În urma unei judecăţi morale legată de atributele care caracterizează femeia, ar rezulta o înşiruire de cuvinte frumoase şi profunde ca: devotament, modestie, iubire. Şi tocmai aceste atribute care definesc esenţa femeii sunt contrazise de tabloul femeii moderne din actualul context social. Aceasta este o luptă pe care nu ştim prea bine cine a început-o, dar despre care ştim că trebuie dusă de femeie... lupta între a fi plină de graţie şi de modestie, a fi purtătoare de viaţă şi lupta pentru a se "înrola" într-o lume în care ea trebuie să fie femeia-bărbat.
Încercările eşuate de a defini femeia în toată complexitatea ei au dus de-a lungul timpului la abordări greşite în ceea ce priveşte rolul ei în societate. De la situaţia în care era considerată inferioară bărbatului până în prezent, când femeia are aceleaşi drepturi ca bărbatul, s-a pierdut esenţa care ar trebui să caracterizeze o femeie. Ideea de blândeţe, delicateţe şi izvor de răbdare s-a transformat în ideea de femeia-bărbat. Însă nu trebuie să interpretăm greşit nişte lucruri; a avea răbdare nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare, a avea bunătate nu înseamnă a uita complet de tine în favoarea celorlalţi.
Între toate aceste controverse legate de statutul femeii, ea este cea care în final trebuie să îşi găsească un echilibru. S-a stabilit încă de la psihologul Abraham Maslow că psihicul uman are aceleaşi nevoi fundamentale, indiferent dacă este vorba de femei sau de bărbaţi. Diferenţa stă în modul de abordare a acestor nevoi. Maslow a considerat că toţi, fără deosebire, simţim nevoia de siguranţă, de apartenenţă la un grup sau o familie, de respect şi încredere în sine şi afirmare socială. Toate aceste nevoi sunt simţite mai puternic de femei datorită naturii lor.
Conflictul interior
Făcând un sumar al trăirilor psihologice, putem spune că femeia trece prin câteva mari perioade în viaţă. Prima perioadă, caracterizată prin dorinţa de cunoaştere şi experimentare, perioadă în care se formează majoritatea relaţiilor care mai târziu se maturizează şi se întăresc, este cea între 20 şi 30 de ani. După această perioadă apare primul prag psihologic care se caracterizează în primul rând prin stabilitate emoţională, când femeia are puterea să depăşească orice problemă, are un sentiment de demnitate crescut şi, mai presus de toate, devine mai înţeleaptă.
Rolurile pe care şi le poate asuma femeia sunt multiple, având posibilitatea de a alege să fie soţie şi mamă sau să fie cea care întreţine familia. În încercarea de a se autodepăşi, uneori alege să îşi asume toate rolurile, iar sub presiunea acestor responsabilităţi ia naştere un conflict interior care poate duce la eşec în viaţa de familie şi implicit în cea profesională. Acest lucru se întâmplă deoarece, odată cu darul libertăţii câştigat de-a lungul timpului de femeie, vine în mod gratuit şi vulnerabilitatea care stă ascunsă în spatele problemelor cu care se confruntă femeia odată ieşită în afara siguranţei căminului ei.
Misiunile pe care le poate îndeplini femeia
Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre preţioasele misiuni pe care le poate îndeplini femeia: ca mamă, ca soţie şi stăpână a casei. Ca soţie plină de evlavie, de iubire şi bunătate, va fi un ajutor nepreţuit pentru soţul ei. Misiunea ca mamă o va împlini ca femeie desăvârşită şi prin aceasta se împlineşte promisiunea îmbucurătoare că se va mântui prin "naşterea de fii". Despre misiunea femeii ca mamă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune: "Ca mamă creştină, femeia modelează, în primul rând, conştiinţa şi simţirea creştină a copiilor, fiind izvor de afecţiune şi icoană a dăruirii şi purtării de grijă pentru întreaga familie, semn de binecuvântare divină şi bucurie pentru Biserică". Ca stăpână a casei, ei i-a fost rânduită conducerea interioară, "dacă ea se achită cu fidelitate de sarcina ei, familia este prosperă; dacă o neglijează, este ruina ei".
Vorbind despre rolul ei de soţie şi mamă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel caracterizează femeia ca fiind "o pildă de dăruire şi de responsabilitate, hărnicia şi dragostea ei revărsate în sânul familiei aducând pace şi speranţă, bucurie şi demnitate umană, acasă şi în societate".
Femeia credincioasă este diferită de femeia promovată de societatea actuală, prin faptul că ştie să îşi deschidă sufletul şi să îşi plece capul spre rugăciune pentru a primi darurile Sfântului Duh pe care mai apoi să le dăruiască familiei ca soţie şi ca mamă. Prin preocuparea pentru valorile spirituale, prin implicarea ei în familie şi în Biserică, după ale cărei porunci îşi ghidează existenţa, femeia creştină se situează deasupra arhetipului feminin promovat cu multă sârguinţă de unele ideologii.
"Să ştiţi că a avut o mamă bună"
Rolul de mamă pe care poate femeia să şi-l asume va împlini sensul profund al nevoii ei existenţiale de a da naştere la viaţă. "De veţi auzi de un erou care a cucerit războaie şi în urma lui a făcut dreptate, să ştiţi că a avut o mamă bună. De veţi auzi de un erou care a viersuit şi versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi înflăcărări de inimă, să ştiţi că a avut o mamă bună". (
Regina Elisabeta, soţia regelui Carol I)
Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate elegantă preţuire. Atunci, floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiţi, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în împărăţia cerurilor: Maica Domnului."
părintele Arsenie Papacioc
