Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Publicitatea, un mecanism care ne agresează viaţa

Publicitatea, un mecanism care ne agresează viaţa

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Societate
Un articol de: Dumitru Manolache - 03 Oct, 2010

După 1989, iată, trăim şi noi românii într-o societate în care publicitatea, ca fenomen social şi comunicaţional firesc al dezvoltării, a depăşit, fără îndoială, graniţele normalului, metamorfozându-se dirijat într-un element persuasiv de agresivitate psihologică. Fără să dorim, un mecanism infernal ne-a transformat într-un fel de monştri devoratori de produse şi servicii, necesare sau nu traiului nostru, inoculându-ni-se ideea că aşa este bine. De aceea, publicitatea, prin efectele ei negative, ne-a îmbolnăvit, a slăbit coeziunea şi dinamismul social.

Deşi pare un produs al societăţii moderne, publicitatea (care se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor şi ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite) are state vechi. Semne publicitare, spre exemplu, au fost descoperite în ruinele Babilonului, ale Romei antice sau ale oraşului Pompei. Anticii egipteni amplasau şi ei bucăţi de pietre de-a lungul drumurilor publice pe care erau sculptate mesaje de informare a călătorilor, referitoare la produsele sau serviciile oferite. În vechea Romă, mesajele care promovau jocurile publice, de pildă, afacerile locale sau chemările alegătorilor la vot erau pictate pe pereţi. În Evul Mediu, au apărut "strigătorii", care lăudau calităţile unor mărfuri, predecesorii crainicilor de astăzi, care difuzează reclame la radio sau TV. Astăzi, cea care ne dirijează sofisticat şi ne manipulează opţiunile prin publicitate este mass-media.

Omul, sub presiunea publicităţii prin mass-media

Fie că recunoaştem, fie că nu, suntem condiţionaţi de mass-media. Acest ansamblu de mijloace şi modalităţi tehnice moderne de informare a maselor. Prin intermediul lui, zilnic suntem supuşi, prin publicitate, de către cei interesaţi, unei presiuni continue, unei propagande şi ideologii, de cele mai multe ori contradictorii valorilor creştine. Această dualitate - propagandă - ideologie - a secularizat societatea şi a transformat în dogme, prin impunere, permisivitatea şi relativitatea valorilor.

Care sunt consecinţele acestei "libertăţi" de circulaţie a informaţiei prost înţeleasă, a publicităţii excesive şi bolnave? Exaltarea violenţei, a erotismului, în mod special, cultivarea orgoliului, a lăcomiei, a derizoriului şi a lipsei de sens, promovarea asiduă a mitului vedetelor şi idolilor lumii contemporane, propus ca model universal.

În plan fizic, exploatarea comercială, a copiilor mai ales, a dus la înmulţirea cazurilor de hărţuire infantilă, a creşterii numărului de persoane obeze, depresive, îmbolnăviri premature etc.

Publicitatea, prin reclamele ei, are şi un puternic impact psihologic, pozitiv sau negativ, asupra individului. Din nefericire, impactul negativ este cel mai puternic. Imaginile agresive, violente, culorile puternice, contrastante, intermitenţele vizuale rapide, muzica cu ritmurile ei de hard-rock sau heavy-metal produc iritare, stres, nervozitate etc. De cele mai multe ori, acestea sunt asociate cu mesaje subliminale care pot genera atitudini agresive, violenţă, imoralitate etc.

Toate acestea sunt realităţi pe care, spre exemplu, le-a cuantificat Sindicatul Naţional al Profesorilor din Marea Britanie care, într-un studiu dedicat problemei efectelor publicităţii asupra minorilor, a concluzionat că "tinerii sunt expuşi la peste 10.000 de reclame, numai la televizor, pe lângă sutele de pop-up-uri de pe Internet".

În ţara noastră, situaţia nu este prea mult diferită de cea menţionată mai sus.

Bombardat pe toate canalele de comunicare cu asemenea mesaje, omul contemporan se lasă sedus de ele, ajungând să uite să mai trăiască el însuşi, cedând modelelor, însuşindu-şi clişeele propuse de publicitate, crezându-se, paradoxal, fericit. "În general, publicitatea promovează ideea profund anticreştină că fericirea şi deplina realizare de sine se dobândesc prin consumul unor produse sau servicii", observa pr. Florin Botezan în studiul "Biserica şi mass-media". Drept urmare, ierarhia valorilor este falsificată, cultivându-se euforia, hedonismul, narcisismul şi individualismul, tulburându-se grav "raportarea la realitate prin oferirea unei lumi iluzorii, din care au dispărut lupta, suferinţa, eşecul. Este promovat tipul individului care nu ştie să trăiască decât apropiindu-şi totul: a poseda, a consuma, a înfăşca, în loc de a contempla", mai remarca părintele Florin Botezan.

"Comenzile mentale" ne influenţează atitudinile

Un loc aparte în strategiile de publicitate îl ocupă mesajele subliminale. Adică acele mesaje pe care le primim inconştient şi care se sedimentează în subconştient, făcându-ne mai susceptibili să acceptăm, să adoptăm o anumită atitudine, dictată subtil prin intermediul mesajului, faţă de un anumit aspect contextual. Aceste "comenzi mentale" servesc de minune politicului, comerţului sau altor domenii, deopotrivă. Ele sunt prezente în filme, muzică, grafică, publicitate, web, clipuri, conferinţe etc. şi induc referiri la sexualitate (cele mai multe) teamă, anxietate, frică, sentimente de răzvrătire, infidelitate, divorţ, ocultism ş.a. De aici până la apelarea la vrăjitori, la ghicitori, la magie nu mai este decât un pas. Decăderea morală, instabilitatea psihică, sinuciderea, crima, consumul de droguri sunt, de asemenea, posibile consecinţe ale acestor tipuri de control subliminal. Iată ce declara un "navigator" pe Internet, când a înţeles în ce mod era "dirijat" prin acest tip de mesaje: "Ceva din mine reacţionează la astea. Încep să le văd. Practic, îmi sunt descoperite. De aceea sunt scârbit de divertismentul de astăzi. E infect şi murdar. E plin de mesaje spre mizerie şi compromis, spre frică, teamă, ocult, întuneric... E multă mizerie, păcat şi ură. Trebuie să fim atinşi şi curăţiţi de Dumnezeu. Nimeni altul nu ne poate curăţi de mizeria asta. Când eşti în mocirlă nu te poţi curăţi..."

Concluzionând, publicitatea, dincolo de aspectele ei pozitive, recunoscute şi apreciate ca atare, prin efectele negative, este un alt fel de rătăcire în infernul societăţii secularizate. Şi, aşa cum spunea Sfântul Maxim Mărturisitorul, "viaţa omului căzut este o alergare după plăcere şi o fugă de durere". Numai Mântuitorul Hristos poate sparge acest cerc.

Necesitatea relevării mesajului Mântuitorului Hristos

Biserica este preocupată de consecinţele negative ale fenomenului publicităţii. "În mileniul al treilea, putem spune că, din cauza amplitudinii la care a ajuns fenomenul publicităţii, capacitatea de persuasiune a Bisericii este pusă la grea încercare. Principiile de marketing, care condiţionează din ce în ce mai mult accesul în spaţiul public, au dat naştere unei

societăţi de consum în care oameni şi lucruri, deopotrivă, sunt consideraţi nişte produse care au public, preţ şi, mai ales, nevoie cu orice preţ de publicitate. Din punct de vedere bisericesc, publicitatea, implicit, lupta pentru imaginea publică, nu reprezintă o noutate, ci, mai degrabă, poate fi considerată o realitate istorică şi teologică insuficient analizată până în prezent. Să luăm spre exemplu celebrul măr biblic al cunoştinţei binelui şi răului - care a şi fost preluat ca imagine publicitară de firma MacIntosch - şi publicitatea făcută acestuia de Satana, deghizat în celebrul şarpe biblic (simbol utilizat în alte reclame publicitare), pentru a-i convinge pe Adam şi Eva să guste din el. În contextul unei lumi "orbite" de strălucirea "reclamelor publicitare", preocuparea pentru relevanţa mesajului Mântuitorului nostru Hristos constituie principala provocare a Bisericii", este de părere pr. dr. Bogdan Teleanu, de la Biroul de presă al Patriarhiei Române.