Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Puncte de susţinere: “zonele de stabilitate”
Se întâmplă să trecem prin perioade în care totul pare să se schimbe peste noapte şi încercăm o stare de destabilizare şi disconfort. Şi căutăm, venind acasă, acea oază de linişte creată de familiarul cu care suntem învăţaţi. Provocările aduse de schimbare sunt ceva comun, mai ales în zilele noastre afectate de crize financiare, politice ori chiar spirituale.
Zonele de stabilitate (despre care a scris şi Alvin Toffler în cartea "Future Shock" în anii â70) sunt locuri ori lucruri care te ajută să te simţi sigur, relaxat şi în siguranţă în momente de maxim stres. Sunt ceva familiar, ceva care nu se schimbă, care nu sunt limitate la un anume loc. Ele pot fi lucruri (o carte, o îmbrăcăminte, un simbol care vă aduce aminte de cine sunteţi şi de faptul că treceţi printr-o anume provocare, dar nu vă identificaţi cu ea), oameni (soţ, prieten, părinte) ori chiar idei (de la cele superficiale la cele mai profunde, care se referă la valorile voastre de viaţă) şi locuri (de la camera personală la un loc preferat unde vă retrageţi şi vă încărcaţi bateriile, o biserică, mănăstire etc.). Zona de stabilitate e o zonă de graniţă între exterior şi interior, de protecţie şi nutrire faţă de provocările din afară. Ca să vedeţi dacă aveţi o asemenea zonă de stabilitate, începeţi prin a vă gândi la două sau trei opţiuni pe care le puteţi folosi pentru o astfel de "retragere" şi testaţi-le puterea răspunzând la câteva întrebări simple. Cât de stabile sunt? Puteţi fi sigur că vor fi acolo indiferent ce s-ar întâmpla? Le puteţi avea la îndemână oricând? Petreceţi suficient timp în acele zone de stabilitate, în aşa fel încât să vă nutriţi, să vă încărcaţi bateriile? Răspunsul la întrebările acestea vă oferă o imagine de ansamblu asupra gradului vostru de securitate ori de anxietate. Iar dacă nu v-aţi găsit încă un asemenea loc în care să vă ştiţi în totală siguranţă, gândiţi-vă la Dumnezeu, cu Care puteţi fi oriunde, oricând şi pentru oricâtă vreme, care vă apără şi vă păzeşte şi vă călăuzeşte în orice clipă şi spuneţi, împreună cu proorocul: "Domnul este întărirea mea, scăparea mea şi izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, Scutul meu şi puterea cea mântuitoare, Adăpostul meu cel tare şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit! Pe Domnul Cel vrednic de laudă L-am chemat Şi de vrăjmaşii mei am fost izbăvit" (2 Regi 22, 2-4). (C.S.)
