Comoara „Sfinţilor Voievozi” din vatra satului ieşean Moşna

Piatra de temelie a bisericii din satul ieşean Moşna a fost pusă la 15 august 1884, construcţia realizându-se în două etape, după planurile arhitectului Ioan Berghel din Huşi. Înainte de a fi sfinţită, în Duminica Floriilor a anului 1893, biserica a primit un dar de mare preţ din partea Mitropolitului Iosif Naniescu - o cata­peteasmă din anul 1676, comandată în Polonia de domnitorul Antonie Ruset, lucrată în lemn de paltin şi pictată în ulei.

Vestiţi cu ani în urmă pentru „pădurea de gutui” din grădini, locuitorii satului Moşna (județul Iaşi) se mândresc astăzi cu două obiective însemnate în Lista monumentelor istorice: situl arheologic „Cetăţuia”, aflat la aproximativ 3,5 km de vatra satului, unde în 1966 s-au descoperit ruinele unei cetăţi ce datează din Antichitate şi aparţinând ­culturii traco-getice, şi biserica cu hramul „Sfinţii Voievozi”, de la a cărei sfinţire s-au marcat, în ­Duminica Floriilor, 130 de ani, deţinătoare a unui iconostas ce datează din anul 1676.

„Catapeteasma reprezintă comoara cea mai de preţ a bisericii noastre atât datorită vechimii impresionante, cât şi lucrăturii în lemn de paltin, aceasta fiind pictată în ulei. Istoria catapetesmei este una deosebită, fiind realizată în Polonia, la comanda şi dorinţa domnitorului Moldovei, Antonie Ruset (Rosetti), pentru a înfrumuseţa Biserica «Nicolae Domnesc» din municipiul Iaşi. Patina timpului se poate lesne observa, însă tragem nădejde că în anii următori vom reuşi să-i redăm strălucirea de odinioară”, ne spune, cu însufleţire, părintele Cristian Irimia, preotul paroh de la Moşna.

Istoria unei catapetesme

În vremurile demult apuse, dar readuse în actualitate de părintele Irimia, Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” de la actualul kilometru 0 al municipiului Iaşi avea trei altare, o influenţă slavonă a lăcaşurilor de cult de la acea vreme: „Mai târziu, în timpul arhipăstoririi Mitropolitului Iosif Naniescu, au fost suprimate două altare de la «Sfântul Nicolae Domnesc». Una dintre catapetesme a fost păstrată pentru paraclisul bisericii ieşene, iar cea de-a doua, de la altarul Sfintei Muceniţe Varvara, a fost dăruită de Mitropolitul Iosif moşnenilor, chiar ­dacă, din punct de vedere administrativ, Moşna făcea parte din judeţul Fălciu, iar biserica aparţinea de Episcopia Huşilor. Dar, iată, încă o dovadă a darului blândeţii şi milosteniei pentru care era cunoscut Mitropolitul Iosif”.

În aducerea catapetesmei la biserica din Moşna au cântărit foarte mult şi „rugăminţile insistente şi repetate ale preoţilor Ştefan Andreescu şi Pavel Profir, ale oamenilor din sat, precum şi ale câtorva bărbaţi de stat”. Iar peste acestea şi Dumnezeu a rânduit ca iconostasul, cu excepţia a patru medalioane (ale sfinţilor apostoli), care sunt păstrate în cafasul bisericii, să se potrivească măsurătorilor interioare ale lăcaşului de cult.

Biserica, în formă de cruce, cu cafas închis, construită din blocuri de piatră până la nivelul ferestrelor, apoi din cărămidă arsă în cuptoarele proprii ale sătenilor, are o înălţime de la temelie până la cornişă de 8 metri, iar până la vârful cupolei măsoară 18 metri, fiind prevăzută şi cu o tainiţă.

La începuturi, biserica a fost pictată în ulei, cu sfinţii în mărime naturală, pictură care însă nu a rezistat în timp.

În cafasul bisericii se păstrează câteva cărţi sfinte şi obiecte liturgice valoroase, din patrimoniul lăcaşului de cult, iar după ce biserica va fi înveşmântată în haine noi, acestea vor deveni parte a unui mic muzeu.

Clopotul a fost făcut la comandă pentru biserica din Moșna şi este datat, potrivit inscripţiei, în anul 1835, chemând şi astăzi credincioşii la rugăciune.

„Înaintaşii noştri aveau o grijă deosebită ca în biserici să aducă obiecte de calitate, preţioase, această grijă fiind izvorâtă din credinţă profundă şi din dorinţa de a lăsa urmaşilor lucruri care să dăinuiască”, mai spune părintele paroh.

Cooperare strânsă între şcoală, autoritatea locală şi biserică

Cu sprijinul comunităţii şi al factorilor de decizie, părintele paroh Irimia încearcă să facă acelaşi lucru, astfel că Biserica „Sfinţii Voievozi” ar putea intra curând într-un proces de reabilitare. „Autoritatea locală, prin grija deosebită a domnului primar, întocmeşte acum documentaţia pentru reabilitarea bisericii, care necesită intervenţii urgente la nivelul acoperişului în principal; apoi este necesară consolidarea zidurilor şi izolarea lor. Îndrăznim să visăm şi la curăţarea, pe viitor, a catapetesmei, pentru a-i reda strălucirea de altădată. Apoi, sigur, la o pictură interioară de tip frescă, însă acestea avem nădejde că vor veni la timpul rânduit de Dumnezeu. Problema stringentă acum o reprezintă acoperişul şi consolidarea zidurilor, însă documentaţia fiind costisitoare, singuri nu am fi reuşit. Acum, după ce vor fi finalizate actele, sperăm ca domnul primar să găsească o linie de finanţare pentru a face acest lucru posibil”, se destăinuie părintele Irimia.

La Moşna, autoritatea locală se află în strânsă legătură şi colaborare frăţească şi eficientă cu celelalte instituţii care contribuie la bunul mers al comunităţii: şcoala, familia şi biserica.

Copiii din Moşna sunt răsfăţaţi, după cum reiese din spusele părintelui paroh („şi nu exagerez când spun acest lucru pentru că există o purtare de grijă aparte”): şcoala şi primăria îi implică în diferite proiecte, iar ei sunt răsplătiţi cu excursii şi tabere; tot copiii, mici şi mari, primesc îndrumare artistică în cadrul ansamblurilor de dansuri populare, iar cei mai destoinici şi talentaţi participă la concursuri şi festivaluri de profil din ţară şi chiar străinătate.

De asemenea, elevilor şi studenţilor care învaţă în Iaşi le este asigurat transportul dus-întors, la final de săptămână, cu mijloacele de transport ale primăriei.

Bătrânii satului sunt valorificaţi şi ei, fiind implicaţi în transmiterea către generaţiile tinere a tradiţiilor şi obiceiurilor locului, menţinând astfel o legătură strânsă a trecutului cu viitorul printr-un prezent trăit cu înţelepciune, în credinţă şi unitate.

Peste toate vine şi contribuţia bisericii, a părintelui paroh care s-a pus în slujba enoriaşilor săi, inclusiv prin decizia de a se afla tot timpul în mijlocul lor, locuind în sat şi răspunzând cu devoţiune grijilor şi nevoilor credincioşilor la orice oră din zi şi din noapte.

„Bucuria mea cea mai mare, ca preot paroh, este că am la fiecare Sfântă Liturghie atât copii, cât şi persoane adulte care primesc Sfânta Împărtăşanie. Copiii vin cu bucurie la taberele din pridvorul satului, care se desfăşoară de opt ani în curtea bisericii noastre, la activităţile sportive pe care le derulăm împreună cu parohiile vecine, vin cu bucurie să cântăm împreună colinde de Crăciun aici, în biserică, şi la Iaşi, la Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan; de Sfintele Paşti participă la activităţile şi sfintele slujbe premergătoare...”, enumeră părintele Irimia câteva dintre acţiunile care se derulează cu regularitate în tinda bisericii.

Cel mai sârguincios dintre copii, cu media cea mai mare obţinută la examenul de evaluare naţională, primeşte o bursă înfiinţată în numele preotului Vasile Profir, paroh rămas în conştiinţa moşnenilor.

Toate, spre bucuria tuturor şi slava lui Dumnezeu

Peste 25% din copiii şcolarizaţi în satul Moşna sunt luaţi în plasament de către familii de aici, iar acest fenomen al binelui dăinuie de câţiva ani buni, unele familii având la activ câte trei generaţii de copii crescuţi cu dragoste până la vârsta majoratului şi chiar după. „Unii sunt căsătoriţi, la casa lor, sunt dintre ei care au făcut facultăţi, sunt apreciaţi la locul de muncă, ţin legătura cu familiile în sânul cărora au crescut. Iată că astfel de copii, care din anumite motive sunt abandonaţi de propriile familii, ajung să fie ocrotiţi în cadrul alteia, sunt ajutaţi să viseze şi să zboare. Şi să ştiţi că şi ei aduc un beneficiu comunităţii, pentru că datorită lor în şcoală nu există clase care să-şi deruleze activitatea simultan, profesorii au norme întregi... E minunat cum lucrează Dumnezeu!”, mai spune părintele.

Tot ce face preotul în parohie este „spre bucuria tuturor”, copii, tineri sau vârstnici, şi spre slava lui Dumnezeu; şi nu aşteaptă nimic în schimb, conştient fiind că răsplata vine în timp, după multă trudă şi implicare din partea tuturor: „Rezultatele nu se văd imediat, însă noi suntem datori să investim acum în copii pentru a culege roade mai târziu, când se vor aşeza la casa lor. Suntem datori, cum spuneam, să le arătăm alternativa sănătoasă, ziditoare, apoi ei, chiar dacă pe moment nu vor face alegerile potrivite, când­va îşi vor aminti de ceea ce am făcut noi. În ceea ce-i priveşte pe bătrâni, ei sunt prezenţi mereu la Sfânta Liturghie, prin rotaţie, dar ne bucură nespus şi când vin şi cei tineri. Ştiţi, Dumnezeu îi aduce şi pe cei la care nu te aştepţi şi de aceştia te bucuri cel mai mult”, mărturiseşte părintele Cristian Irimia, care de opt ani se află în mijlocul enoriaşilor din Moşna, după ce, anterior, a slujit la Podolenii de Sus.