Ne aflăm în perioada binecuvântată a Postului Mare, Postul Sfintelor Paşti, prilej pentru noi de a medita mai adânc la starea sufletului, la condiţia de creştin şi răspunsul pe care îl dăm, zi de zi, la nemărginita dragoste şi bunătate cu care Dumnezeu ne înconjoară. Şi aceasta întrucât sentimentele care copleşesc sufletul în zilele acestea de rugăciune, cu slujbele speciale pe care Biserica le-a rânduit în timpul postului, sunt sentimente de profundă renunţare, de smerenie, de conştientizare a puterii pe care dragostea şi răbdarea o sădesc în firea noastră, atât de slăbită în aceste vremuri de încercări, de tulburări de tot felul.
De ce postim? De ce prin post reuşim să ne înălţăm mintea la Dumnezeu şi, astfel, să Îl putem primi în inimă? Pentru cine postim şi de ce Patimile Domnului nostru Iisus Hristos ne smeresc gândurile, iar dragostea cu care Mântuitorul a purtat neputinţele noastre ne umple de putere şi slăbiciunea zilei devine doar o umbră
nesemnificativă? La aceste întrebări am căutat posibile răspunsuri împreună cu tineri elevi ai Colegiului Naţional "Mihai Viteazul" din Bucureşti, dar şi cu tinerii studenţi, vecini colegiului, de la Facultatea de Instalaţii.
Nu trebuie să reducem totul la postul alimentar
"Nu sunt de acord cu cei care se laudă că postesc, dar nu vezi nici o schimbare în felul lor de a se comporta. Singura schimbare e că nu mai mănâncă pizza, dar tot fumează, şi doamna profesoară de religie ne-a spus că în timpul postului trebuie să ne abţinem şi de la fumat, băut alcool, mers prin cluburi şi altele, or, la colegii noştri pe "care i-a lovit postul" nici vorbă de aşa ceva. Eu nu postesc, nici părinţii mei; mai posteam vara, când mergeam la bunici, în Argeş, şi oricum, din ceea ce ştiu, mâncarea de post are multe E-uri şi îngraşă mai ceva decât carnea şi, pe deasupra, spune mama că e şi foarte scumpă: lapte de soia, brânză Tofu, crenvurşti de post, salate", este părerea lui Andrei B., elev în clasa a XI-a. Aceeaşi părere este susţinută şi de Vlad, care crede că "postul înseamnă să mănânci doar pateuri vegetale, şniţele de soia şi măsline", or, el mărturiseşte că nu ar rezista o zi fără ceva dulce. La întrebarea dacă văd şi un folos sufletesc, şi nu doar unul fizic, material, al postului, cei doi tineri mi-au răspuns că "postul poate fi de ajutor sufletului, în sensul că te face mai bun, dar dacă tu nu simţi această stare de mai bine nu are rost să te prefaci că o simţi şi să posteşti doar pentru că aşa trebuie sau pentru că îţi spune cineva".
Pentru cine şi pentru ce postim
Am întâlnit pe holul colegiului două eleve care aveau în mână câte o pungă cu deja celebra pâine prăjită cu arome de usturoi şi mi-au spus că ţin post şi fac aceasta nu pentru că le-au cerut-o părinţii, ci pentru că ele s-au convins, în timp, că această renunţare la diferite "bunătăţi" le este benefică şi dacă au mai fost şi la biserică şi s-au rugat, Dumnezeu le-a ajutat întotdeauna. "Merg duminica la biserică împreună cu mama şi ţinem şi post. M-a ajutat foarte mult şi am simţit, mai ales în perioada tezelor şi a olimpiadelor, că Dumnezeu mi-a întins o mână şi am obţinut rezultate pe care, uneori, nu le meritam", mărturiseşte convinsă Mădălina. Şi Elena se declară o adeptă a ideii că postul ne foloseşte în primul rând nouă şi celor pe care îi iubim: "Nu postim pentru Dumnezeu, care nu are nevoie de postul nostru. Dacă postim şi ne rugăm, o facem pentru liniştea noastră, pentru buna înţelegere cu ceilalţi, pentru a ne uşura viaţa şi a înţelege mai bine ce ni se întâmplă. Sunt sigură că efortul nostru de a posti Îl face pe Dumnezeu mai bun cu noi şi ne face mai optimişti, mai încrezători în reuşită".
Postul, un beneficiu personal
La vecinii mai mari, "tinerii instalatori de mâine", după cum a glumit domnul de la intrare, am întâlnit, spre bucuria mea, mai multe păreri bune şi cu patos argumentate despre post şi beneficiile sufleteşti pe care acesta le are. "Recunosc că nu este uşor să postesc, mai ales în Postul Paştilor, care este cel mai lung, dar încerc, cu atât mai mult, cu cât sunt conştient că este şi un beneficiu pentru organism, în sensul că îl curăţă şi îl purifică, şi mie chiar îmi plac salatele. Încerc să postesc şi cu mintea, aici e cel mai greu: să lupţi cu lenea, cu nepăsarea, cu limbajul agresiv şi uneori cam nesimţit, cu toate obiceiurile rele pe care le-ai căpătat prin cămine. Şi mai este un lucru: încerc să mă stăpânesc să gândesc că fac acest efort, de a posti, cu scopul expres de a primi ceva. Mă gândesc la acel troc ce îţi vine în minte: eu fac ceva pentru Dumnezeu, adică postesc, merg la biserică, mă abţin să vorbesc urât, dar aştept şi de la Dumnezeu să îmi dea ceea ce vreau. Eu nu văd postul ca pe ceva care să se rezume la un schimb între mine şi Dumnezeu, ci încerc să mă gândesc doar la ceea ce nu fac eu bine şi trebuie să schimb, aceasta pentru că am convingerea că sunt pe un drum greşit şi voi suferi mai târziu, nu că voi fi pedepsit de Dumnezeu dacă nu postesc", ne-a explicat Florian Dumitru, student în anul al IV-lea.
Darurile lui Dumnezeu - postul şi iertarea
"Postul nu are urmare imediată şi nu aduce cu sine iertarea păcatelor, ci este un mijloc de conştientizare a păcatului, a stării de păcătoşenie, dar, în acelaşi timp, trebuie să cauţi şi modelul, şi modul de îndreptare, iar acestea nu le găseşti decât în Biserică. Păcatele ţi se iartă doar după ce faci mărturia unei adânci păreri de rău, a mustrării de conştiinţă şi mai ales a hotărârii de a nu mai săvârşi păcatul, toate acestea în faţa preotului duhovnic şi după dezlegarea primită. Tocmai de aceea, Părinţii Bisericii învaţă că postul te ajută şi te aduce în starea premergătoare spovedaniei, care nu poate fi decât o stare de smerenie şi de plângere sinceră a păcatului. În spitalul unde slujesc ca preot văd zilnic mulţi bolnavi, unii într-o stare gravă, dar misiunea noastră, ca preoţi de caritate, este de a ne ruga pentru toţi şi a-i învăţa pe oameni că postul nu este dat de Dumnezeu oamenilor ca o pedeapsă, ci, dimpotrivă, ca dar. Bunul Dumnezeu, care toate le ştie, ştie că avem nevoie şi de perioade în care să mâncăm mai puţin, mai puţin gras, să consumăm multe legume şi fructe, pentru că astfel ajungem la o supraîncărcare a trupului, la o oboseală care îl va slăbi, şi în viitor îl va răpune. Chiar medicii au scris mii de pagini despre beneficiile postului pentru trup. Credincioşii care ajung, din păcate, în spital pleacă de aici cu convingerea fermă că este mai bine să ţii post la tinereţe decât regim la bătrâneţe. Şi asta o spune mereu Biserica: trebuie să avem un echilibru în viaţă şi să evităm exagerările de orice fel", ne-a mărturisit părintele Alin Calinic Hotcoleanu, slujitor la capela Spitalului de Dermato-venerologie "Scarlat Longhin" din Bucureşti.
