Cei 20 de ani de tranziţie au adus în România, pe lângă schimbările de ordin economic sau politic, şi un fenomen social care a tulburat echilibrul vieţii de familie: rata ridicată a divorţurilor. Fenomenul a devenit vizibil în special în ultimii cinci ani, după exodul masiv al forţei de muncă în ţările din Europa Occidentală. Sociologii explică acest dezechilibru prin prisma unui sindrom de "oboseală socială", iar preoţii consideră că una dintre cauze constă în lipsa unei educaţii solide pentru viaţa de familie. În Biserica Ortodoxă, divorţul este acceptat (spre deosebire de Biserica Romano-Catolică, spre exemplu), dar nu ca o soluţie, ci ca un eşec, situaţie pe care familiile aflate într-un moment dificil al vieţii de cuplu ar trebui să o conştientizeze. "Biserica nu consideră divorţul o soluţie, ci un eşec, un naufragiu. Cine vrea să eşueze? Nimeni", explică pr. prof. univ. dr. Constantin Coman.
Evenimentele din decembrie 1989 au adus cu sine o serie de schimbări la nivelul întregii societăţi româneşti, unele cu efecte pozitive, aşteptate, dorite, altele care, dimpotrivă, au influenţat negativ un anume echilibru ce exista la nivelul comunităţilor urbane şi rurale. Un astfel de fenomen, accentuat vizibil în ultimii cinci ani, este divorţul. La o primă încercare de explicare a numărului ridicat de divorţuri tentaţia este să spunem că împrumutăm cu uşurinţă un model de tip occidental, care nu se potriveşte tradiţiei noastre ortodoxe, legate de viaţa de familie. Explicaţiile sunt, însă, mult mai profunde şi ţin deopotrivă de influenţa Occidentului, dar şi de tăvălugul transformărilor prea rapide ale societăţii în care trăim. "Este vorba de o degradare, de o despiritualizare, inclusiv a vieţii de familie şi, în acelaşi timp, despre o creştere a insecurităţii generale în România, pe fondul confruntării cu schimbări foarte bruşte, foarte multe, într-un interval de timp foarte scurt. Ceea ce induce în societate un fenomen de surmenaj social, de oboseală socială. Asta aduce întotdeauna după sine o degradare, o anarhizare a vieţii, iar divorţialitatea este un indice al anarhiei sociale", explică prof. univ. dr. Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române.
O altă explicaţie ţine de hibele sistemului românesc de educaţie, care pare să fi uitat complet de valorile morale specifice familiei. "Atâta vreme cât, de pildă, în programele şcolare se promovează o concepţie ca aceea a lui Darwin, atunci este evident că oamenii îşi pierd reprezentarea corectă, adecvată, despre copii, despre familie", apreciază sociologul.
Trei cupluri din cinci divorţează
Rata divorţurilor înregistrează aceeaşi curbă ascendentă şi în lumea satului, acolo unde, altădată, instituţia familiei era foarte solidă. În satul tradiţional, divorţul reprezenta un fenomen ocazional. Astăzi nu se mai poate vorbi de aşa ceva, în special după migraţia masivă a forţei de muncă în străinătate. "Satul este şi el prins în acelaşi curent de transformări, ca şi oraşul. El nu mai este izolat acum, nu mai are autonomia pe care a avut-o în perioada interbelică, aşa încât nu ne putem aştepta ca în mediul rural comunităţile să fie ferite de schimbările care s-au petrecut în toată societatea. În al doilea rând, în general divorţialitatea este mare şi în sate, şi în oraşe; fenomenul este acelaşi: din cinci căsătorii, cel puţin trei ajung la divorţ. În plus, în opinia mea satul este încă mai expus acestui fenomen de oboseală socială, pentru că satul se confruntă şi cu alte fenomene extrem de dramatice, cum ar fi, de pildă, rata foarte scăzută a ocupării, îmbătrânirea populaţiei, migraţia pentru muncă. În aceste condiţii, practic familiile sunt deja descompuse", consideră sociologul Ilie Bădescu.
Destrămarea temporară a familiilor, determinată de plecarea la muncă, în străinătate, a unuia dintre soţi, este invocată de autorităţi ca fiind cauza cea mai frecventă a divorţialităţii în lumea satelor. Astfel, dacă în urmă cu 20 de ani, în comunităţile rurale se înregistrau trei-patru divorţuri pe an, acum acest număr se înregistrează lunar. Situaţia este cu adevărat dramatică în Moldova, regiune a ţării în care se înregistrează cel mai mare număr de persoane plecate la muncă în străinătate. "În urmă cu 20 de ani înregistram câte trei-patru divorţuri pe an, acum sunt, în medie, câte trei-patru pe lună. În 80-90% din cazurile de divorţ, unul dintre părinţi este plecat în străinătate. În general, este vorba de familii tinere, cu copii mici. O parte dintre ei îşi iau şi copiii acolo, alţii uită efectiv de ei, iar asta e cel mai grav. Chiar zilele astea am avut cazul unei mame care a plecat şi şi-a lăsat soţul cu trei băieţi. Copiii sunt foarte afectaţi, sunt trişti la şcoală. E un caz dramatic", susţine Stela Rusu, asistent social în cadrul Primăriei Miroslava, una dintre comunele cele mai afectate de migraţia pentru muncă în străinătate.
"Creşterea numărului divorţurilor constituie o problemă"
Chiar dacă mass-media promovează uneori un fals model de vieţuire, acela al liberei convieţuiri a bărbatului şi a femeii, societatea românească, în ansamblul ei, continuă să fie fidelă modelului creştin ortodox al familiei.
"Creşterea numărului divorţurilor constituie o problemă şi, în consecinţă, atât societatea, cât şi Biserica, trebuie să o abordeze cu seriozitate. Din fericire, cred că societatea românească, şi asta şi datorită Bisericii Ortodoxe, rămâne ataşată instituţiei familiei. Personal, sunt optimist şi pentru faptul că epoca noastră este una de renaştere spirituală evidentă: bisericile sunt pline, sunt multe familii tinere foarte ataşate vieţuirii creştineşti. Acestea devin, încet-încet, un model concurent celui pe care-l promovează mijloacele de comunicare în masă, cel al familiei destrămate sau al convieţuirii libere a bărbatului şi a femeii.
Activitatea misionară a Bisericii, în această direcţie, trebuie mai mult elaborată. Este prea puţin cercetată şi s-a scris prea puţin pe tema familiei. Mai mult decât atât, atunci când se scrie, se scrie pe un ton triumfalist, chiar utopic, vorbindu-se mai mult de imaginea ideală a familiei şi prea puţin de starea concretă a lucrurilor, care este caracterizată de foarte multe slăbiciuni şi neputinţe ale firii umane. Discursul teologic şi discursul nostru predicatorial, din acest punct de vedere, ar trebui să recupereze un anume realism", subliniază părintele prof. Constantin Coman.
"Biserica nu consideră divorţul o soluţie, ci un eşec"
"În Biserica Ortodoxă, divorţul este privit nu ca o soluţie, ci ca un eşec, situaţie pe care familiile aflate într-un moment dificil al vieţii de cuplu ar trebui să o conştientizeze. "Biserica nu consideră divorţul o soluţie, ci un eşec, un naufragiu. Cine vrea să eşueze? Nimeni. Dar, dacă totuşi se întâmplă, din cauza slăbiciunilor noastre şi sub presiunea unor factori externi, atunci Biserica, cu o atitudine iubitoare, vine în ajutorul celor naufragiaţi, acceptând, în cele din urmă, a doua cununie, a treia cununuie şi în situaţii critice şi a patra cununie, dar de fiecare dată, spunând că Taina Cununiei este una, iar celelalte sunt slujbe de binecuvântare, care conferă legitimitate cuplului în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, în temeiul pogorământului", explică pr. prof. univ. dr. Constantin Coman.
"Familia nu este numai o întreprindere lumească, ci înainte de orice este o lucrare dumnezeiască"
Biserica vine în sprijinul tinerilor familişti prin intermediul preoţilor de parohie, al duhovnicilor, care, prin rugăciune şi consiliere, în spiritul unei vieţi creştineşti solide, reuşeşte să-i aducă pe unii dintre cei rătăciţi pe calea cea bună. "În calitatea mea de preot de parohie şi duhovnic am cultivat grija pentru familiile tinere. Prima şi cea mai importantă contribuţie a preotului la întărirea şi sprijinul familiei ar fi ca el însuşi şi cei care apelează la ajutorul lui să se aşeze la rugăciune stăruitoare. Noi credem că lucrurile sunt în grija lui Dumnezeu şi că, prin rugăciune stăruitoare, putem determina pe Dumnezeu să intervină şi să înmoaie sufletele cele mai înverşunate. Tinerii familişti trebuie să înţeleagă că orice demers existenţial, cu atât mai mult cel care priveşte însoţirea bărbatului cu femeia în familie, nu se poate derula fără suportul continuu al harului dumnezeiesc. Sigur, după aceea vine şi consilierea, care este foarte importantă, dar trebuie făcută din perspectivă creştinească, şi nu oferite soluţii lumeşti. Familia nu este numai o întreprindere lumească, ci înainte de orice este o lucrare dumnezeiască", apreciază pr. prof. Constantin Coman.
