Desfășurându-și activitatea în biserici, capele ori pe holuri de spital, preotul de caritate face parte, alături de cadrele medicale, din marea familie care are grijă de sănătatea trupească și sufletească a oamenilor aflați în suferință. Părintele Eugen Bucur, inspector coordonator al preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor, ne-a vorbit despre specificul acestei activități, atât de necesară în vremuri de pandemie.
Mai mult ca oricând, în această perioadă de restriște conștientizăm importanța capelelor și bisericilor aflate în incinta spitalelor, căci acestea oferă nu doar un spațiu sacru de reculegere pentru pacienți, familiile lor și cadrele medicale, ci prin lucrarea preoților pe care îi găsim mereu aici se alină suferința persoanelor aflate pe patul de spital.
În calitate de inspector coordonator al preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor, părintele Eugen Bucur ne-a prezentat pe scurt specificul acestei activități: „În prezent există 64 de preoți de caritate la nivelul Arhiepiscopiei Bucureștilor, dintre care 40 sunt slujitori în cadrul sfintelor lăcașuri din spitalele din București, restul sunt la spitalele din Prahova și Ilfov. Există 35 de biserici de exterior, restul sunt capele de interior. Unii preoți slujesc pe holuri, în sala de mese și în amfiteatre din cauza lipsei spațiului de slujire. Apoi există preoții care slujesc în centre de îngrijire și asistență socială, centre de plasament etc. Oamenii aflați în suferință fizică au nevoie de alinarea durerii lor și aceasta o fac preoții de caritate”.
Multe dintre lăcașuri s-au ridicat în ultimele două decenii, ca urmare a convenției de colaborare stabilite în 1995 între Ministerul Sănătății și Patriarhia Română.
Rolul preotului de caritate
Rolul preotului de spital este unul puțin diferit de cel al preotului de parohie, dar are același scop: mântuirea credincioșilor. Spre deosebire de o parohie, unde credincioșii vin la biserică, preotul de caritate este cel care vine în spital și îi cercetează pe cei bolnavi, prin aceasta demonstrând dragostea și responsabilitatea Bisericii față de oamenii aflați în suferință. Dacă doctorul se îngrijește de trup, preotul se îngrijește de sufletele bolnavilor. De multe ori, membrii familiilor celor internaţi vin la biserică și cer ajutorul preotului de spital prin rugăciune, spovedanie, împărtășanie, Sfântul Maslu pentru cei bolnavi. Despre rolul preotului de spital în aceste vremuri de pandemie, părintele Bucur ne-a precizat: „Preotul împreună cu cadrele medicale formează familia mare a unui spital. Ei se ajută reciproc, mai ales în acest context pandemic preoții sunt solicitați de către familiile aflate la distanță să sprijine duhovnicește persoana internată și izolată de restul comunității. În ultima perioadă, preoții s-au adaptat la noile condiții, încât să ajungă la bolnavi prin telefon, camere video, rețele de socializare și chiar fizic, în costumația specială de protecție”.
Comunitatea surzilor „Sfântul Meletie” din București
Părintele Eugen Bucur este preot de caritate în cadrul Comunității ortodoxe a surzilor „Sfântul Ierarh Meletie” din București, acordând asistență religioasă persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire. Aici organizează activități socio-culturale: conferințe tematice cu persoane deficiente de auz și vorbire pe categorii de vârstă, cenaclu de poezie religioasă și patriotică, distribuirea buletinului parohial care cuprinde explicarea pe scurt a fragmentului evanghelic, învățături din Pateric și alte cărți de învățătură ortodoxă. Împreună cu preotul Mirel Ilie, slujitor în cadrul aceleiași comunități, părintele Eugen Bucur organizează activități social-filantropice prin care se urmărește ajutorarea persoanelor cu posibilități financiare reduse, a familiilor cu mulți copii, a persoanelor care nu se pot deplasa și a celor grav bolnave.
Un loc important este acordat organizării activităților socio-educative (tabere cu tinerii în cadrul cărora au loc discuții libere, drumeții, competiții sportive cu acordare de premii, ateliere de pictură, concursuri de șah), precum și pelerinajelor interne și externe, care aduc mare bucurie tinerilor din această comunitate.
La doar 36 de ani, preotul Eugen Bucur are o experiență bogată. Este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, atât al secției de Asistență socială, cât și al celei de Pastorală, a finalizat un master în Consiliere și asistență socială în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, precum și programul de master Misiune și slujire în limbajul mimico-gestual, din cadrul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte, Universitatea din Pitești. Deși nu este o slujire ușoară, ne-a spus că își găsește motivația de fiecare dată: „Am ajuns să mă bucur de bucuria celor din jurul meu. Atunci când le pot fi de ajutor și ei sunt fericiți și împliniți, atunci eu simt mulțumire și satisfacție profesională. Aceasta este misiunea mea: de a-i ajuta pe ceilalți!”
Intensificarea activității misionare în pandemie
De când a început pandemia de COVID-19, preoții și-au adaptat slujirea la condițiile impuse de autorități și au intensificat activitatea misionară. Astfel, chiar dacă s-au impus reguli de distanţare, preoții au găsit mijloacele tehnice, video și social-media pentru a fi aproape de comunitate. „Am făcut din aceste momente grele prilejuri de a ne apropia, distanța s-a diminuat prin rugăciune și comuniune, chiar dacă noi ne aflam în biserică, iar credincioșii erau acasă. Dar cu toții am simțit nevoia de mai multă rugăciune și apropiere de Biserică. Iar de când li s-a permis intrarea în spital, preoții de caritate din spitalele suport COVID s-au îmbrăcat în echipamentul de protecție și au aflat diverse mijloace pentru a răspunde nevoilor oamenilor aflați în această grea suferință. Trebuie să fim empatici, pentru că nu suferă doar persoana internată, ci și familia extinsă, care și ea la rându-i trebuie susținută și ajutată duhovnicește. În aceste momente recomandăm pocăința sinceră și deplină, căci viața noastră este o luptă de fiecare clipă. Iar noi ca preoți ne rugăm pentru vindecarea sufletelor și trupurilor tuturor celor aflați în suferință”, a completat părintele Bucur.
Activitatea preoților de caritate nu se rezumă doar la slujbe, ci și la catehizarea pacienților, a personalului din spital și chiar a familiilor acestora cu care vin adesea în contact. La nivelul spitalelor mari s-au constituit biblioteci, preponderent cu cărți religioase. Astfel că în fiecare salon preoții au dus cărți de rugăciuni și icoane, toate spre încurajarea și mângâierea sufletească a bolnavilor.
