Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Obsesia de a fi mereu slabe
În zilele noastre, se pune tot mai mult accentul pe felul cum arătăm, iar noi, din dorinţa de a fi în pas cu moda sau de a arăta asemenea personajelor din reviste, ajungem nu numai să ne desfigurăm, ci chiar să ne automutilăm. Dorinţa femeilor de a fi suple, aşa cum cere societatea în care trăim, se poate transforma într-o obsesie, care poate degenera în anorexie, o boală care duce chiar şi la moarte în unele cazuri. Dacă am avea mai multă grijă de suflet, cu siguranţă n-am mai simţi nevoia de a ne preocupa excesiv de trup.
Anorexia este o boală care prinde în mreje tot mai multe femei, în special adolescente. Ea presupune lipsa poftei de mâncare, însă se declanşează pe fond psihic. Anorexia nervoasă constă într-o tulburare de alimentare cu implicaţii fizice şi emoţionale. Anorexicele nu doresc să scape de greutatea în plus, ele vor să dea jos şi ultima fărâmă de grăsime care le împiedică să îşi scoată în evidenţă oasele. O persoană anorexică are o greutate mult sub cea standard, impunându-şi limite foarte drastice pentru cantitatea de alimente pe care are voie să o consume, deoarece are o imagine distorsionată asupra propriului trup, neputând să-şi menţină masa corporală în limite normale, temându-se de câştigul în greutate. Această boală pe termen lung poate duce la înfometare, la o formă de sănătate precară şi chiar la deces. Anorexia poate deveni o boală cronică, chiar dacă este posibilă recuperarea completă cu un tratament adecvat. Iluzia autocontrolului Într-o societate în care imaginii i se acordă o deosebită importanţă, este imposibil ca astfel de deviaţii să nu apară. Întotdeauna vor fi admirate pentru voinţa lor persoanele care reuşesc să se abţină de la mâncare. În timpurile pe care le trăim, femeile fac eforturi deosebite pentru a fi tot mai slabe, pentru că aşa văd la televizor şi în reviste că e în tendinţe. În nici un caz nu va fi complimentată o femeie care s-a rotunjit un pic. Când cineva reuşeşte să câştige lupta cu kilogramele, va avea din partea noastră toată admiraţia. Specialiştii care au studiat problema anorexiei susţin că mentalitatea persoanelor suferinde de această boală este aceea că dacă reuşesc să-şi suprime o nevoie fiziologică, în acest caz aceea de a se alimenta, pot reuşi în tot ceea ce îşi propun. Din păcate, aceasta este doar o iluzie şi ele nu vor putea niciodată să-şi vadă visul împlinit, aşa că vor trăi în permanenţă cu impresia că nu pot reuşi. În spatele autocontrolului se ascund de fapt alte lucruri, cum ar fi o părere extrem de proastă pentru propriul corp şi automat faţă de propria persoană, o lipsă de încredere totală în forţele proprii, dar în acelaşi timp şi o preocupare bolnavă pentru imaginea proprie. Cea mai mare greşeală a femeilor care suferă de această deviaţie este că uită să privească în interiorul lor, pentru a încerca să-şi modeleze sufletul, în loc să îşi chinuiască corpul în numele perfecţiunii şi al autocontrolului. Trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem Ar trebui să ne îngrijoreze cazul tot mai multor femei care au devenit sclavele dietelor de orice tip, care pot marca începutul anorexiei. Modelele perfecte care ne zâmbesc de pe copertele revistelor glossy, prezentatoarele tv, actriţele şi cântăreţele impun nişte standarde greu de obţinut pentru femeile obişnuite. Însă noi încercăm şi iar încercăm, în speranţa că viaţa va fi mai frumoasă. De cele mai multe ori, imaginile care ne sunt vândute nu sunt nici măcar reale, fiind modificate în Photoshop, tocmai pentru a vinde iluzii despre perfecţiune. Dar nu numai mass-media are vină, ci şi noi, care plângându-ne mereu că ne-am îngrăşat, în acest mod transmitem un mesaj celui căruia ne adresăm, cum că nu este permis să fim plinuţe. Ce putem face? Putem învăţa că respectul de sine, încrederea în noi sunt mult mai importante decât orice altceva. Nu vom fi niciodată nişte persoane fericite dacă depindem de modul în care arătăm. Oricum, fericirea este o noţiune relativă şi ea depinde în mare parte de mulţumirea de sine. Cântarul nu ar trebui să ne controleze viaţa. Trebuie să învăţăm să ne acceptăm şi să ne respectăm aşa cum suntem. Trupul este muritor, însă sufletul este veşnic Despre cum priveşte Biserica această problemă, ne-a vorbit pr. Roman Romeo Ene, referent cultural la Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei: "Nu este un păcat în a avea grijă de propriul trup, deoarece trupul este "templu al Duhului Sfânt" şi trebuie protejat. Însă nu despre aceasta este vorba aici. Femeile zilelor noastre au ajuns să-şi facă un scop din îngrijirea excesivă a propriului trup, apelând la tot felul de metode de înfrumuseţare moderne. Cel mai grav pentru om este atunci când pierde din vedere scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat: dobândirea mântuirii, adunarea de comori în ceruri, iar nu câştigarea lumii acesteia şi strângerea de comori pe pământ. Din ce în ce mai multe femei, mai ales fete adolescente (unele dintre ele biete copile) ajung să-şi automutileze corpul prin înfometare, temându-se de îngrăşare. În acest fel apare anorexia. Aceasta nu este o cură de slăbire, ci o adevărată boală care pune stăpânire atât pe corp, cât şi pe psihic. Aceste persoane care suferă de anorexie nu-şi sluţesc doar trupul, ci îşi urâţesc şi sufletul. Femeile care ajung într-o astfel de fază îşi pierd respectul şi încrederea în sine. Viaţa înseamnă mai mult decât felul de a arăta. Ar trebui să respectăm mai mult viaţa şi să o trăim în duhul Evangheliei Mântuitorului Hristos. Şi... să nu uităm: trupul este muritor, însă sufletul este veşnic!". Drumul de pe podium poate duce la morgă Primele semnale de alarmă privind pericolele anorexiei şi ale tulburărilor de alimentaţie au fost date când podiumul internaţional al modei a deschis drumul către morgă. Dintre toate tulburările mentale, anorexia este cea care conduce cele mai multe persoane către deces. Cu toţii am aflat recent de moartea modelului de origine franceză Isabelle Caro, de 28 de ani, care suferea de anorexie de la vârsta de 13 ani. După ce şi-a expus trupul scheletic în 2007, într-o fotografie şocantă, imaginea Isabellei a făcut, în ultimii trei ani, înconjurul întregii lumi, datorită unei campanii de prevenire a anorexiei. Şi în rândul vedetelor internaţionale anorexia şi-a făcut apariţia şi mai multe femei celebre au povestit în emisiuni sau în reviste ce luptă aprigă au dus cu această boală. Cristina Ricci (actriţă), Fiona Apple (cântăreaţă), Tracey Gold (actriţă) sunt doar câteva dintre celebrităţile care au învins anorexia. Există însă şi cazuri nefericite, când boala a triumfat, precum cel al lui Karen Carpenter, solista trupei The Carpenters, care a murit din cauza anorexiei la vârsta de numai 32 de ani, în urma unui atac de cord.