Vindecarea proprie, fundamentală în construirea relaţiilor sănătoase

Viața reală nu se măsoară (doar) în funcțio­nalitate, ci în multe alte elemente care ne fac să simțim că trăim, nu că supraviețuim, cum ar fi: creativitate, bună dispoziție, umor, zâmbet, energie, atitudine proactivă în fața oricăror provocări, pasiuni, scopuri pentru care trăiești, relații împlinite, relaxare, stare de bine, încredere, optimism, bucurie, mulțumire, conexiune cu corpul tău și semnalele pe care acesta ni le transmite, intuiție și spiritualitate. Pe o scală de la 1 la 10, cât de mult regăsești din aceste componente în propria persoană?

Am făcut un titlu de glorie din funcți­onalitatea zilnică și rezultatele pe care le avem. Undeva, într-un sertar al creierului nostru, considerăm că mai mult înseamnă mai valoros: mai multe responsabilități echivalează cu mai multă valoare personală, mai multe sarcini de făcut înseamnă mai vrednic de a fi iubit și respectat, mai multă muncă înseamnă că doar așa mă pot bucura de momente de liniște și relaxare.

Suntem o societate de oameni funcționali și acesta este un lucru bun... până la un punct. Sigur, fiecare avem perioade dificile, momente în care ne îndepărtăm de noi înșine, suntem prea ocupați cu logistica vieții, aglomerați și indispuși. Însă, sunt momente, prin definiția lor, temporare şi nu trebuie să reprezintă starea de fapt a lucrurilor.

De multe ori mă gândesc că viaţa, faptul de a exista, este cel mai mare dar, dincolo de toate pro­vocările, dincolo de boală, durere, pierdere sau moarte. Şi atunci mă întreb: apreciez eu, oa­re, viața cu nemăsuratele ei binecuvântări? Mă bucur de natură? Sunt prezentă în acest moment? Existența este mai mult decât alergarea după bani, reputație sau atingerea obiectivelor, deși nu vreau să minimalizez importanța lor. Înseamnă a trăi o viaţă împlinită, fără resentimente, frustrări, trăiri disfuncţionale. Adevărata vindecare interioară înseamnă să ai înţelegere faţă de tine, să renunți la judecată, mai ales la judecarea celuilalt, la critică și la sentimentul de rușine faţă de ceea ce eşti.

Adevărata vindecare înseamnă să-ți permiți să te relaxezi, să te odihnești, fără să simți vinovăție; înseamnă să-ți asumi natura umană supusă greșelii și falimentului; înseamnă să ierți, să iubești, să poți simți bucurie pentru binele altuia, să realizezi că la nivel profund suntem interconectați, iar fericirea ta e și a mea, iar tragedia ta e și durerea mea.

Vindecarea emoțională porneşte de la restaurarea relației tale cu familia de origine: mama, tata, fratele, sora, bunicii, mătușile, unchii, veri­șorii etc. Vindecarea înseamnă să fii preocupat de sănătatea ta și să o prioritizezi prin mișcare, hrană vie și activități care-ți fac plăcere. Nevoile tale sunt importante, dorințele sunt opționale și le îndeplinești în măsura posibilităților.

Vindecare înseamnă să poți vorbi cu vulnerabilitate și deschidere despre tine, rănile tale, ce-ți dorești, să pui limite cu fermitate în interacțiunea cu alții. Ceea ce vreau să spun este că avem o singură viață pe care este important să o trăim frumos, deplin, adică vindecat emoțional. Aceasta înseamnă să ne putem bucura, să iubim, să realizăm conexiuni interumane, să avem o relaţie frumoasă cu partenerul de viaţă, într-un cuvânt să atingem împlinirea.

 Să ne analizăm mai întâi pe noi înşine

Adesea credem, în mod eronat, că partenerul de viaţă este sinonim cu vindecarea de anxie­tăți, crize existențiale, plictiseala de duminică după-amiaza. Credem că problemele noastre se vor rezolva și vom sta fericiți și liniștiți la umbra dragostei. Considerăm că empatia, acceptarea, înțelegerea, gestionarea conflictelor și a dife­rențelor, gesturile frumoase și vorbele dulci vin de la sine, dintr-un misterios izvor care se autoalimentează mereu, și mereu. Şi toate acestea, deoarece ştim că iubirea este laptele și mierea vieții, cristalul tinereții, piatra filozofală, elixirul tinereții etc. Ne-o spun poeziile, cântecele, po­veștile copilăriei, filmele de dragoste, multe cărți. În practică, însă, e ceva mai complicat, întrucât de multe ori relația de dragoste scoate la iveală temeri, defecte, răutate, dorința de control și manipularea prin orice mijloace a partenerului. Apoi se adună frustrarea, nemulțumirea și de aici tot dramatismul.

Dacă tu ai probleme, relația de cuplu are probleme, de aceea este absolut necesar să cauţi ajutor specializat pentru a vedea ce se ascunde în tine, ce butoane sensibile apasă celălalt când îți spune ceva și de ce reacționezi într-un mod specific, de care nici tu nu eşti încântat. Pot sta în spate dureri din relații anterioare în familia de origine, tulburări de atașament, stimă și încredere în sine scăzute, dependență emoțională sau financiară, tulburări de personalitate sau alte aspecte care frizează patologicul.

Totul se raportează la tine, la reacţiile şi atitudinile tale. Celălalt este oglinda ta, astfel ai ocazia perfectă de a-ți vedea calitățile și defectele. Starea de nemulţumire permanentă este un real flagel. Partenerul nu e bun, țara nu e bună, jobul nu e bun, părinții nu sunt buni, copilul nu e bun etc. În schimb, iarba vecinului e mai verde, capra mai grasă (nu mă refer la soție) și cerul de deasupra capului lui este de un albastru clar. În locul acestor gânduri, mai degrabă ai începe să te însănătoşeşti, iar un start bun ar fi să pui pe hârtie cinci motive de mulțumire, între care unul legat de familia de origine sau partenerul de viaţă.

Traumele majore, catastrofale, transge­ne­raționale, colective sau chiar evenimentele subtraumatice care se acumulează ne schimbă ireversibil felul de a vedea viața, valorile și principiile pe care le avem. Ne reinventează. Viața-i un șir de imprevizibilități mari și mici, fericite și triste, traumatice sau surprinzătoare în mod pozitiv. Fără a-i afla celuilalt povestea de viață, trăirile, emoțiile, de ce acționează într-un anumit fel, ce îl rănește, ce dorinţe are, care-i sunt durerile, planurile de viitor, ce îl animă, ce îl deprimă, suntem doi străini care împărțim facturi și responsabilități. Relațiile sănătoase, împlinitoare au la bază prietenia, camaraderia, cu­noașterea celuilalt dincolo de culoarea și mâncarea preferate.

Neacumularea de resentimente

Orice relaţie, în familie sau în afara ei, este anormală dacă îl privim pe celălalt ca pe dușmanul nostru, rivalul în luptă. Suntem flexibili, modelați de circumstanțele vieții, împrejurări și oameni în cele mai nebănuite moduri. Schimbarea are loc în momentul în care ne ­întoarcem la conștiință și conștiență. Schimbarea are loc realizând răul și agresivitatea care stau ascunse în noi. Schimbarea are loc când începem să plivim buruienile din sufletele noastre. Schimbarea începe cu mine și cu tine, cu noi toţi. Nu ignorând, nu judecând, nu blamând, ci înțe­legând cauza din spatele efectului, imaginea de ansamblu și contextul, nu situația particulară. Să nu ne lăsăm, în nici un caz, pradă acumulării de resentimente.

Cred în dragoste și în relații împlinite, cu precizarea importantă că iubirea înseamnă ­înainte de toate muncă de autocunoaștere. Căutând să te vezi aşa cum eşti şi să îndrepţi ceea ce poate fi disfuncţional, poţi ajunge la înţelegere, la construirea de relaţii ce au la bază valori și principii sănătoase, care să fie comune în cazul relaţiei de cuplu.