Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Să redescoperim „dificila artă de a alege“
Delia Steinberg Guzmán afirma că "a face alegeri este o artă şi totodată o ştiinţă şi, sub multe aspecte, reprezintă însăşi axa vieţii unui om. (…) Teama de a alege este produsul unei mentalităţi imature. La aceasta se adaugă numeroşi factori proveniţi din educaţia familială, şcolară, din contextul social, din moda vremii, din raritatea exemplelor umane demne de urmat, din fragilitatea momentului prezent, care umbreşte trecutul şi viitorul, din lipsa ideilor clare, din caracterul limitat al opţiunilor, deşi o propagandă subtilă se străduieşte să zugrăvească totul în roz…
Să alegem? Dar ce anume? Se află în joc însăşi viaţa, supravieţuirea materială, aprobarea celorlalţi, binele sau răul pe care-l putem face sau dezinteresul pentru ce se întâmplă în jur. Să ne alegem studiile? Locul de muncă? Dar ce să studiem şi unde să muncim? Să iubim, să întemeiem o familie, să ne educăm copiii? Dar pe ce principii şi cu ce siguranţă asupra reuşitei? Cu toată viziunea pesimistă, mă tem că nimeni nu mai e interesat prea mult de propria maturizare psihologică şi intelectuală; nimeni nu mai ia în seamă faptul că e vorba de o cucerire ce depinde de valoarea personală a fiecărui individ în parte. Nu avem prea multe opţiuni bune la dispoziţie; majoritatea posibilităţilor sunt în egală măsură goale de conţinut, măşti pictate ce se rup în contact cu realitatea. De aceea, entuziasmul iniţial dispare când ne dăm seama că nu ne mulţumeşte nici una dintre opţiunile disponibile, că trebuie să reînnoim constant alegerile pentru a ţine pasul în această ameţitoare cursă fără scop. Dincolo de faţada unei dezvoltări privilegiate se află, de fapt, ruinele ignoranţei şi amăgirii. Vă invit să redescoperim "dificila artă de a alege", o capacitate umană ce merită deopotrivă numele de artă, ca şi pe cel de ştiinţă. Poate că greşeala constă în a crede că toate opţiunile se află în faţa noastră, la îndemână. Poate că este nevoie să deschidem drumuri noi sau să redescoperim căile vechi, dar uitate, pentru a găsi adevăruri autentice, modele stabile şi echilibrate care să permită omului să-şi înţeleagă rolul în ansamblul numit Umanitate.
