Presiunea examenelor şi tulburările de anxietate

Perioadele de examene le testează tinerilor nu doar cunoştinţele academice, ci şi limitele emoţionale. Tot mai multe studii demonstrează conexiunea între presiunea academică şi anxietatea de testare. Într-un studiu recent, cercetători de la University College London (UCL) au observat la grupuri de tineri angajaţi în examene modificări psihosomatice şi afirmă că „adolescenții simt din ce în ce mai mult presiunea din partea școlii, a părinților pentru a obține note mari și există îngrijorări că examenele provoacă un stres excesiv”. Specialişti ai Asociației Americane de Psihologie (AAP) atrag atenţia asupra importanţei de a se găsi un echilibru, deoarece pe termen lung această formă de stres se poate transforma în depresie.

Studiul UCL indică o legătură evidentă între examene, denumită presiune academică, și tulburările de anxietate. Autorul principal al cercetării, Thomas Steare, spune că au fost analizate peste 50 de studii dintr-o serie de țări și s-a „constatat, în mod constant, că adolescenții care au perceput niveluri mai ridicate de presiune academică au fost mai predispuşi să se confrunte cu probleme precum anxietatea și depresia, (...) şi este puțin probabil ca aceste constatări să reprezinte o surpriză pentru mulți tineri, profesori sau părinți”. Şi cercetări ale AAP includ stresul provocat de examene în categoria fobiilor de ordin social, precum anxietatea, şi evidenţiază faptul că tinerii simt adesea că se așteaptă foarte mult de la ei. Simt presiune din partea părinților, a profesorilor, a prietenilor, resimt chiar şi presiunea pe care ei înşişi o pun asupra lor.

Specialiştii definesc stresul ca stimul, dar şi ca amenințare care cauzează anxietate și îngrijorare. O oarecare doză de stres și agitație în apropierea perioadei de examene este normală. A reacționa la stres este, de fapt, un răspuns firesc, este modalitatea organismului de protejare de pericolul perceput, de aceea și apar modificări inclusiv de ordin fiziologic, explică AAP. Organismul se pregătește de luptă (fight response) sau de fugă (flight response) în raport cu pericolul perceput. Corpul se activează nu doar în fața unui pericol fizic, ci și în cazul unei amenințări psihologice, așa cum este perceput un examen. De aceea, trebuie înțeles „acest mecanism pe care fiecare om îl are instalat în corpul său de la natură” şi trebuie găsit echilibrul, deoarece prea mult stres poate afecta performanța, dar o anumită doză de stres ajută la menţinerea motivării și concentrării, afirmă specialiştii AAP. Găsirea unui echilibru și a unei rutine sănătoase este esenţială, susţin ei, deoarece pe termen lung această formă de stres se poate transforma într-o depresie sau într-o tulburare de anxietate.

Reacţii psihosomatice

Văzute ca o ameninţare, examenele declan­șează în organism răspunsuri de ordin psihologic și fiziologic, ceea ce este denumit de către specialişti anxietate de testare. Fiecare tânăr face față stresului produs de presiunea academică aşa cum poate și cum știe, însă sunt reacţii psihologice comune pe care cercetătorii le evidenţiază, şi anume îngrijorarea excesivă, tulburare de stres posttraumatic (mai rar), tulburări de anxietate. În alte situații, se produce ceea ce se numeşte reprimare, folosită ca mecanism de apărare de către subconștientul tânărului, reprimarea fiind lipsa conștientizării emoțiilor negative și, astfel, neexprimarea acestora.

Răspunsurile de ordin fiziologic la stresul produs de examene, enumerate de AAP, sunt: puls mărit, senzația de gură uscată, neliniște, agitație, dificultăți de respirație, senzația de apăsare în piept, dureri de cap, dureri de stomac, transpirație excesivă, dispoziție proastă, tulburări de somn, confuzie sau senzația de „minte goală” în timpul examenelor. Anxietatea de testare, negestionată corect, va duce la consecințe adverse pe termen lung, cum ar fi tulburări de somn, depresie, tulburări de alimentație, atrag atenţia specialiştii.

Un început bun în găsirea echilibrului este urmărirea reacțiilor organismului, monitorizarea activităților și rutinelor care sunt folositoare, stabilirea unui program potrivit. Aceasta reprezintă, pe scurt, învăţarea să gestionezi nivelul de stres astfel încât toată munca depusă în pregătirea pentru un examen să nu fie compromisă, iar starea psihică să nu fie afectată, concluzionează specialiştii AAP. Tinerii trebuie să ştie că apariţia unor cerinţe sociale noi, precum promovarea unor examene, poate declanşa chiar şi pentru prima dată stări anxioase, de aceea este important ca fiecare să îşi fixeze un program potrivit cu necesităţile proprii.

Mediatorii şi rolul lor

Specialiştii vorbesc despre rolul de mediator al autoeficacității emoționale reglatoare, auto­eficacitatea fiind o variabilă de bază a încrederii în sine, o resursă importantă și o modalitate pentru tineri de a face față evenimentelor negative. Aşadar, autoeficacitatea se referă la gradul de încredere pe care indivizii îl au în reglarea propriei stări emoționale, inclusiv exprimarea emoțiilor pozitive și gestionarea celor negative. Studiile arată că autoeficacitatea este un factor endogen al anxietății de testare. Însă procesul al cărui stres academic afectează autoeficacitatea emoțională reglatoare poate fi afectat şi de alte variabile, cum ar fi așteptările parentale.

Conform teoriei așteptărilor, așteptările pă­rin­ților ar putea interacționa cu așteptările de sine ale elevilor și ar influența și mai mult per­formanța acestora. Așteptările părinților pot fi legate de stresul academic al tinerilor și de autoeficacitatea emoțională de reglementare, susţin cercetătorii. Așteptările părinților se referă la speranța cu privire la mai multe aspecte în viitorul copiilor lor, care se formează după o măsurare a capacității individuale, a perfor­manței academice trecute, a idealurilor și a familiei, având un impact important asupra rezultatelor școlare ale copiilor.

Dintre resursele legate de învățarea elevilor, așteptările părinților constituie unul dintre cei mai importanți factori ai familiei. Cercetări mai vechi au sugerat că nivelul de stres academic asupra tinerilor „poate fi umflat” de niveluri excesiv de ridicate ale așteptărilor părinților. Aceasta va duce la o supraimplicare a părinților în viața copiilor lor și la un control excesiv asupra acestora, caz în care tinerii vor avea mai mult stres academic, inclusiv pot avea un efect negativ asupra anxietății de testare. Așteptările părinților pot da mai multe emoții de stres și anxietate copiilor lor. Stresul academic pe termen lung va avea efecte negative asupra tinerilor, provocând depresie, anxietate și disperare. Pe lângă aşteptările părinţilor, alte variabile implicate în anxietatea de testare pot fi: cercul social al tânărului, validarea lui de către grup.

Cercetătorii de la UCL precizează că studiile lor au fost făcute într-o singură perioadă de timp, de aceea „nu putem spune cu certitudine dacă presiunea academică a contribuit la dezvoltarea unor probleme de sănătate mintală”. Cu toate acestea, adaugă ei, „constatările noastre justifică cercetări suplimentare pe acest subiect și o mai mare luare în considerare de către factorii de decizie politică a impactului pe care presiunea exercitată asupra elevilor pentru a reuși la școală îl poate avea asupra sănătății mintale a adolescenților”.