Alegerea numelui unui copil este, în esenţă, o opţiune strict personală . Statisticile Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor arată însă şi influenţele aşa-numiţilor "factori externi sociali" asupra modului în care părinţii aleg numele copilului lor . Astfel, pe lângă baza solidă a numelor preferate de români, formată, în majoritatea ei, din nume de sfinţi, fiecare epocă sau perioadă marcată de un anumit context social aduce cu sine şi o serie de prenume "la modă" .
Studiile sociologice asupra numelor/prenumelor fac parte din ceea ce se numeşte studii de microsociologie. Astfel de cercetări sociologice au fost integrate în studiile privind moda, considerându-se că prenumele aparţin şi ele "modelor care trec". Potrivit specialiştilor care studiază acest fenomen, "o serie de prenume sunt fie privilegiate, fie intră în uitare, fie revin în atenţia publică".
De asemenea, prenumele vin să se adauge numelor proprii, într-o încercare evidentă de a prezerva anumite statusuri sociale sau un anumit prestigiu social. "Din cercetări s-a observat că sursele de inspiraţie sunt dintre cele mai diverse: calendare religioase, consilii de familie, filme sau telenovele la modă, dicţionare specifice (la noi, de exemplu, dicţionarul lui I. Iordan), dicţionare de termeni mitologici, presa consacrată vedetelor, sau chiar cărţi de telefon. Pentru spaţiul românesc, dimensiunea religioasă rămâne însă deosebit de importantă, pentru că numele cel mai des întâlnite le regăsim şi în calendarul creştin-ortodox", explică sociologul Adrian Netedu.
Cu toate acestea, există şi numeroase derapaje, deoarece se practică pe scară din ce în ce mai largă impunerea unor nume "exotice" (departe de tradiţia românească), sau chiar a unor nume absurde (derivate din porecle, apelative neaoşe etc.). "Dincolo de aceste accidente, sociologii au detectat însă alte puncte de interes: prenume care se dau pentru început în "clasele înalte", pentru a deveni mai apoi foarte populare pentru marea masă; prenumele ca expresie a faptului de a fi informat si la modă; prenumele ales ca strategie de marketing (artişti, vedete care îşi iau alte nume/pseudonime), sau prenumele ca influenţă din exterior, din alte ţări", explică sociologul Adrian Netedu.
În trecut, numele era indicat de preotul care boteza pruncul
În spaţiul românesc, numele era indicat de obicei de preotul care boteza pruncul, în funcţie de sfântul trecut în calendar în ziua sau aproape de data naşterii copilului. "Pentru mulţi dintre părinţii de astăzi, însă, prenumele autohtone sunt privite ca fiind banale. Un Gheorghe sau un Ion este doar unul dintre cei mulţi", este de părere Stelian Dumistrăcel, profesor universitar şi cercetător la Institutul de Lingvistică "Al. Philippide" din Iaşi. Falsa "teamă de banal" este unul dintre motivele pentru care părinţii aleg aşa-zisele "nume eroice". "Se revine la mentalul primitiv şi se pune copilul sub prestigiul unei anumite persoane", explică cercetătorul ieşean.
"Prin anii â78, un tătic a vrut ca pe băieţelul lui să-l cheme Nicolae Ceauşescu, însă, fiind un subiect sensibil, cererea nu i-a fost aprobată de cei de la partid. După â89, a venit moda prenumelor din telenovele şi multe fetiţe au fost declarate Isaura, Rosalinda sau Mercedesa", povestesc reprezentanţii Serviciului de Stare Civilă din sectorul 5 al Capitalei câteva dintre exemplele numelor "celebre" pe care le-au întâlnit. Pentru că legea nu îngrădeşte în vreun fel dreptul unui părinte de a-şi numi copilul, singura interdicţie legislativă fiind ca prenumele pus copilului să nu fie obscen, în registrele Oficiilor de Stare Civilă se regăsesc şi nume mult mai "sonore", precum Justiţia, Poliţia, Ministru, Logan, Renault sau Mercedesa, care ar trebui probabil să garanteze, în opinia părinţilor care le-au ales, corectitudinea, caracterul dârz şi reuşita copilului lor în viaţă.
În acelaşi timp, însă, preoţii din parohii au observat o uşoară tendinţă de revenire la numele "clasice", precum şi la cele ale sfinţilor din apropierea zilei de naştere sau ale unor sfinţi ale căror moaşte au fost aduse spre închinare în România.
"Putem spune că se observă o tendinţă de creştere a numărului de nume precum Andrei, după ce moaştele sale au fost aduse spre închinare la noi, sau nume ale sfinţilor din apropierea zilei de naştere a copiilor. Evident, sunt şi situaţii în care părinţii vin cu nume din telenovele, şi au fost destule cazuri de acestea, însă le recomandăm să pună şi un nume creştin. Şi chiar dacă acel copil avea două nume, părinţii îl puneau şi pe al treilea, pentru că nu ştiau de ce este bine să pui şi numele unui sfânt, care să îl ocrotească pe acel copil. Şi toţi au înţeles şi au pus şi un nume de sfânt", a spus pr. prof. dr. Vasile Nechita.
"Gabriel-Leonardo" sau încercarea de a împăca tradiţia cu "lumea nouă"
Un fenomen asemănător se manifestă şi în ceea ce priveşte prenumele alese de unii români stabiliţi în străinătate pentru copiii lor. Prin botezarea cu nume care pot fi pronunţate uşor de către străini, părinţii încearcă să-şi integreze mai uşor copiii în noua societate în care trăiesc. Ana Grigoraş, o tânără de 29 de ani care locuieşte împreună cu soţul său, tot român, de peste opt ani în Creta (Grecia), povesteşte că primul lor copil, un băieţel botezat Cezar, a avut dificultăţi în a se adapta printre colegii de şcoală, deoarece aceştia nu îi înţelegeau numele. "În primele luni de şcoală, se plângea de faptul că ceilalţi copii îi poceau numele, râdeau de el şi îl botezau în fel şi chip. La al doilea copil care s-a născut în familia noastră, o fetiţă, am ales să o botezăm cu un nume des întâlnit aici, Eleni, pentru a se adapta mai uşor în lumea aceasta", povesteşte Ana.
O alegere asemănătoare a făcut şi Marius Timofte, un român de 31 de ani, stabilit în Torino (Italia) din anul 2000, împreună cu soţia şi cu băieţelul, acum în vârstă de patru ani. "Ne-am botezat băieţelul Leonardo, pentru că, cel mai probabil, nu ne vom întoarce prea curând în România, iar el merge deja la grădiniţă şi s-a integrat foarte bine aici. Dar i-am pus şi un prenume românesc, de sfânt - Gabriel", explică Marius cum a încercat să împace tradiţia cu noua lume în care trăieşte.
