Profesorul de azi, prin ochii elevului de mâine

Pentru că a mai rămas puţin timp până la mult-aşteptata vacanţă de vară, elevii, studenţii, dar şi profesorii făcându-şi deja planuri pentru cele trei luni în care nu vor mai auzi sunetul clopoţelului, am profitat de un răgaz între teze, pregătirea pentru examenul de bacalaureat şi alte activităţi şcolare şi am discutat cu câţiva elevi despre cum şi-ar dori să fie profesorii lor, cum sunt şi mai ales care este raportarea lor faţă de dascăli şi cum ar evalua relaţia elev-profesor în mediul şcolar actual.

În ciuda unei păreri ce se vrea tot mai generală, cum că ar fi intervenit o ruptură în relaţia elev-profesor, părere pe care o vedem aruncată pe piaţă, uneori de persoane care nu au legătură cu sistemul educaţional, preluată apoi de analişti de profesie în talk-show-uri ce se vor pretenţioase, elevii ne-au mărturisit că, în majoritatea cazurilor, sunt mulţumiţi de modul de prezentare a profesorilor la clasă, au o relaţie constructivă cu aceştia, chiar dacă, recunosc, "profesorii au mult de furcă cu ideile revoluţionare ale elevilor din ziua de astăzi". Recunoaştem, au fost şi elevi care au spus că îşi doresc ca, în relaţia elev-profesor, să existe mai multă apropiere, iar distanţa dintre catedră şi bancă să se diminueze şi dacă s-ar putea chiar să dispară.

Profesorul, un sprijin de încredere

Dacă pe părinţi şi-i doresc cei mai buni prieteni, pe profesori, elevii îi vor un sprijin permanent, să-i ajute la greu şi să nu-i certe. "Din clasele mici, am privit-o pe doamna dirigintă ca pe "mama de la şcoală"; era toată ziua cu noi, ne asculta, ne îndruma; a rămas pentru mine modelul de profesor neegalat sau neatins până astăzi, din păcate", şi-a amintit Ioana, elevă în clasa a IX-a. Ea crede că a fi profesor este mai mult decât o meserie şi ai nevoie de un dar special pentru a fi un dascăl bun, care să lase imprimat ceva de folos în mintea şi sufletul copiilor. "Nu este simplu să reuşeşti să fii pe placul elevilor, mai ales că în ziua de astăzi elevii sunt altfel, au mai multe pretenţii, unele exagerate, şi profesorul nu prea mai are mijloace de constrângere atunci când elevul are un comportament neadecvat în clasă. Şi dacă se ajunge la ameninţări şi la note rele, nu este bine tocmai pentru că toate acestea nu rezolvă ceva; poate doar orgolii şi ambiţii mai mari. Personal, cred că un profesor bun este acela care reuşeşte să ne înveţe jucându-se, adică totul să fie prin joc, exerciţii care să ne antreneze într-o competiţie cu noi înşine", susţine Cristina, care se pregăteşte intens pentru examenele de evaluare la sfârşit de clasa a VIII-a.

Ora de religie, între preferinţele elevilor

Profesori "mai interactivi" vor şi elevii de la Şcoala Nr. 39 din Bucureşti, care cred, iar la vârsta lor este normal să fie aşa, că temele ar trebui să fie înlocuite cu activităţi "mai interesante". Radu şi Luca şi-ar dori ca majoritatea orelor să fie ţinute în aer liber, iar profesorii să fie mai blânzi şi mai răbdători şi să nu folosească un ton ridicat. "Sunt multe ore care ar trebui să se ţină în aer liber sau în laboratoare special amenajate, cum sunt biologia, geografia, fizica, chimia; la orele de istorie ar trebui să fim la muzee, ar fi mai interactiv şi profesorii ar avea şi exemple la îndemână, aşa cum se întâmplă la orele de religie - de cele mai multe ori mergem la biserică, iar domnul profesor ne arată icoane, ne explică arhitectura bisericii, părintele de acolo ne vorbeşte despre botez, ne arată Sfântul Potir şi Sfântul Disc, pe noi, băieţii, ne duce în Sfântul Altar şi ne arată Sfânta Masă şi tot ce se află pe ea; ora de religie chiar este interesantă şi nu ne plictisim. Este foarte frumos că putem să facem o oră în afara şcolii. La fel am putea să facem la istorie, la română şi credem că şi profesorii ar fi mai mulţumiţi de rezultatele noastre", sunt de părere cei doi elevi din clasa a VII-a.

Ore mai interactive, profesori mai inventivi

În jurul programei prea încărcate, a temelor care parcă nu se mai sfârşesc, se ţese o discuţie mereu tumultuoasă, însă am vrut să ascultăm şi soluţii propuse de cei mici, principalii actori ai acestei scene complexe, învăţământul românesc. Pe lângă ore mai interactive, cel mai mult elevii îşi doresc ca profesorii să fie bine pregătiţi, pentru că sunt conştienţi că doar un profesor cu o instrucţie teoretică temeinică va găsi soluţii la lipsa lor de râvnă, uneori, în a învăţa, dar mai ales le mai face orele şi materia pe care o predă mai atractivă. "Profesorii trebuie să fie inventivi, să comunice foarte bine cu noi, să nu ne lase să ne plictisim, să ştie să ne facă să iubim materia pe care o predă; să aibă acel talent care să ne facă să ne dorim să aprofundăm un lucru, să-l descoperim; cred că un profesor se aseamănă foarte mult cu un arhitect - realizează împreună cu noi un edificiu, o construcţie frumoasă la care privim cu mândrie şi peste mulţi ani bucurându-ne de ceea ce am fost în stare să realizăm. Cred că un profesor bun reuşeşte să scoată tot ce e mai bun din elevii săi, aşa putem remarca un profesor bun, privind la ce am ajuns noi peste ani; desigur, intervin şi alţi factori, dar profesorii pe care îi avem sunt definitorii în formarea noastră", crede Ana Maria, o liceană de 16 ani din Târgovişte.

Nevoile spirituale ale elevului, prioritatea unui bun dascăl

"În contextul social actual, pe fondul crizei economice şi a celei financiare, se cristalizează tot mai profund criza socială, dar în special cea morală, în detrimentul familiei creştine. Necesitatea unui trai decent îi împinge pe părinţi spre locuri de muncă unde petrec foarte multe ore, iar copiii îşi iau modelele morale din mediul în care trăiesc, dar mai ales din ceea ce văd la televizor şi în mass-media. Rolul important care îi revine profesorului de religie este acela de a implementa cunoştinţe despre Ortodoxie, dar şi a înrădăcina şi consolida precepte morale structurale. De asemenea, profesorul de religie nu trebuie să fie doar dascălul clasei, ci catalizatorul spre Sfânta Biserică, îndrumătorul şi coordonatorul tinerelor suflete pe calea mântuirii. Aş adăuga aici şi faptul că doar ora de religie nu este suficientă profesorului, la aceasta trebuind să vină, în completare, şi alte activităţi extracurriculare, concursuri, simpozioane şi programe educaţionale menite să întregească acest cerc al cunoaşterii lui Hristos. Relaţia elev-profesor este obligatoriu să se înscrie pe o axă bilaterală, centrată pe elev şi nevoile sale spirituale şi morale", ne-a declarat Octavian Stroea, profesor de religie la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 39 din Bucureşti.

Familie - Biserică - Şcoală, orizontul copiilor noştri

"Dumnezeu ne-a dăruit două fete minunate, ambele fiind acum la şcoală. Din discuţiile cu ele îmi dau seama cât de importantă este relaţia elev-profesor în formarea unui copil, apoi a unui adolescent şi în cele din urmă a unui tânăr. Îmi dau seama că relaţia elev-profesor vine ca importanţă după cea copil-părinte şi, având în vedere riscul crescut al distanţării tot mai mari dintre copii şi părinţii care sunt din ce în ce mai ocupaţi sau plecaţi în străinătate, o mutaţie a ierarhiei - profesorii care sunt obligaţi să ia locul unor părinţi tot mai absenţi din viaţa copiilor lor. Fetele vin acasă şi continuăm discuţiile începute de ele la clasă cu profesorii, au întrebări, vor răspunsuri cât mai argumentate. La clasă, la fel, problemele continuă, este un ciclu din care ei, copiii, ies mai întăriţi, mai pregătiţi pentru viaţă, orizontul cunoştinţelor se lărgeşte. Trebuie să avem grijă ca să nu întrerupem acest ciclu, acest ambient în care copiii noştri se pot dezvolta frumos şi ne putem bucura de ei, iar acest orizont înseamnă Familie - Biserică - Şcoală, părinte - preot - profesor", ne-a explicat părintele Matei Dumitru, slujitor la capela Cimitirului Ghencea din Bucureşti.