Religia este o realitate a naturii umane

Atei sau nu, europeni, africani sau asiatici, bărbaţi, femei sau copii, toţi oamenii sunt predispuşi să creadă în Dumnezeu şi în viaţa de apoi. Aceasta nu o spune cineva, ci este rezultatul unui proiect internaţional complex condus de două cadre didactice din cadrul Universităţii Oxford.

Proiectul în valoare de 1,9 milioane lire sterline, desfăşurat pe parcursul a trei ani de zile, a implicat 57 de cercetători care au efectuat peste 40 de studii separate, în 20 de ţări, reprezentând o gamă diversă de culturi şi populaţii. Aceste studii, atât analitice, cât şi empirice, au ajuns la concluzia că oamenii sunt predispuşi să creadă în Dumnezeu şi în viaţa de apoi, iar teologia, dar şi ateismul răspund la acest impuls primar al minţii umane. Cercetătorii spun că nu au intenţionat ca prin acest proiect să demonstreze faptul că Dumnezeu există sau nu, ci ei au urmărit să afle dacă diferite concepte ca cel de dumnezeire sau viaţă veşnică sunt expresii esenţiale ale minţii umane. "Proiectul Cunoaştere, Religie şi Teologie", condus de dr. Justin Barrett din cadrul Centre for Anthropology and Mind de la Universitatea Oxford, a atras în această cercetare mai multe discipline, inclusiv antropologie, psihologie, filosofie şi teologie. Constatările urmează să fie publicate în două cărţi separate.

Omul se percepe ca având suflet nemuritor şi nevăzut

Studiile efectuate în cadrul acestui proiect de către Emily Reed Burdett şi Justin Barrett, de la Universitatea din Oxford, sugerează faptul că sub vârsta de cinci ani este mai uşor să crezi în unele proprietăţi supranaturale decât a înţelege limitările opuse caracteristice omului. Copiii au fost întrebaţi dacă mama lor ar cunoaşte conţinutul din cutie pe care ea nu îl poate vedea. Copiii cu vârsta de trei ani au crezut că mama lor şi Dumnezeu ar şti întotdeauna conţinutul, dar deja de la vârsta de patru ani copiii încep să înţeleagă că mamele lor nu sunt atotvăzătoare şi atotcunoscătoare. Cu toate acestea, copiii vor continua să creadă în fiinţe atotvăzătoare sau atotcunoscătoare, cum ar fi Dumnezeu.

Experimente care au implicat adulţi, realizate de Jing Zhu de la Universitatea Tsinghua, China, şi Emmons Natalie şi Jesse Bering de la The Queenâs University, Belfast, sugerează că oamenii aparţinând multor culturi diferite cred în mod instinctiv faptul că cel puţin o parte din mintea, sufletul sau natura lor continuă să trăiască şi după moarte. Aceste studii demonstrează faptul că oamenii se consideră în mod natural ca fiind duali în natură, având pe lângă componenta trupească şi una spirituală, participantă la o viaţă după moarte.

Viaţa spirituală dezvoltă armonia socială

Directorul de proiect dr. Justin Barrett a declarat că "dacă ne întrebăm de ce credinţe şi practici religioase persistă în societăţile din întreaga lume putem concluziona că persoanele care manifestă legături religioase au o probabilitate mai mare de a coopera în cadrul unei societăţi". Aceste afirmaţii sunt susţinute şi de un studiu publicat de Joshua Williams de la Universitatea din Chicago, USA, luna aceasta, în "Journal of General Internal Medicine" şi care susţine faptul că pacienţii spitalizaţi care au avut conversaţii despre religie sau spiritualitate cu echipa medicală au fost mai mulţumiţi de îngrijirile pe care le-au primit. Dr. Farr Curlin, profesor de medicină, asociat la Universitatea din Chicago, susţine faptul că "nu pare să fi contat faptul că pacientul a vrut sau nu să aibă o astfel de discuţie. Chiar şi cei care nu au dorit o astfel de conversaţie au avut aprecieri mai bune la cele patru măsurători ale studiului". Acestea urmăreau gradul de satisfacţie privind grija acordată de doctori, încrederea în doctori, lucrul în echipă dintre doctori şi asistente şi aprecierea în general a îngrijirilor primite. Totuşi, dintre cei care au avut discuţii despre spiritualitate, una din cinci persoane nu a fost mulţumită de calitatea asistenţei spirituale primite, iar un sfert din persoanele care au declarat că nu doresc o convorbire pe teme spirituale a participat totuşi la una.

Sentimentul religios este sădit în firea umană

Codirectorul proiectului "Cunoaştere, Religie şi Teologie", profesorul Roger Trigg de la Centrul Ian Ramsey al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Oxford, a declarat faptul că "acest proiect sugerează că religia nu este doar ceva pe care nişte indivizi aparte îl fac în zilele de duminică în loc să joace golf. Am adunat o cantitate mare de dovezi care demonstrează faptul că religia este o realitate a naturii umane chiar în societăţi diferite. Acest lucru sugerează că încercările de a suprima religia sunt şi vor fi cel mai probabil de scurtă durată pentru că gândirea umană pare a fi înrădăcinată în concepte religioase, precum existenţa de fiinţe supranaturale sau posibilitatea de a exista o viaţă de apoi".

Astfel de cercetări ştiinţifice ajută la înţelegerea importanţei religiei sau a fenomenului religios în viaţa unei persoane umane. Religia este pentru a rămâne. Ea nu poate dispărea, pentru că sentimentul religios este sădit chiar în firea umană. Tocmai de aceea religia este importantă pentru cel puţin şapte din zece persoane. Acestea sunt concluziile unui sondaj de opinie realizat de organizaţia Ipsos MORI şi la care au participat 18.473 de persoane adulte din 24 de ţări ale lumii. Potrivit fostului premier britanic Tony Blair, "acest sondaj arată cât de mult contează religia şi faptul că nici o analiză a lumii contemporane, politică sau socială, nu este completă fără înţelegerea relaţiei dintre credinţă şi globalizare… Dialogul şi acţiunile interreligioase sunt mai mult decât un subiect interesant, dar minor, periferic, sunt însăşi esenţa, elementul central pentru crearea unei armonii şi coeziuni sociale mai mare".

Spiritualitatea autentică permite unirea completă a omului cu Dumnezeu

Deşi aceste studii demonstrează existenţa unei componente spirituale în natura umană, nu înseamnă că orice spiritualitate este bună, dar este un început pentru ca omul să caute şi să găsească adevărata spiritualitate. Poate exista o spiritualitate fără Dumnezeu sau fără Hristos şi Biserică care, deşi poate avea un efect pozitiv asupra fiinţei umane şi a societăţii în general, nu permite o înţelegere şi o împlinire a omului în totalitatea sa. De aceea este esenţială o viaţă duhovnicească autentică. Teologul francez Jean-Claude Larchet spune că "este foarte important de subliniat că în zilele noastre nu există spiritualitate autentică care să permită unirea omului cu Dumnezeu în afară de spiritualitatea lui Hristos în Duhul Sfânt. Orice spiritualitate care atrage pe om prin aspiraţii pozitive, dar în afara lui Hristos şi a Duhului Sfânt, este o iluzie. Spre deosebire de celelalte spiritualităţi, specificul Ortodoxiei constă în angajarea întregii fiinţe umane în fiecare clipă a existenţei sale, nu doar în timpul Liturghiei de duminică sau a rugăciunii zilnice particulare, ci include toate aspectele vieţii cotidiene. Ceea ce mi se pare important este faptul că spiritualitatea ortodoxă este una care vizează schimbarea omului. În vreme ce spiritualitatea celorlalte confesiuni creştine sau religii este adesea o spiritualitate fragmentată, care este trăită doar în anumite momente ale zilei, ale săptămânii sau ale lunii, spiritualitatea noastră îmbrăţişează viaţa în integralitatea ei".