Lucrarea minunată a Sfântului Ocrotitor al Bucureștilor

Pe Colina Bucuriei, Sfântul Dimitrie cel Nou veghează de aproape 250 de ani asupra locuitorilor Capitalei. Vindecă boli incurabile, aduce mângâiere și ajutor în situații fără ieșire, dă răspunsuri la probleme aparent imposibil de rezolvat. Într-o societate cuprinsă de un dureros proces de secularizare, discret în lucrarea sa, Cuviosul răspunde în mod divin şi miraculos celor care-l cheamă în rugăciunile lor.

Există multe mărturii despre lucrarea minunată a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. O parte dintre acestea au fost scrise în cartea „Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu­reștilor. Cuvinte către pelerini, studii și mărturii contemporane”, publicată în anul 2020 la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, coordonată de pr. prof. univ. dr. Mihail-Simion Săsăujan și de teologul Mihai Grigoriu. Din acest volum am selectat câteva relatări de fapte minunate.

În timpul Războiului de Indepen­dență, din anul 1877, un colonel bătrân din București avea șapte băieți care au fost cu toții înrolați pe câmpul de luptă. Tatăl lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moaștele Sfântului Dimitrie să-i scape feciorii cu viață din război. Apoi a scris pe o hârtie numele lor și a așezat-o în taină sub capul Sfântului. După terminarea războiului, cu rugăciunile făcătorului de minuni Dimitrie, toți cei șapte s-au întors sănătoși la casele lor.

Prietenia cu Sfântul Dimitrie

Rodica Maria Cireașă participă de mulți ani la slujbele din Catedrala Patriarhală, iar pe Sfântul Cuvios îl simte ca pe cineva drag și apropiat sufletului său: „Prietenia cu bunul Sfânt Dimitrie este ca un mărgăritar. Este simplă, limpede și vindecătoare, dătătoare de liniște și de putere. Prietenia cu el nu m-a ferit de încercări, de oameni răi sau de necazuri, uneori peste puterile mele, însă mi-a dat ceva mult mai valoros și ajutător pentru nădăjduita mântuire, mi-a oferit întărire și înțelep­ciune. Sfântul nu are preferați. El îi ajută pe toți cei ce vin să-i ceară ajutorul. Dar ajutorul trebuie cerut cu inimă curată și cu pornire spre smerenie. Eu mă duc la Sfântul Dimitrie și îi povestesc bucuriile și necazurile mele, îi mulțumesc sau îl rog. De fiecare dată, plec mai liniștită și împăcată. În necazurile mai mici, de zi cu zi, Sfântul poate interveni imediat, în încercările de durată mijlo­cește pentru noi, dar și noi trebuie să avem răbdare și, neapărat, inima curată”.

„V-ați gândit prea mult la lucrul acesta și v-a afectat!”

Pentru Mihaela Budică, ceea ce părea la prima vedere un eșec, după un timp, prin intervenția Sfântului Dimitrie, s-a dovedit a fi o binecuvântare, după cum a relatat: „În iarna anului 2019, am călătorit împreună cu soțul meu într-o țară din Europa pentru un proiect la care lucram de mai mulți ani. Ajunși în acea țară, am avut întâlniri chiar din prima zi, însă lucrurile, deși păreau în regulă, erau parcă străbătute de un sentiment neplăcut. Seara, mi-am făcut rugăciunile ca de obicei și am avut un sentiment de tristețe, de parcă nu Îl simțeam pe Dumnezeu în acea țară, în acel loc. I-am spus soțului meu că Dumnezeu lipsește de aici și am adormit cu întrebarea în minte: «Doamne, unde ești?». În acea noapte l-am visat, pentru prima dată, pe Sfântul Dimitrie în racla sa, cu capacul deschis. Era așezat pe același loc în biserică și mai mulți oameni erau în jurul lui. Era viu și stătea întins în raclă. Atunci l-am auzit spunând: «V-ați gândit prea mult la lucrul acesta și v-a afectat!». Apoi, s-a ridicat și i-am văzut clar chipul. Avea ochi mari și blânzi și barba grizonată. Eu eram lângă raclă, în brațe cu fiul nostru, David, în vârstă de 14 ani. S-a uitat la el și i-a spus: «David, ce mare te-ai făcut!», cu așa multă iubire, încât plângeam și mă gândeam că nu sunt demnă și curată ca să se uite și la mine. M-am trezit a doua zi dimi­neața, i-am povestit visul soțului și după încă două zile ne-am întors acasă. Călătoria nu a avut succesul profesional așteptat. Deși am plecat cu promisiuni, nu s-a concluzionat nimic. Am ales să ascultăm sfatul Sfântului. După acest vis, la scurt timp, fiul nostru s-a hotărât să își aleagă duhovnic pe unul dintre părinții de la Patriarhie, fiind astfel sub grija Sfântului Dimitrie. Așa cum am realizat mai târziu, împreună cu soțul meu, călătoria de serviciu nu a fost un eșec, dacă pentru a-l visa pe Sfântul Dimitrie a trebuit să călătorim sute de kilometri. Astfel, Dumnezeu ne arată că sfinții sunt pretutindeni și ajută oamenii care îi cheamă, oriunde”.

„Să îmi aduci și mie o icoană pe sticlă, dintre cele pe care le faci tu!”

Despre lucrarea Sfântului Dimitrie a relatat și Gabriela Dobre, artist plastic, care a mărturisit modul în care acesta a motivat-o să se reapuce de pictarea de icoane pe sticlă: „Mă trezesc, în vis, lângă racla Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Era alături de mine și un părinte slujitor de la Catedrala Patriarhală. La un moment dat, aud o voce pe care o recunosc ca fiind a Sfântului, care îmi spune: «Să îmi aduci și mie o icoană pe sticlă, dintre cele pe care le faci tu!»... și dispare. M-au bucurat foarte mult cererea Sfântului și legătura pe care am simțit-o. Îmi doream de foarte multă vreme să reîncep pictarea de icoane pe sticlă, dar îmi lipsea motivația. Îi mulțumesc Sfântului pentru toată susținerea și ajutorul”.

Necroză de cap femural vindecată de Sfântul Dimitrie

Bogdan Albu, regizor din Bucu­rești, a fost diagnosticat, în 1997, cu „necroză de cap femural bilaterală”. Din acel moment a căutat soluții de vindecare: tratamente medicale oficiale sau leacuri tradițio­nale. Din anul 2004, a început să participe la slujbele de la Catedrala Patriarhală, precizând: „Cel mai bine mă sim­țeam la racla Sfântului Dimitrie cel Nou, de unde participam la slujbele de Acatist și Sfântul Maslu. Starea de boală s-a redus semnificativ. Obișnuiam să vin la biserică ajutat de două cârje, pe care azi nu le mai folosesc. În 2011, am fost în Belgia la unul dintre cei mai titrați chirurgi ortopezi din lume. Surpriza lui și a mea a fost să constatăm că boala exis­tă în continuare (într-o formă apa­rent avansată), conform investi­ga­țiilor cu raze X, dar starea mea fizică generală (funcțiile sistemului osos și muscular), precum și mobilitatea articulațiilor și lipsa de durere contraziceau radiografiile. Mai exact, medicul mi-a zis că, fizic (conform radiografiilor), nu am cum să merg și că ar trebui să zac în pat, cu dureri. Dau mărturie că Sfântul Dimitrie cel milostiv m-a ajutat în toată viața mea atât în planul sufletului, cât și în planul trupului. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
P.G. din București, scriitor și traducător, a relatat despre îmbolnăvirea mamei sale de cancer, în anul 2004. Fiind într-o fază incipientă, s-a putut opera, dar medicii au avertizat-o că forma respectivă de cancer recidivează adesea. În timpul tratamentului postoperator și după aceea s-au rugat Sfântului Dimitrie, iar minunea nu a întârziat să apară: „Boala nu a mai recidivat!”

Sfântul ocrotitor a plecat să sfințească orașul

În perioada stării de urgență din cauza pandemiei de COVID-19, din anul 2020, mulți oameni au suferit din pricina izolării și a interdicției de a participa la slujbele ținute în biserici. Maria Daniela din București a dat o mărturie impresionantă a sentimentelor pe care le-a trăit în acea perioadă: „Imposibilitatea de a veni la biserică în timpul Postului Mare, de a lua Sfânta Împărtășanie în noaptea Învierii mă făceau să văd că omul este neputincios fără înțelep­ciunea și echilibrul venite de la Dumnezeu. (...) Cunoscând viața și minunile Sfântului, eram con­știentă de ajutorul lui împotriva acestui virus, iar faptul că vin constant la biserica lui din Dealul Patriarhiei m-a făcut să constat că este iubit de mulți oameni și că majoritatea au cunoscut ajutorul și blândețea sa. Inclusiv eu. Când am aflat, din mesajele publicate pe rețelele de socializare, că Sfântul Dimitrie cel Nou a fost scos în procesiune pe străzile Capitalei, m-a cuprins o stare de liniște și fericire pe care nu le pot descrie în cuvinte. Această liniște nu-mi mai aducea alte gânduri, decât acela că Sfântul mi-a auzit rugăciunea și dorința, pentru că, dacă te rogi din adâncul sufletului și ai credință, toate îți sunt auzite și împlinite. Îmi doresc ca toți să înțeleagă, să conștientizeze binecuvântarea Sfântului Dimitrie, să ceară ajutorul lui în lupta cu bolile, patimile și ispitele. După procesiunea prin București, s-au văzut binecuvântările Sfântului Dimitrie. În perioada aceea, au scăzut considerabil îmbolnăvirile. Știam că se datorează Sfântului Dimitrie și celorlalți sfinți scoși în procesiune în orașele din România. Sper ca această perioadă de pandemie să fie o lecție pentru toți, să înțeleagă că toate sunt cu putință dacă ne rugăm. Voi ține minte cu pioșenie ziua de 5 aprilie, ca răspuns la rugăciunile mele către Sfântul Dimitrie cel Nou”.