi nu avem rezultate. Avem rezultate şi avem elevi merituoşi, care fac cinste României peste hotare, la olimpiade şi concursuri internaţionale. Trebuie doar să fim mai responsabili", ne-a declarat Matei Dobrovie, jurnalist.
Cuvintele scurtate, deja o obişnuinţă
"Nu este vorba de o modă sau de un limbaj cifrat, secret, de un vocabular pe care îl folosim doar noi, adolescenţii, cum spun mulţi, ci a devenit o obişnuinţă. Eu stau foarte mult pe net cu prietenii şi, din cauza vitezei şi a lipsei de timp, prescurtăm cuvintele sau folosim o literă pentru un cuvânt; noi ştim toate acestea, dacă ar citi un profesor, poate nu ar înţelege mare lucru din ce scrie pe telefonul meu, dar oricare dintre colegii mei citesc fără probleme. E drept că mi se întâmplă să mai scap şi la teze câte un "k" în loc de "care", "vzt" în loc de "văzut" şi altele, dar este foarte greu să treci de la un limbaj pe care îl foloseşti aproape oră de oră la unul normal, conform DEX-ului şi vorbirii literare. Dacă nu era internetul, messengerul, televizorul, cu siguranţă citeam mai mult şi foloseam cuvintele adecvat", ne-a mărturisit David, elev în ultimul an de liceu, ce recunoaşte că se bazează mult pe ce a reuşit să înveţe în ultima lună, dar o să mai repete şi în săptămâna rămasă până la examenul de bacalaureat.
Simona recunoaşte şi ea că sunt mulţi elevi care se exprimă şi scriu la şcoală, aşa cum o fac acasă, pe mess. "Tinerii folosesc alte cuvinte atunci când vorbesc între ei şi problema este că vorbim foarte mult între noi. Dimineaţa, până ce plecăm la şcoală, şi seara scriem pe net aşa cum vorbim, de fapt mult mai rău, că nu vorbim cu litere, dar scriem doar litere; noi ştim ce înseamnă o literă sau un emoticon pe care îl folosim. Mai sunt mesajele pe telefon, scrise cu rapiditate, în care se folosesc foarte multe prescurtări. Dar, vorbind de vocabular, eu cred că este mai puţin dăunătoare folosirea prescurtărilor decât vorbirea în tot felul de interjecţii, pe care unii copii le consideră "cool", gen "ok", "mişto", "trendy", "naşpa" sau deja obsesivul "super". Acest limbaj de cartier, tot mai des folosit, mi se pare mult mai dăunător".
Cărţile uitate, în favoarea internetului
Profesorii de limba română îşi arată îngrijorarea faţă de modul în care s-a transformat vocabularul adolescenţilor în ultimii ani, dar mai ales de amploarea cu care sunt folosite unele cuvinte care nu au ce căuta în limbajul uzual al unui tânăr. "Lipsa de lectură se observă, din păcate, la tinerii de azi, mai ales în modul în care aceştia se exprimă în scris, dar şi oral. Nu mai au răbdarea să construiască frumos o frază, se exprimă în propoziţii scurte, folosesc greşit diferiţi termeni, scriu fără subiect ori fără predicat. Internetul le acaparează tot timpul şi este principalul factor ce le influenţează modificarea limbajului. Norocul lor este că stau destul de mult timp la şcoală, unde nu li se tolerează un anumit limbaj, pentru că suntem conştienţi de faptul că părinţii, prinşi cu treburile zilnice, cu toate problemele familiei, nu au suficient timp să se ocupe de aspecte legate de modul de exprimare al copiilor. Nu mai vorbim de faptul că elevii comunică tot mai greu cu părinţii, preferând să stea pe diferite site-uri de socializare, cu nişte "prieteni" virtuali, în defavoarea legăturii directe cu părinţii care îi pot ajuta şi sprijini în toate problemele şi pot fi adevăraţii lor prieteni", este de părere Marcela Mocanu, profesoară de limba şi literatura română.
Primii paşi trebuie făcuţi în direcţia corectă
"Din păcate, sunt tot mai numeroase cazurile în care copiii învaţă mai întâi să tasteze şi să folosească mouse-ul şi abia apoi să scrie de mână. Cunosc bine un caz, un copil care abia în toamnă va merge în clasa întâi, dar el vorbeşte deja pe messenger cu o verişoară stabilită cu familia în Canada. Faptul că ştie să scrie şi să citească la vârsta de şase ani nu este un lucru rău, chiar lăudabil, însă le-am atras atenţia părinţilor că nu este un fapt benefic să îi permită copilului să stea atât de mult timp pe calculator. Deja se poate observa că nu mai are plăcerea jocurilor, a ieşirii în parc cu părinţii, a devenit nerăbdător atunci când sunt orele de masă şi a "prins" un drag de televizor care se manifestă uneori violent atunci când îi este luată această "plăcere". Inevitabil, pericolul este ca, atunci când va fi la şcoală, şi mai ales când va face parte dintr-un grup de copii ce vor avea ca principală activitate statul pe net, discuţiile pe messenger, jocurile pe calculator, tulburările de comportament să se accentueze, iar urmările imediate vor fi neglijarea temelor şi scăderea rezultatelor obţinute la şcoală, dar în special abandonarea activităţilor sociale specifice vârstei, a comunicării deficitare cu cei apropiaţi, în special cu părinţii, şi a adoptării, în cele din urmă, a unui stil de viaţă şi inclusiv a unui limbaj neconform cu aşteptările societăţii sau cu valorile morale", ne-a explicat Manuela Cazan, psihopedagog.
