Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Păcatul de a refuza copilului învăţătura
Toţi copiii, fără nici o discriminare, au dreptul la educaţie, garantat de statele semnatare ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului prin alocarea de resurse de ordin material şi uman. Acest drept fundamental nu este, însă, respectat în totalitate; la ora actuală, în lumea întreagă, peste 72 milioane de copii nu merg la şcoală.
Printre aceştia se numără şi unele suflete private de învăţătură chiar de către propriii părinţi, sub diverse motivaţii: de ordin material, social sau, pur şi simplu, pentru că au căzut pradă judecăţii lor nepotrivite: "Lasâ că n-o conduce el lumea", sau "Nu-i trebuie lui şcoală la mânatul cailor", sau "Daâ ce, eu am făcut şcoală? ...Şi uite că m-am descurcat în viaţă...". În spatele unor astfel de raţionamente, care nu-i stimulează în nici un fel pe copii şi duc, spun specialiştii în psihologie, la deficienţe cognitive, transformate mai târziu într-un handicap în dezvoltarea intelectuală, se ascunde însă, de multe ori, neputinţa şi necredinţa: "O cauză importantă pentru deficienţele cognitive poate fi substimularea educativă. Copiii crescuţi de persoane sau în medii în care nu este nimic transmis, unde curiozitatea nu este alimentată în nici un fel, vor suferi de un handicap în dezvoltarea intelectua-lă", spune psihoterapeutul Răzvan Pleteriu, psiholog clinician în cadrul Spitalului de Psihiatrie "Gh. Preda", Sibiu. "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea", ne îndeamnă Mântuitorul Iisus Hristos, iar orice oprelişti, mai greu sau mai uşor de înfruntat, trebuie îndepărtate, pentru binele copiilor şi al părinţilor deopotrivă. Pentru a face binele, trebuie să-ţi îndrume cineva paşii într-acolo, iar scopul vieţii noastre pământeşti este tocmai acela de a descoperi tainele luminii lui Hristos şi a urma Lui. Fără învăţătură nu vom reuşi să obţinem altceva decât virtuţi deşarte, bunuri materiale sau trăiri efemere, care nu aduc cu ele nici o bucurie sufletească, nici o tresăltare vioaie a gândului cel bun. Neîndemnarea către învăţătură, un păcat de moarte Părinţii sunt cei care trebuie să se îngrijească în primul rând de educaţia copiilor lor, pentru că, aşa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, vor da răspuns la Dumnezeu, iar "cei care sunt nepăsători faţă de buna educare a copi-ilor lor vor fi pedepsiţi": "Tu, însă, faci tot ce poţi pentru ca fiul tău să dobândească un cal frumos, o casă spaţioasă, un ogor sau o vie roditoare, trai bun şi multe alte bunătăţi pământeşti. Dar te gândeşti vreodată ca el să fie virtuos, înţelept şi cumpătat? Fiindcă oricare ar fi bunătăţile sale, oricât de mare ar fi averea lui, va pieri împreună cu el dacă nu este virtuos şi înţelept. Dimpotrivă, dacă în sufletul său există bărbăţie şi virtute, lesne le va dobândi pe toate, chiar dacă casa lui ar fi complet goală. Nu le lăsaţi deci bogăţii, ci învăţătură şi virtuţi. Astfel nu se vor sprijini pe moştenirea bunătăţilor materiale, ci se vor distinge prin educarea minţii şi cultivarea sufletului". Educaţia reprezintă "cel mai bun mijloc pentru depăşirea sărăciei şi a tuturor problemelor vieţii", îndemnul Sf. Ioan Hrisostom fiind tocmai bun de urmat în vremurile în care trăim, nu tocmai favorabile sub aspectul lor social şi moral. "Dacă-l educi cum trebuie pe copilul tău şi-l faci să aibă evlavie şi iubire, dacă şi el va face la fel cu copiii săi etc., se va alcătui un lanţ binecuvântat datorită ţie, care ai devenit rădăcina întregului bine. Părinţii care nu se îngrijesc de buna creştere a copiilor lor sunt mai răi chiar decât ucigaşii de prunci; pentru că primii omoară sufletul nepieritor, iar ultimii doar trupul muritor", atrage atenţia Sf. Ioan Gură de Aur. Mânia Domnului nu se va abate asupra celor care, ne dezvăluie acest "mare luminător şi învăţător al lumii", îşi educă copiii creştineşte, îi învaţă tainele Bisericii - dreptatea, înţelepciunea, bunătatea, îi ajută să se cunoască pe ei, "căci aşa vor fi conduşi şi la cunoaşterea de Dumnezeu". Părinţii sunt îndemnaţi, astfel, să-şi ducă la bun sfârşit îndatoririle şi în ceea ce priveşte educaţia copiilor lor, care-i va ajuta să răzbească: "De aceea un înţelept a spus: "Omul neşcolit priveşte, dar nu vede". I se pare că vede, dar este orb, fiindcă nu are cunoaştere, şi îndeosebi cunoaşterea adevărurilor şi a dogmelor credinţei. Educaţi-vă creştineşte copiii. Aceasta este datoria voastră". Biserica Ortodoxă Română dezvoltă programe de susţinere a învăţăturii în rândul copiilor, de integrare a celor defavorizaţi şi de prevenire a abandonului şcolar, proiectele "Hristos împărtăşit copiilor" şi "Alege şcoala!", derulate la nivelul tuturor eparhiilor din ţară, fiind două astfel de exemple. Părinţii, constrânşi de lege să-şi trimită copiii la şcoală La nivel mondial, potrivit UNESCO, 72 milioane de copii nu merg la şcoală, majoritatea dintre aceştia fiind fete. Mai mult de atât, raportul atrage atenţia că progresele realizate la nivel global pentru îndeplinirea obiectivului de a oferi acces la educaţie obligatorie şi gratuită pentru toţi copiii sunt lente. Iar România nu face excepţie de la această regulă, datele recente plasând ţara noastră în topul ţărilor cu abandon şcolar crescut. Astfel, din 100 de copii care intră în clasa I, 20 abandonează, pe parcurs, cursurile şi doar unul din patru elevi din mediul rural îşi continuă studiile liceale. Acelaşi raport, făcut public de forul internaţional în cadrul Campaniei Globale pentru Educaţie, evidenţiază problema României în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor cu dizabilităţi, a căror rată de includere în învăţământ este de doar 58%. De asemenea, se precizează că 30% dintre copiii romi din ţara noastră urmează mai puţin de patru clase.