Tinerii noştri au început să semene tot mai mult cu ai lor. Cel puţin, la nivel estetic. Felul în care se îmbracă creează nemulţumiri în rândul părinţilor, dascălilor, persoanelor în vârstă. Degeaba, aşa e moda. Şi, totuşi, puţină decenţă nu a dăunat nimănui, niciodată. Garantat.
De curând, am participat la un eveniment organizat la Ateneul Român, care a strâns laolaltă reprezentanţi de seamă ai societăţii civile. Printre ei, şi foarte mulţi tineri. Organizatorii au atras atenţia asupra codului vestimentar, menţionând în invitaţii: "dress code: formal/business". Vreţi să ştiţi ce a ieşit? În mare parte, o combinaţie între cele "canoane", stridenţă bifată cu "succes" de tineri. Este la modă acum - am văzut la televizor, în reviste, pe stradă şi… la Ateneu - să se poarte cămaşă, cravată, bretele, pantalon elegant/blugi şi tenişi. Aceleaşi încălţări le-am regăsit şi la ţinutele formale, acompaniate de rucsacuri încăpătoare. Cât despre omologii lor, balerinii au umblat în voia cea bună printre puţinii pantofi cu toc, rochii de seară şi costume impecabile. Vorba unui amic, în acea seară, holul marmorat al Ateneului a fost mai tăcut ca oricând, şi asta pentru că cei mai mulţi invitaţi au purtat tenişi şi balerini.
Dacă la asemenea evenimente oamenii preferă să poarte ţinute lejere, fără să ţină cont de importanţa manifestării la care se află, dar şi de locul desfăşurării acesteia, ce pretenţii să emitem la adresa oamenilor de pe stradă? Să-şi aleagă haine simple, cu bun-gust, ar fi prea mult? Părerile sunt împărţite.
"Mereu mă gândesc cum mă vede Dumnezeu"
Ioana Lungu este liceană la "Arte", nonconformistă, extravagantă, şi consideră că hainele cu care se îmbracă o fac unică, originală, o scot din mulţime. Dacă s-ar afla faţă în faţă cu Dan Coma, cunoscutul creator de modă, acesta i-ar spune că eleganţa dă originalitate omului. Iar eleganţa înseamnă calitate şi bun-gust.
Contrar punctului de vedere al Ioanei, Lucica Velicu, studentă în anul III la Facultatea de Teologie, Bucureşti, care susţine că de fiecare dată când iese din casă se îmbracă în aşa fel încât "să nu îmi fie ruşine cu mine oriunde aş merge. Mereu mă gândesc cum mă vede Dumnezeu. Când eşti aproape de El cu sufletul, gândeşti şi te comporţi exact ca şi când ar fi în faţa ta. Dacă Îi simţi întotdeauna prezenţa, nu ai cum să fii altfel decât cuviincios". A fost crescută de mică în credinţă, iar decenţa şi bunul-simţ au fost literă de lege în creşterea sa. Despre felul în care cele mai multe fete de vârsta ei îşi aleg hainele, Lucica crede că nu sunt de condamnat, "poate nu au primit educaţia de care eu am avut parte. Totuşi, îmbrăcămintea vorbeşte despre interiorul unui om." Spre deosebire de sora mai mare, mezina familiei Velicu, elevă în clasa a VIII-a, care a primit aceeaşi educaţie, face notă discordantă cu sora ei, inclusiv la nivel vestimentar. Influenţa anturajului cântăreşte greu în cazul mezinei.
"Haina nu-l face pe om, dar îi dă măsura valorii sau nonvalorii lui"
Din păcate, sunt prea puţini tineri asemenea Lucicăi. Privim în jurul nostru şi îi putem număra pe degete. Cu greu îi distingem din mulţimea celor "cool". Nu ştiu cum se face, însă percepţia acestora din urmă că ar fi unici este greşită, şi asta pentru că toţi seamănă între ei: aceiaşi blugi rupţi sau cu turul aproape de genunchi, aceleaşi accesorii colorate, e drept, buricele sunt diferite, dar tot la vedere stau… Nu cumva decenţa şi simplitatea vestimentară, că despre ea vorbim, sunt mărci ale originalităţii?
Revenind la tineri şi la felul lor de a înţelege ce înseamnă "să fii la modă", Carmen Lucov, psiholog cognitiv-comportamentalist, consideră că aceştia adoptă ţinute moderne "din nevoia de a fi acceptaţi de colegi şi prieteni. Simt nevoia de confirmare, de acceptare şi integrare". Specialistul aminteşte şi de "modelele" promovate de mass-media, precizând: "Haina nu-l face pe om, dar îi dă măsura valorii sau nonvalorii lui". Personajele de la televizor au influenţă asupra tinerilor care cred că, dacă adoptă stilul vestimentar al vedetei preferate, pot deveni, la rândul lor, celebri. De asemenea, Carmen Lucov spune că pentru unii tineri hainele purtate (sau lipsa lor) sunt un mijloc de a-şi etala calităţile fizice. Referitor la această ultimă remarcă, părintele lector Gheorghe Holbea, consilier patriarhal în cadrul Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române, explică: "Există în om o chemare spre căutarea sinelui, a intimităţii sale. Dezgolirea excesivă şi îmbrăcămintea sumară nu sunt altceva decât devierea de la sens a acestei vocaţii. Această dezgolire pătimaşă duce la descoperirea unei intimităţi carnale care provoacă, în final, sentimentul ruşinii".
N-avem gusturi
Mai trist este că aceleaşi haine purtate pe stradă îşi găsesc loc şi în băncile de şcoală. "Dezordinea a venit de la eliminarea uniformelor care impuneau un anumit comportament, o decenţă", este de părere Ioan Pelteacu, profesor de matematică la Liceul "Tudor Vladimirescu". Dascălul spune că elevii săi nu sunt atraşi de frumos - fie că este vorba de pictură, muzică, literatură -, preferă să imite strada (vestimentar, comportamental, verbal).
Istoricul Neagu Djuvara, cunoscut ca un apropiat al tinerilor, califică modul în care ai noştri aleg să se îmbrace ca fiind o "tendinţă absolut internaţională, globală. Tineretul se îmbracă ca la Paris, la Roma sau la Washington. Nu e deloc o specificitate românească. Majoritatea fiind de obârşie ţărănească, la a doua generaţie, n-au gust. Copiază. Cei din Occident fac dinadins ca hainele să fie lăbărţate, cu bluejeans roşi sau găuriţi. Am fost frapat când i-am văzut, de curând, la Paris". Istoricul mai spune că tinerii din ziua de astăzi sunt diferiţi faţă "cum eram noi în tinereţe. În tinereţea mea, era şic să fii cât mai elegant - cămaşă scrobită, cravată. Şicul tineretului de azi este să fie ca cerşetorul de pe stradă. După cum se spune în limba anglo-americană, acesta este trendul actual."
"Moda este o căutare disperată a înnoirii"
Dacă în trecut hainele conturau clar locul şi rangul social, sexul indivizilor, acum normele vestimentare sunt cu susul în jos. Poţi confunda cu uşurinţă un cartofor cu un director de bancă - ambii îşi permit acelaşi costum -, iar femeile poartă pantaloni cu aceeaşi dezinvoltură ca şi bărbaţii. Şi toate acestea din cauza modei, care ne schimonoseşte după bunul ei plac. Am ajuns să-i slujim noi ei, şi nu invers.
Ce este moda? "Moda este o căutare disperată a înnoirii, a noutăţii continue, înscrisă în fiinţa omului prin creaţie. Pierzând perspectiv veşniciei vieţii, omul încearcă să confecţioneze din frânturi de efemeritate noutatea continuă. Aceasta este moda în care toate trec şi se învechesc. Trebuie să avem o îmbrăcăminte cuviincioasă, care înseamnă armonia dintre trup şi suflet, dintre viaţa lăuntrică şi manifestarea exterioară", spune părintele Gheorghe Holbea.
Unde suntem şi unde vom ajunge? "Suntem într-o perioadă de criză de lungă durată, despre care eu cred că este începutul sfârşitului civilizaţiei occidentale. Nu ştim unde ajungem peste 500 de ani. Deocamdată, sunt convins că nu mergem spre o normalizare a lucrurilor, mergem din ce în ce mai mult către haos", conchide istoricul Neagu Djuvara.
Hainele, între cădere şi binecuvântare
"Cartea Genezei şi Sfinţii Părinţi vorbesc despre veşmântul ţesut de Dumnezeu omului prin creaţie: "Cu haină de Dumnezeu ţesută m-ai îmbrăcat, Mântuitorule" (Oda a VI-a a Canonului din Duminica Brânzei, Triod). Pornind de la Cartea Genezei, Părinţii vorbesc şi de hainele de piele care sunt şi o consecinţă a păcatului, o întunecare a chipului lui Dumnezeu în om. Hainele de piele înseamnă şi căderea omului în viaţa biologică, pierderea libertăţii şi a raţionalităţii şi căderea în viaţa instinctivă. Ele înseamnă şi materialitatea care îmbrăţişează întregul organism psihosomatic al omului. Pe de altă parte, ele reprezintă un leac şi o binecuvântare, o posibilitate nouă pe care o dă Dumnezeu omului ca să poată supravieţui în moarte din momentul în care a pierdut viaţa. Ele au fost transfigurate prin însăşi întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. La Schimbarea la Faţă vedem că faţa Mântuitorului strălucea precum soarele, iar veşmintele erau albe precum lumina. La Botez Îl rugăm pe Dumnezeu prin cuvintele: "Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină". Hainele de piele se transfigurează în haine de lumină numai în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat", arată părintele consilier Gheorghe Holbea.
